Remember

[cristiboss56]

Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Sofian îşi aduc aminte cu drag de părintele lor duhovnicesc şi de sfaturile pe care le dădea. În câteva pagini vom încerca să împărtăşim şi cititorilor noştri din îndemnurile marelui duhovnic al Bucureştilor.
Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea:„Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”
Părintele ne cerea mereu să dăm. Asta-i plăcea: să fii milos. Ne zicea: „Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai. Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.”
Ne mai zicea: „Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”
Părintele se întrista mult când auzea că femeile leapădă copiii. Avea lacrimi în glas şi zicea: „Să ţii post negru miercurea şi vinerea, fără strop de apă, pentru că ai omorât un suflet de om.” Era bun cum nu pot povesti.
Părintele Sofian Boghiu spunea: „În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!...”
Părintele ne zicea multe lucruri frumoase despre Sfânta Împărtăşanie. Mereu ne învăţa ceva. Ne spunea că după Sfânta Împărtăşanie, să nu vorbim, să nu ne supărăm, să nu ne certăm unii cu alţii, pentru că Duhul Sfânt e curat şi bun şi nu şade în tine dacă nu poţi să-L ţii.
Altădată noi l-am întrebat: „Părinte la cât timp trebuie să ne împărtăşim ca să vină Duhul în noi?”, iar dânsul ne-a zis: „La Împărtăşanie nu trebuie să te grăbeşti. Unii vin la 40 de zile, alţii la o lună, alţii mai des. Dar eu vă spun că Duhul stă în voi atâta timp cât voi nu-L alungaţi. Nu trebuie să calculaţi zilele, ci să aveţi inimă bună şi curată. Şi atunci Duhul Sfânt e în voi.”
Părintele era şi glumeţ. Odată l-am întrebat: „Părinte, vreţi o cafea?”, dar dânsul mi-a zis: „Ce-mi trebuie cafea, când mă doare o măsea?”. Ştia să te înveselească şi să te facă să uiţi de necazuri.
Nimeni, nimeni, nimeni nu pleca de la dânsul trist. Nu te rănea, nu te supăra. Uneori stăteam pe capul dânsului să-l ascultăm până noaptea la 11. Şi ne zicea: „Hai că nu mai aveţi tramvaie!”, dar noi ziceam:„Părinte, nu mai vrem să plecăm!”, „Păi, unde vreţi să dormiţi?”, „Aicea pe jos în Biserică”. Şi dânsul nu ne întrista: „Bine, hai! Dar numai de data asta!”. Şi aşa stăteam de multe ori toţi.
Se supăra pe unii care făceau milostenie în văzul lumii. Nouă ne cerea să nu fim văzuţi când dăm, să nu aşteptăm laude sau vorbe frumoase de la cei pe care-i ajutăm. Dânsul a avut grijă de mine toată viaţa. Am avut multe necazuri, mama era bolnavă, alimente nu prea se găseau. Şi mă striga: „Ecaterino!”, „Da, Părinte!”, „Ia mai stai un pic!”. Era lume în jurul lui, îi puneau întrebări... Nu putea să-mi dea. Dar ţinea mâinile la spate, cu sacoşi pline. Îmi dădea când nu mai era nimeni lângă dânsul. Şi ce nu-mi punea? Ulei, zahăr, câte şi câte... Aşa plecam.
Odată eram la bucătărie, era 11 noaptea şi i-am zis: „Părinte, veniţi că se răceşte ciorba”, dar dânsul, blajin, mi-a zis: „Ce-mi trebuie mie ciorbă? Ce, eu trăiesc cu ciorbă?”.
Îi plăcea să postească. Se ruga, citea şi picta. Dar mânca târziu seara o bucăţică de ceva. Părintele şi picta şi se ruga. Le făcea pe ambele.Nu-i plăcea moda. Zicea femeilor: „Să nu vii la Biserică cu moda ca să întoarcă alţii capul după tine. Să nu-ţi pui haine strălucitoare! Să nu te machiezi, să nu-ţi dai cu roşu pe buze, să nu te vopseşti. Că asta înseamnă că tu nu crezi că Dumnezeu te-a făcut frumoasă, că a greşit şi vrei tu să te faci.”
Mereu zicea: „Lăsaţi moda! La Biserică vino să te rogi!”. Odată a venit un băiat tânăr şi i-a zis: „Părinte, am venit la Biserică să-mi găsesc nevastă.”, iar dânsul i-a răspuns: „Eu credeam că la Biserică vii să te rogi, nu să te căsătoreşti. Hai, lasă! Roagă-te şi mai apoi, vedem ce vrea Dumnezeu cu tine.”.Tot când ne certa cu moda, ne zicea: „Lasă hainele care nasc invidie! Tu vino la Biserică cu straie curate, simple!”.
Părintelui îi plăcea mult să ne înveţe. Stăteam în Biserică, dânsul scotea din altar un scăunel şi noi pe jos, în jurul dânsului.
Părintele iubea canoanele. După ele te învăţa şi după ele te certa.
„Părintele avea darul facerii de minuni. Dar eu nu pot spune despre asta. Dânsul vedea. Şi-ţi vorbea aşa cum Dumnezeu îi descoperea lucrurile despre tine. Pe mine m-a întrebat: „Eşti domnişoară?”, şi i-am spus adevărul. O lună trăisem în păcat. Dânsul mi-a zis: „Acum gata cu ce-a fost! De acum stai aici şi să iubeşti Biserica!”. Nu mi-a mai trebuit niciodată bărbat şi uite de 60 de ani sunt numai cu Biserica. Şi n-am fost singură. Maica Domnului mi-a dat tot, iar Părintele avea grijă şi de mine. Ăsta era darul dânsului cu care făcea minuni. Îţi schimba toată viaţa.”

[cristiboss56]

La 30 septembrie 2007 era întronizat cel de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în persoana Preafericitului Părinte Daniel. Patriarhul României s-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinţii Alexe şi Stela Ciobotea, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș. La Botez a primit numele Dan-Ilie.

Studiază la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din București, Secția Sistematică, studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg - Franţa (1976-1978) apoi la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau – Germania (1978-1980). La 15 iunie 1979 susține teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p) .

La 6 august 1987 - intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamț, cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie; la 1 iulie 1990 este întronizat Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei; la 12 septembrie 2007 - este ales în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; la 30 septembrie 2007 – este întronizat Patriarh în Catedrala patriarhală din București.

[cristiboss56]

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Dumitru Stăniloae. La 4 octombrie 1993 în jurul orei 23:00 se muta la viaţa veşnică cel mai mare teolog ortodox contemporan. În cele ce urmează vă prezentăm câteva date biografice ale marelui teolog român:

1903 - S-a născut la 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, judeţul Braşov, Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie şi Reveca; mama era nepoată de preot.

1917 - La 10 februarie, pleacă la Braşov să urmeze cursurile Liceului confensional umanist „Andrei Şaguna".

1918 - I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către „Fundaţia Gojdu".

1922 - Primeşte o bursă în cadrul Universităţii din Cernăuţi. Dezamăgit de manualele şi metodele scolastice, părăseşte Universitatea după un an.

1923-1924 Urmează cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.

1924 - în Postul Mare se întâlneşte cu mitropolitul Nicolae Bălan, care-i oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.

1927 -Termină anul IV la Cernăuţi şi susţine licenţa în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu lucrarea „Botezul copiilor"; primeşte o bursă pentru studii de specialitate la Atena.

1928 - Toamna, susţine la Cernăuţi teza de doctorat „Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti". Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. Pleacă la München, urmând cursurile profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.

1929 - Pleacă la Berlin şi Paris pentru studii şi documentare asupra operei originale a lui Grigorie Palama; la întoarcerea în ţară este încadrat profesor suplinitor, apoi provizoriu. 

1930 - Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta şi copia opera teologică a lui Grigorie Palama; la 4 octombrie se căsătoreşte cu Maria (născută Mihu).

1931 - La 10 mai, i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) şi Maria; la 8 octombrie, este hirotonit diacon.

1932 - La 25 septembrie este hirotonit preot. Apare la Sibiu Catolicismul de după război.

1933 - La 8 octombrie, se naşte Lidia, botezată de istoricul transilvănean Ioan Lupaş.

1934 - La 1 ianuarie este numit director al ziarului „Telegraful Român", funcţie îndeplinită până în 1945. Îl cunoaşte şi leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.

1936 - în iunie, este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie îndeplinită până în 1946.

1938 - Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama.

1939 - Publică la Sibiu Ortodoxie şi românism.

1940 - Vara, România intră în al II-lea război mondial, armata însoţind trupele germane până la Volga. Se constituie, la iniţiativa poetului Sandu Tudor, grupul „Rugul aprins", din care făceau parte: Ierom. Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghiuş, Ierom. Sofian Boghiu, Prof. Alex. Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, Arh. Constantin Joja, Pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu. Întâlnirile periodice la mănăstirile Antim şi Cernica au constituit o înviorare duhovnicească a vieţii creştine în Bucureşti.

1942 - Apare la Sibiu „Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi Ortodoxie ".

1943 - Apare la Sibiu Iisus Hristos sau restaurarea omului.

1945 - La sfârşitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).

1946 - I se cere să renunţe la rectoratul Academiei Teologice de către Mitropolitul Nicolae Bălan împotriva voinţei acestuia, la cererea lui Petru Groza; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu, Filocalia, vol. I.

1947 - Este transferat prin „chemare" la Facultatea de Teologie a Universității din Bucureşti, catedra de Ascetică şi Mistică. Locuieşte cu soția şi fiica în casa parohială a bisericii Sf. Gheorghe Vechi. Apare la Sibiu Filocalia vol. II.

1948 - Apare la Sibiu Filocalia, vol. III şi IV.

1949 - Catedra de Mistică fiind desfiinţată, rămâne profesor de Dogmatică pentru doctoranzi.

1950 - Participă la întâlnirile organizate de grupul „Rugul aprins", din care nu face parte.

1955 - La Sibiu, are loc un mare congres al preoţilor ortodocşi; Petru Groza, membru al prezidiului refuză să vorbească cu Pr. Stăniloae, fapt ce va avea consecinţe negative mai târziu. Are loc canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica.

1958 - Începe un nou şi mare val de arestări în România, ca o condiţie a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestaţi membri ai grupului „Rugul aprins". Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie, percheziţie la domiciliul din Bucureşti. În 5 septembrie, ora 4.00 dimineaţa, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, pentru încă o lună. În 4 noiembrie, începe procesul înscenat caracteristic regimului comunist.

1959 - Este dus la Aiud, având printre alţi colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea. Vreme de câteva luni este ţinut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, naşte pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizica a Universităţii din Bucureşti - prof. Hulubei - este obligată să părăsească Universitatea.

1961 - Toamna, este adus la Bucureşti pentru noi cercetări penale.

1962 - În martie, este readus la penitenciarul din Aiud.

1963 - în ianuarie este eliberat din închisoare şi lucrează ca funcţionar la Sf. Sinod. În octombrie este reintegrat la catedră.

1965 - Este solicitat să scrie articole şi studii, de către cei care-1 cenzuraseră înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăţi religioase).

1968 - Este invitat la Freiburg si Heidelberg, de profesorul Paul Miron, pentru conferinţe; primeşte acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbării imaginii României.

1969 - Conferenţiază la Oxford; leagă prietenie cu teologul Donald Allchin.
1971 - Merge la Vatican ca membru al delegaţiei B.O.R.

1973 - Apare la Bucureşti Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului roman. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru cursul de doctorat.

1976 - Apare la Bucureşti, Filocalia, vol. V. Este declarat „Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Salonic.

1977 - Apare la Bucureşti Filocalia, vol. VI.

1978 - Apare la Bucureşti Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I-III şi Filocalia, vol. VII.

1979 - Apare la Bucureşti Filocalia, voi. VIII.

1980 - Apare la Bucureşti Filocalia, vol. IX; la Geneva, Dieu est Amour, traducere D. Nesser; la New York, Tehnology and the Church, traducere R. Berringer; la Atena, Rugăciune, libertate, sfinţenie. I se acordă premiul „Dr. Leopold Lucas" al Facultăţii de Teologie din Tübingen.
1981 - Este numit „Doctor Honoris Causa" al Institutului ortodox Saint Serge din Paris. Este premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury", pentru merite teologice şi creştineşti. Apare la Paris Prière de Jesus et experience de Saint Esprit; la Bucureşti, Spiritualitatea ortodoxă şi Teologia morală ortodoxă, vol. II.

1982 - I se acordă titlul „Doctor Honoris Causa" al Facultătii de Teologie din Belgrad; în noiembrie, conferenţiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la Bucureşti Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. I (traducere).

1985- Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. I, traducere H. Pitters; la Paris apare Le genie de l 'orthodoxie.

1986. Apare la Craiova, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă.

1987 - Apare la Craiova, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu şi la București, Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, vol. II (traducere).

1990. Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. II, traducere H. Pitters.

1991 - Devine membru titular al Academiei Române. Este numit ”Doctor Honoris Causa" al Facultăţii de Teologie din Atena. Apare la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă („Hristologia Sf. Maxim Mărturisitorul"; „Omul şi Dumnezeu"; Sfântul Simeon Noul
Teolog, „Imnele iubirii dumnezeieşti") şi la Bucureşti, Sf. Chiril al Alexandriei, „Scrieri", vol. I (traducere).

1992 - Este numit „Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Bucureşti.

1993 - Octombrie 4. A trecut la cele veşnice „Teologul dragostei creştine".

[cristiboss56]

Se împlinesc anul acesta la 12 octombrie 100 de ani de la naşterea marelui liturgist Părintele Profesor Ene Branişte. Cu acest prilej, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a avut loc pe 10 octombrie 2013 simpozionul omagial Părintele Ene Branişte - 100 de ani de la naştere, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la care au participat ierarhi, profesori de teologie, ucenici şi studenți. La acest eveniment Preafericirea Sa a rostit un cuvânt intitulat Părintele Profesor Ene Branişte - Un mare dascăl al teologiei româneşti.

Ene Branişte s-a născut la data de 12 octombrie 1913 în comuna Suseni ( judeţul Argeş). A făcut studii la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş ( 1925-1933), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti ( 1933-1937), unde şi-a luat licenţa în 1938, obţinând titlul ştiinţific de doctor în teologie în anul 1943 cu teza „Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila”.

A fost hirotonit ca diacon ( 1940) şi apoi ca preot ( 1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor ( 1952). În afară de studiile teologice, Ene Branişte a urmat şi cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu' din Bucureşti ( 1937-1938) şi apoi pe cele de la Facultatea de Litere ( secţia Limba română, 1945-1947).

După absolvirea facultăţii, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, predând cursurile de Liturgică şi Pastorală ( 1938-1950). A predat până la sfârşitul vieţii la Facultatea de Teologie, fiind promovat la gradul de conferenţiar ( 1950) şi apoi la cel de profesor titular ( 1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcţiile de prorector ( ianuarie 1970 - iulie 1971) şi apoi de rector al Institutului ( 1980-1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeaşi catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar Bucureşti.

Profesorul Branişte a îndeplinit şi funcţii în administraţia patriarhală, cum ar fi cea de vicepreşedinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române ( 1968-1983), pentru un timp membru cleric al Adunării Eparhiale şi al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic şi de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare ( mai ales la consfătuirile de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paşti), susţinând conferinţe în Austria, Franţa, Germania, Anglia. A trecut la Domnul la 18 martie 1984 în Bucureşti.

[cristiboss56]

Părintele Paisie Olaru a trecut la cele veșnice la 18 octombrie 1990. La Catedrala Patriarhală din București, după Sfânta Liturghie, a fost oficiată, astăzi, la împlinirea a 23 de ani de la trecerea sa la Domnul, o slujbă de pomenire, de un sobor de preoți și diaconi slujitori la Catedrala Patriarhală.

Părintele Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru. A intrat în obştea Schitului Cozancea - Botoşani în anul 1921, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism ca schimonah, primind numele de Paisie. A fost hirotonit diacon la 14 octombrie 1943 şi preot la 4 aprilie 1947, a fost egumen al schitului timp de un an, între 1947-1948. În 1948 s-a retras la Mănăstirea Neamţ, între anii 1949-1953 a vieţuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, iar din 1954, la Mănăstirea Sihăstria.

Până la sfârşitul vieţii a fost duhovnic al obştii şi al credincioşilor veniţi în număr mare din toate colţurile ţării, între 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla.

[cristiboss56]

Televiziunea Patriarhiei Române, TRINITAS TV, aniversează astăzi, 27 octombrie 2013, 6 ani de existenţă.

[cristiboss56]

În luna noiembrie a acestui an se împlinesc 80 de ani de la sfinţirea Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca. Aşezată în centrul capitalei culturale a Transilvaniei, Catedrala arhiepiscopală a Vadului, Feleacului şi Clujului a fost construită între anii 1923-1933, din iniţiativa şi cu contribuţia specială a vrednicului de pomenire Episcop Nicolae Ivan. La început de secol XX s-a reuşit atât construirea Catedralei eparhiale din inima Clujului, cât şi reactivarea străvechiului scaun episcopal de la Vad şi Feleac. De la acest eveniment istoric se împlinesc în acest an, 525 de ani. Episcopia de la Vad, înfiinţată acum mai bine de 500 de ani, este precursoare a Arhiepiscopiei şi Mitropoliei. Pentru a marca cele două evenimente, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, va organiza între 2-3 noiembrie o serie de manifestări religioase şi culturale.

[Parascheva16]

Certej 30 Oct. 1971--42 de ani de la catastrofa--in memoria victimelor dezastrului de la Certej. (un baraj plin cu cianura s-a rupt )

http://www.youtube.com/watch?v=NbwUQYFZGqA

http://www.youtube.com/watch?v=uII2He8vWZE

[cristiboss56]

La 5 noiembrie se vor împlini 80 de ani de la sfinţirea impunătoarei Catedrale mitropolitane din Cluj-Napoca. În 1933, la această dată, mulţi credincioşi de pretutindeni veneau în oraşul transilvan de pe Someş să se bucure împreună cu ierarhii de noul lăcaş de cult ce era sfinţit atunci.

[dobrin7m]

Cat sunt de frumoase Bisericile noastre ortodoxe! Cat am fost in tara nu am remarcat , parca niciodata
(nu am dat importanta) arhitectura, pictura si totul, era ceva ce aveam langa mine, oricand. Ei bine, aici , de departe, simt cu adevarat ce inseamna Biserica ortodoxa din tara mea. Inseamna , acasa.