Ce facem intr-o lume pestrita

[Phoenix]

Cred ca multi ar fi de acord ca traiul zilnic in armonie este ceva foarte greu de realizat in ziua de azi. Oriunde intorci capul, rautate, cinism, batjocura, scuipat intre ochi samd. Daca indraznesti sa nu fii de acord cu destrabalarea fara margini deja esti etichetat drept ipocrit, om care nu-si vede barna din ochi, bigot, om plin de ura, frustrat samd.

O gramada de oameni au justificari pentru orice, chiar si pentru atractia sexuala fata de rude de sange. Postam pana de curand pe un forum, si subiectele deschise acolo de diversi, teme de o coloratura extraordinara, includ relatiile intre mai multi parteneri, swinging, sado-masochism si lucruri de genul. Pur si simplu ramai cu gura cascata si cu foarte multa scarba in suflet. Singura trasatura considerata o valoare in ziua de azi este toleranta - toleranta fata de orice, inclusiv fata de avort si deviatiile sexuale. Deschiderea unora fata de felurite practici atat cat si impasibilitatea altora fata de ele, pe sistemul ''cine suntem noi sa judecam'', fac ca aceste lucruri sa intre in sfera banalului. Eu nu cer nimanui sa judece, doar sa nu promoveze.

Peste tot, pe forumuri (afara de cele centrate pe religie) e o avalansa de tineri educati de televizor, care te scuipa in ochi fara motiv, care nu cred in nimic decat in dreptul lor de a ii jigni in mod gratuit pe altii pentru a isi ridica stima de sine. Este debusolant si efortul de comunicare devine practic inutil. Cand ma gandesc ca in mare, oamenii cu care vrand-nevrand intru in contact intr-un domeniu sau altul, sunt asa in intimitatea lor, sub protectia anonimatului, simt ca lumea se duce iremediabil la vale si as vrea sa stau undeva pe varful unui munte, unde e liniste. Desigur ca e mai usor de zis decat de facut. Am renuntat la acea comunitate virtuala pentru ca era ca un fel de Prozac cu efect invers. Ateii sunt din ce mai numerosi si mai agresivi si tendinta pe care o ia lumea este una clara. Mai sunt si tot felul de propovaduitori perfizi ai pacii, care incearca sa convinga pe un ton dulceag ca acceptarea adulterlui este daruire, ca acceptarea deviatiilor sexuale va face lumea mai buna samd. Este dureros cata lume pune botul la minciunile lor.

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.