Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Postul in Biserica Ortodoxa > Postul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 24.03.2010, 09:44:23
adrian gheorghe adrian gheorghe is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 14.03.2010
Mesaje: 3
Implicit Despre Post

Haideti sa vorbim un pic despre Post, pentru ca iata, nu mai este mult. Ati tinut post? Daca da, l-ati tinut strict, ca la carte, asa cum se spune? A fost greu? Eu nu l-am tinut intru-totul, nu am reusit, pentru ca firea mea este slaba si pacatoasa. Mare intelepciune in aceste cuvinte ale Sf. Ioan Gura de Aur. Iata ce zicea el: „Postiți? Aratati-mi-o prin fapte. Prin care - veti zice.(...)E un obicei, in vremea Postului Mare, de a ne intreba unii pe altii cate saptamani am postit. Si auzim pe unii: o saptamana, pe altii: doua, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea daca savarsim Postul cu mainile goale de fapte bune? Cand cineva iti va zice: „Eu am tinut tot Postul”, raspunde-i: „Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit, suduiam si m-am lasat...Postul ne va fi de folos necontenit - si inainte de Imparatia Cerurilor ne va aduce aici, pe Pamant, buna rasplatire. Nu numai vremea Postului ci si amintirea lui ne poate aduce mari foloase”. Multa sanatate tuturor si Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 24.03.2010, 14:08:34
flyaway9112002 flyaway9112002 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.08.2009
Locație: Germania
Religia: Ortodox
Mesaje: 19
Lightbulb Postul e o lupta !

Vreau si eu sa impartasesc o parte din "experientele" mele in timpul Postului Pastelui.
Sunt momente,cand simt o mare bucurie ca tin post,simt ca imi face atat de bine,simt liniste interioara.Apoi au fost momente in care am simtit o mare furie interioara,fara motiv rational, altadata slabiciune, nu aveam putere de nimic.
Postul acesta e o lupta ! O lupta din care unele batalii le-am pierdut (de exp cand simteam furia aceea fara motiv, imi mai ieseau cuvinte grele din gura,catre cei de langa mine,desi nu meritau,m-am lasat si coplesita de lene),dar am si observat ca Dumnezeu a fost mai prezent in gandurile mele,ca probleme cotidiene nu m-au mai afectat atat de mult.
Pana nu demult tineam Postul doar fara carne, zicand ca nu am ce manca daca renunt la lactate,dar asa nu am simtit in nici un fel o prelungire a postului si in suflet.Si chiar sunt foarte multe feluri de mancare ce se pot gati in post, sunt atatea legume de incercat,separat,impreuna...numai sa vrea omul.O spun din experienta :-)
Domnul sa ne miluiasca pe toti !

Last edited by flyaway9112002; 24.03.2010 at 14:11:08.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 24.03.2010, 15:41:06
vsovivi vsovivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Locație: Insectharul ortodox, în nepocăibilul pocăibil și pocăindu-se tainic.
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.459
Implicit

Postul ar trebui să ne ajute să ieșim din mândrie; din mândria necredinței; din mândria necredinței și desfrânării; din mândria necredinței, a desfrânării și hulei. Iar apoi să ne păzească de fățărnicia fariseică a slavei de la oameni, a faptelor rele sau bune făcute pentru slavă de la oameni, ca să nu ne mai fie frică niciodată să trăim tainic credința și pocăința.

Postul este pentru cei slabi în credință, pentru cei fricoși, pentru cei plini de griji ca să se lepede de năravurile îngâmfărilor și plăcerilor lăudăroșeniei și de toată slujirea pântecului sulimenizator pentru poftele aristocratice ale oqulhului.

Deci postul este lupta pentru ca în loc de cunoașterea păcatelor, cunoașterea binelui și a răului pe calea pierzării să te opui tuturor ispitelor prin dreapta cumpătare, prin cumpăna cea tare a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui cu smerenie și inimă sfințită că de acestea atârnă toată legea și proorocii.

Postul este armă, crucea este armă, rugăciunea este armă, scriptura este armă, în contra vicleniilor ascunse și învățăturilor amăgitoare ale trândăvirii și nepăsării, în contra furului ce nădăjduiește în ispite și apoi se ascunde după cireș, este arma cea mai de temut în contra mândriei, căci mândria e ria, căci din mândrie satana s-a lepădat de Dumnezeu și prin ia îngerul cel mai strălucit a ajuns o spurcăciune a pustiirii... Deci arma trebuie folosită, dar cu condiția să nu faci ceea ce faci ca să fi văzut și lăudat de oameni, să nu-ți smolești fața ca fățarnicii ca să fi compătimit de oameni crezându-te victimă, așa ca un vrednic lucrător de mâncarea lui, că aceia și-au luat plata, și-au luat plata lor.

Tu când postești nu te arăta oamenilor că postești ci încuie bine cămara ta și rugăciunea ta fă-o în ascuns ca să fie ea ascultată de Tatăl tău Carele vede în ascuns, și nu te crede învățător așa ca mine că un singur învățător avem pe Hristos, pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Si când te rogi nu spune multe ca păgânii care cred că pentru mulțimea cuvintelor lor vor fi ascultați... ci roagă-te tot timpul din toată inima ta și din tot cugetul tău și din toată vrednicia ta, așa ca să faci fapte drepte ce vădesc înțelepciunea Domnului și roade vrednice de pocăința ta, ca să nu mai mănânci ca Adam, din curiozitate, și din pomul cunoștiinței binelui și a răului, ca să vezi cum e, ci tu să mânânci numai din pomul cunoștiinței binelui... ca să dea gLumea slavă lui Dumnezeu văzând cum lumineaza Lumina lui Iisus între creștini, lumina Credinței și Învierii, căci porunca și legea cea nouă una este: iubiți-vă unii pe alții.

Doamne ajută să nu mă mai cred învățător-învățătoareoare;
să nu mă mai cred drept socotindu-mă sfânt pentru slavă de la oameni... ci în tot ceasul și în toată vremea să mă liapăd de mine însumi, și să nu mai ispitesc și să nu mai amăgesc pe nimeni, cu „vrednicia” mea etalată exact așa ca un pui de năpârpârcuțcuță... sau de vipviperă haină... căci iată că mereu lăcomia banului, a poftelor și a păcatelor învinge dacă se amestecă din nepăsare cu rugăciunea că nu vreau să ajung să-mi pun nădejdea, ca fraierul, în ispită. Deci te rog, nu mă lăsa Doamne ca să nu mă păzesc de ispită... că doar se vede cât sunt de „înțelept” ... exact așa ca nisipurile din valurile mării ceți intră în ochi și apoi te ustură... și ca perlele false și inerțiale ce-ți intră în avis.

Dar parcă vorbeam despre post. Se pare că m-a luat valul uitării. Deci am căzut iar în ispituitarea semeață a omului bogat... ce iarăși s-a trădat.

Last edited by vsovivi; 24.03.2010 at 16:09:55.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 24.03.2010, 19:16:58
forfota forfota is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.03.2010
Locație: Ardeal
Religia: Ortodox
Mesaje: 204
Implicit

Fara folos facem fapte bune daca nu postim (alimentar), fara folos ne straduim sa nu mancam de frupt daca nu doar ca nu facem fapte de mila si indurare, dar , dimpotriva, suduim, ne certam, tragem de urechi pe unul si pe altul.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 26.03.2010, 00:03:31
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de adrian gheorghe Vezi mesajul
Haideti sa vorbim un pic despre Post, pentru ca iata, nu mai este mult. Ati tinut post? Daca da, l-ati tinut strict, ca la carte, asa cum se spune? A fost greu? Eu nu l-am tinut intru-totul, nu am reusit, pentru ca firea mea este slaba si pacatoasa. Mare intelepciune in aceste cuvinte ale Sf. Ioan Gura de Aur. Iata ce zicea el: „Postiți? Aratati-mi-o prin fapte. Prin care - veti zice.(...)E un obicei, in vremea Postului Mare, de a ne intreba unii pe altii cate saptamani am postit. Si auzim pe unii: o saptamana, pe altii: doua, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea daca savarsim Postul cu mainile goale de fapte bune? Cand cineva iti va zice: „Eu am tinut tot Postul”, raspunde-i: „Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit, suduiam si m-am lasat...Postul ne va fi de folos necontenit - si inainte de Imparatia Cerurilor ne va aduce aici, pe Pamant, buna rasplatire. Nu numai vremea Postului ci si amintirea lui ne poate aduce mari foloase”. Multa sanatate tuturor si Doamne ajuta!
Eu am tinut postul referitor la alimente,dar de multe ori tot m-am lacomit la a manca,chiar si mancarea de post.Ori postul trebuie sa insemne si infranare .Apoi m-am rugat mai des decat de obicei(adica de obicei nu prea ma rog de loc)
Si am reusit sa ma abtin de la a imi maai barfi sau jigni unii colegi sau apropiati.Si asta e adevarata infranare,de a iti stapani limba ,si dorinta de a te lua aiurea de altii.E ca o moarte ,aceasta smerenie a dezbrecarii de obiceiurile vechi.
Dar toate le-am facut prea putin si prea 'cu picatura' . Directia poate o fi buna,dar pasii sunt mult prea mici .
Reply With Quote
  #6  
Vechi 25.04.2010, 18:58:30
selian selian is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 25.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 3
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru selian
Implicit post

In Isaia Capitolul 58 ne este descris Adevaratul Post!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 12.07.2010, 07:54:30
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.461
Implicit Ce, cat, cum mananca un crestin

Am aflat astazi urmatoarele linkuri in care se vorbeste despre cumpatarea in mancare (materiale audio).

Ascultand aceste linkuri aflam ca un crestin trebuie sa se desprinda de "dorinta" de (anumita) mancare si sa manance doar pentru trebuinta trupului, dar nu pentru satisfacerea poftelor/dorintelor.
Eu sunt departe de acest lucru, dar ma bucur ca am aflat cum ar trebui sa ne raportam la mancare in calitate de crestini.

http://www.crestinortodox.ro/predici...hia-99518.html

http://www.crestinortodox.ro/predici...iei-99517.html

Nu ocoliti aceste linkuri. Sunt de mare folos.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 12.07.2010, 10:55:18
CalmDown CalmDown is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.07.2010
Locație: Satu-Mare, România
Religia: Ortodox
Mesaje: 133
Implicit

Citat:
În prealabil postat de selian Vezi mesajul
In Isaia Capitolul 58 ne este descris Adevaratul Post!
Acesta e capitolul, nu-i așa? Haideți să fim buni creștini și când facem referiri la ceva să avem bunăvoința de-a reda și citatul respectiv. Nu ajunge să faci trimiteri. Chiar credeți că cei care sunt pe cale au răbdare să caute? Eu nu cred pentru că sunt om și nimic din ce este omenesc nu mi-e străin, după cum spunea un gânditor antic.

Așadar:

"Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeți de treburile voastre și asupriți pe toți lucrătorii voștri.
Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul își smerește sufletul său? Să-și plece capul ca o trestie, să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
Nu știți voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor.
Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire,
Dacă dai pâinea ta celui flămând și tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei.
Domnul te va călăuzi necontenit și în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale și vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Pe vechile tale ruine se vor înălța clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune și vei fi numit dregător de spărturi și înnoitor de drumuri, ca țara să poată fi locuită.
Dacă îți vei opri piciorul tău în ziua de odihnă și nu-ți vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare și vrednică de cinste, ca sfințită de Domnul, și vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletnicești cu treburile tale și fără să mai vorbești deșertăciuni,
Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruință pe culmile cele mai înalte ale țării și te voi bucura de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea."
__________________
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!... Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui...” (Sfântul Apostol Ioan)

Last edited by CalmDown; 12.07.2010 at 10:59:07.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 12.07.2010, 16:23:18
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.461
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anna21 Vezi mesajul
Am aflat astazi urmatoarele linkuri in care se vorbeste despre cumpatarea in mancare (materiale audio).

Ascultand aceste linkuri aflam ca un crestin trebuie sa se desprinda de "dorinta" de (anumita) mancare si sa manance doar pentru trebuinta trupului, dar nu pentru satisfacerea poftelor/dorintelor.
Eu sunt departe de acest lucru, dar ma bucur ca am aflat cum ar trebui sa ne raportam la mancare in calitate de crestini.

http://www.crestinortodox.ro/predici...hia-99518.html

http://www.crestinortodox.ro/predici...iei-99517.html

Nu ocoliti aceste linkuri. Sunt de mare folos.
Textul citit in linkurile de mai sus (selectii - Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale"):
Gastrimarghia poate fi definită ca o căutare a plăcerii de a mânca, altfel spus ca dorința de a mânca de dragul plăcerii sau, definită în chip negativ, prin raportare la virtutea pe care o neagă, ca neînfrânarea gurii și a pântecelui.
Această patimă are două forme principale: se poate îndrepta spre o anume calitate a mâncării, si atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus*toase, fine, delicate, și dorința ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă; poate, de asemenea, să aibă în vedere în principal cantitatea mâncării, fiind atunci dorință de a mânca mult. în primul caz, ceea ce se caută mai înainte de orice este plăcerea gurii, a gustului; în cel de-al doilea, plăcerea pântece*lui. în ambele situații este vorba despre căutarea unei plăceri de natură tru*pească, de aceea gastrimarghia poate fi trecută printre „patimile trupești".

Dar cu toate că trupul este direct implicat în această patimă, gastrimarghia nu se naște direct din necesitățile acestuia, dovadă fiind faptul că dorința de*pășește adesea nevoia reală, uneori chiar foarte mult, mai ales în cazul bulimiei. Aceasta face să poată fi privită si ca o patimă a sufletului. Evagrie o numește, de altfel, „gând" rău, pătimaș, ca și Sfântul Maxim. Intr-adevăr, trupul nu intervine decât ca unealtă a lucrării acestei patimi. Astfel, Evagrie scrie: „Cei care, în chip nesănătos, își hrănesc peste măsură carnea (...) să se judece pe ei înșiși, nu carnea pe care o hrănesc".
.............................................

Gastrimarghia nu constă deci în dorința de hrană, firească, ci în dorirea plăcerii dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul - care constituie patima -nu înseamnă numai a mânca mai mult decât îi este de trebuință trupului, ci și a căuta plăcerea chiar în puținul necesar.
Prin patima gastrimarghiei, omul păcătuiește pentru că, dorind să se desfăteze cu mâncarea, pune dorința de hrană si plăcerea de a o avea înaintea doririi lui Dumnezeu și, predându-se acestei plăceri trupești, se depărtează si se lipsește desfătarea de cele duhovnicești, care sunt cu totul mai înalte.

Lăcomia este în fond idolatrie, căci lacomii și-au făcut din „pântece dumnezeul lor", spune Apostolul Pavel (Fii. 3, 19). Urmând învățăturii acestuia, Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecele este dumnezeu sensibil". Intr-adevăr, prin lăcomie omul aduce jertfă pântecelui și gurii sale, în loc să aducă jertfa curată lui Dumnezeu.

.................................................. .........

Pe de altă parte, prin patima lăcomiei hrana capătă o valoare în sine și slujește plăcerii trupești, în loc să fie privită ca dar al lui Dumnezeu și prin ea să I se aducă slavă Dăruitorului. Iar prin aceasta, de asemenea, omul se abate de la rostul ei firesc, acela de a da slavă și mulțumită lui Dumnezeu. Hristos însuși ne descoperă aceasta și ne dă pildă de purtare cuvenită, atunci când, dând hrană mulțimilor care-L înconjurau, îi mulțumește Tatălui pentru ea (M. 15, 36; Mc 8, 6; In 6, 11, 23). Iar Sfântul Apostol Pavel spune limpede că Dumnezeu a făcut „bucatele... spre gustare cu mulțumire" (l Tim 4, 3), sfătuind prin urmare ca, „ori de mâncați, ori de beți..., toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți" (l Cor 10, 31). Mai ales această menire esențială a hranei: de a fi consumată în chip euharistic, este pervertită prin lăcomie. Căci, cuprins de această patimă, în loc să se bucure de hrană mulțumindu-I lui Dumnezeu, care i-a dat-o, si prin ea să se bucure de Dumnezeu, omul voiește să se desfete cu bucatele, uitând de Dumnezeu; și în loc de a se folosi de mâncare pentru a se înălța la El, face din ea stavilă între el și Dumnezeu.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 12.07.2010, 16:32:25
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.461
Implicit Ce, cat, cum mananca un crestin (continuare)

La acest nivel originar, se vede limpede faptul că lăcomia operează o ruptură, o se*parare a omului de Dumnezeu, că ea înseamnă pentru om, și prin el pentru întregul cosmos, pierderea comuniunii cu Acesta. Gravitatea acestei patimi se descoperă în faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4, 3). Rezistându-i, Hristos, Noul Adam, restabilește comuniunea dintre Dumnezeu și umanitate și, prin ea, între întregul cosmos și Dumnezeire, comuniune pe care Adam cel dintâi o rupsese. Răspunzându-i diavolului că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu", Hristos îi redă omului adevă*ratul centru de gravitație. lisus nu spune că omul nu se hrănește cu pâine, ci arată legătura pe care acesta trebuie s-o mențină cu El însuși, Cuvântul lui Dumnezeu. El face vădite înstrăinarea și idolatria înstăpânite prin păcat și vindecă firea omenească care le căzuse pradă. El eliberează în sfârșit umani*tatea din robia în care, prin mijlocirea acestei patimi, o ținea diavolul după căderea protopărinților.
.......................................

Ca urmare a unei asemenea stări, toate puterile sufletului sunt folosite în chip josnic, îndreptându-și dorințele mai întâi spre cele trupești. Toate patimile, ne spune Sfântul Maxim - și dintre ele mai ales aceasta, - „leagă mintea de lucrurile materiale si o țin la pământ, stând cu toate deasupra ei, asemenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai ușoară si mai sprintenă ca focul".33 Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul său, vorbește despre „omul a cărui cugetare îngroșată îl face să privească cele de jos", și care „trăind numai pentru pântece si cele care vin după pântece, este depărtat cu totul de viețuirea după Dumnezeu".
.........................................

Multa mâncare si băutura multă, spun Sfinții Părinți, duc la „tulburarea minții", care întinează sufletul. O mulțime de gânduri pătimașe se iscă în suflet aducând „valuri de intinăciuni și adânc de necurații neștiute si negrăite".
Sfântul Isaac Șirul arată si el efectele lăcomiei „nerușinate a pântecelui", spunând că ea face „mintea nestăpânită si împrăștiată peste tot pământul" si aduce „închipuiri necurate în timpul nopții, pricinuite de năluciri spurcate și de chipuri necuvenite care stârnesc o poftă ce trece în suflet și-si împlinește în suflet voile ei în chip necurat". „Stomacul plin și sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor și un balcon al nălucirilor necuvenite". De aceea, spune el: „să nu-ți îngreuiezi pântecele, ca să nu se zăpăcească cugetul tău și să fii tulburat de împrăstiere (...), ba și sufletul să-ți fie întunecat și gândurile tulburi". La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că „pofta de mâncăruri și băutură, care duce la îmbuibare, naște în trup, prin lipsa de măsură, rele pe care voința noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales saturarea îl face pe om rob patimilor rușinoase. Dacă vrem ca trupul să ne rămână liniștit și netulburat de mișcările pătimașe pe care le aduce umplerea pântecelui, trebuie să veghem ca nu dorința de plăcere, ci nevoia trupului să fie măsura purtării noastre cumpătate".
Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulțimi de patimi pe care le și sporește; de aceea Sfinții Părinți o privesc ca pe maica tuturor patimilor și pricină a tuturor răutăților.
Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a patimilor odrăslite de ea, punând-o, prin personificare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este cel al învârtosării inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei pornește o mare de gânduri: valuri de mtinăciuni, adânc de necurații neștiute si negrăite. Fiicele mele: lenea, vorba multă, îndrăzneala, născocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, grumazul țeapăn, neauzirea, nesimțirea, robia, fala, cutezanța, iubirea de podoabe, cărora le urmează rugăciunea întinată și gândurile împrăștiate, dar adeseori și nenorociri deznădăjduite și neașteptate, cărora le urmează iarăși deznădejdea, cea mai cumplită dintre toate". Tot el spune în altă parte că această patimă secătuiește izvorul lacrimilor de pocăință, a căror importanță o vom vedea mai jos. Dar patima gastrimarghiei aduce mai ales și de îndată desfrânarea, cum s-a putut deja vedea din textele citate.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre post Marinela Spiritualitatea ortodoxa 16 15.12.2011 12:13:51
Despre post simona Intrebari utilizatori 0 05.04.2010 18:04:54
Despre post micky02ct Generalitati 17 07.06.2009 20:20:30
Despre post strajeru Secte si culte 0 26.11.2007 02:35:57
despre post calugarii Biserica Ortodoxa si Massmedia 33 28.05.2007 11:21:35