Fiica mea fura

[clementia]

Fiica mea in varsta de 11 ani a inceput in urma cu 1 an doi initial cu lucrusoare mai marunte am considerat eu sa care diverse obiecte din casa ptr a arata ce are (ca sa atraga) sau ptr a-si cumpara prietenele. Are nevoie de recunoastere , ofera afectiune si ca sa primeasca acelas lucru in schimb,ofera diverse obiecte .Stand de vorba cu psihologul mi-a explicat ca este imatura emotional si nu fapta in sine este grava ci premeditarea ei.

Deci a inceput prin a lua fara stirea noastra banuti (2,3 lei)din pusculita proprie. A urmat incercarea de asi insusi o piesa de lego in vizita fiind la niste prieteni apropiati. Apoi a incercat sa-i ofere doamnei invatatoare 2 inele luate din caseta mea de bijuterii. Si ultima fapta , a cerut 20 de lei ptr scoala din care de fapt doar 10 erau destinati nevoilor clasei, restul i-a folosit in scopuri personale.
Jucarii pufeleti si alte snaks-uri, nu am realizat la momentul respectiv de ce doreste sa le duca cu ea afara in parc.

Incercand sa-i dau o educatie corecta (din pc. de vedere social), am discutat si cu o doamna psiholog care m-a indrumat si mi-a spus cum sa reactionez in astfel de situatii.
Educatia religioasa este la fel de importanta in familia noastra.
Mergem la biserica, ne spovedim si i-am explicat care sunt urmarile unui astfel de comportament in viitor din ambele puncte de vedere.

Daca considerati ca ma puteti ajuta cu vreun sfat duhovnicesc referitor la problema mea, va ascult cu mare atentie.

PS Fiica mea este adoptata de la varsta de 7 ani si sufera de ADHD (deficit de atentie+ hiperkinezie) aparut pe fond emotional ca urmare a traumei suferite. Copii acestia in general sunt respinsi mai mult sau mai putin de ceilalti, unul dintre motive este faptul ca intelectul lor nu este in concordanta cu varsta biologica, sunt mai putin maturi comparativ cu cei de aceeasi varsta.

[LapetiteMoc]

Am luat-o la mine, in urma cu multi ani pe fetita surorii mele care avea pe atunci 9 sau 10 ani. Dupa plecarea ei, am constatat ca-mi lipsesc bani. M-am framantat mult in sufletul meu daca sa-i spun surorii mele. Dar dupa mai multa reflectie, m-am hotarat sa-i spun ca nu stiu ce am facut cu niste bani si poate ma ajuta nepoata sa reconstitui cheltuielile facute impreuna. Sora mea m-a privit cu atentie si mi-a spus ca are probleme de ceva vreme cu fetita ei. Am sfatuit-o sa reactioneze calm, fara sa tipe la ea, sau , Doamne fereste, sa o bata. Si asa suferea de epilepsie nepoata, bataia ii mai lipsea! I-am spus ca week-end-ul viitor o iau la mine si , cu rugaciune, ne va arata Domnul cum e mai bine sa procedam. Zis si facut!
Asa s-a nimerit (Slava Domnului), ca vineri noaptea a fost o furtuna infioratoare. Nepoata a inceput sa planga cuibarindu-se in bratele mele. I-am spus ca asa ne cearta Dumnezeu cand facem rele. Sa ne gandim impreuna oare ce rele am facut si sa mergem la Biserica sa ne spovedim ca sa ne ierte Dumnezeu si sa fim linistite in suflet. Asa a inceput concursul "celor rele", mai in gluma, mai in serios, pana a recunoscut ca a luat bani din poseta mamei ei si dintr-a mea.
A doua zi ne-am dus la Biserica, ne-am spovedit, ne-am impartasit, am cumparat apoi un trandafir impecabil si am plecat impreuna spre casa surorii mele. Fetita ei i-a dat trandafirul cerandu-si iertare cu lacrimi in ochi cat boabele de struguri.

Slava Domnului!

PS: Am povestit ceea ce s-a intamplat. Gaseste un moment de care te poti lega ca sa actionezi astfel incat fetita intr-adevar sa simta ca e rau ceea ce face! Roaga-te mult si Domnul te va ajuta! Domnul sa va ocroteasca!

[cherub]

Sincer vorbind, si eu ma apucasem de mintzit si de furat, mici obiecte si bani din casa parintilor, bunicii sau altor pers., si cam in jurul aceleiasi varste (9-12 ani), iar cu banii furati din casa, de la parinti si, respectiv, bunica, dadeam fuga si-mi cumparam dulciuri (o multime de inghetzate din acelea mici la cornet, dar si gogosi impletite, calde, tare gustoase, 'cum erau odata', de la brutaria din satul bunicii; ah, si, ulterior, o multime de gume de mestecat ('ciunga' - lol) 'cu surprize' si care faceau 'baloane', si pachete de biscuiti din aceia gen 'sandvish', cu umplutura de crema in mijloc, abia 'aparuti' la noi pe-atunci, imediat dupa Revolutia din '89, importati mai mult de prin Turcia si tarile vecine, si care nu erau nici tocmai f. ieftini etc), dar si unele seturi de jocuri pt. copii (de care, oricum, ma plictiseam repede, ori le pierdeam sau, respectiv, rupeam sau, dimpotriva, le puneam 'la pastrare/colectzie' fara a mai reveni asupra lor sau deschide prea curand etc).

De asemenea, eu mai furam si alte chestii si mici lucrusoare, cum ar fi fost sticlutze cu oja in culori tari, stridente si tzipatoare (de ex. rosu aprins ori albastru electric), reviste si/sau carti frumos colorate/ilustrate, fructe (niste caise ori prune si pere super-apetisante care atarnau imbietor de pe crengile copacilor unor vecini mai apropiati sau mai indepartati etc - tin minte ca incercam sa ma furisez asa incat sa nu ma poata surprinde nimeni, si cautam sa-mi strecor cat de multe puteam, in san, in tricou, prin buzunare daca aveam, sau prin pantaloni etc, pe unde se putea si se nimerea - lol), altoaie de flori (muscate sau puietzi f. mici de lamai crescuti direct din semintze prin ghivecele unor babe pe la care ma mai lua bunica mea cand mergea prin vizite cu vreo treaba etc), si multe altele...

In gr-al furam lucruri marunte, si din cele mai diverse, dar care erau, fiecare in felul lor, 'o noutate' pt. mine, sau care mi se pareau mie 'exotice' sau ceva de genul, si pe care le vedeam pe la altii si eu sau familia nu le aveam (fiindca poate nu ne-ar fi fost de trebuintza vitala sau imperios necesare etc, dar eu nu intelegeam pe atunci astfel de lucruri, si nici nu realizam sau puteam explica etc). De ex. parintii imi cumparau destule jucarii, dulciuri etc, si f bune (unele chiar greu de obtinut pe atunci si rare), dar eu mereu imi doream ceea ce vedeam la altii si nu aveam atunci (dar si eu aveam ceea ce altii poate nu aveau, insa nu realizam asta si le desconsideram etc), si pierdeam repede interesul asupra acelor lucruri, de indata ce le aveam, ce mi le insuseam si deveneau 'ale mele'... De 'lasat' m-am lasat prin bataia serioasa primita, in cateva repetate randuri... la mine a functzionat 'metoda bataii' - lol - imi amintesc si acum, referitor la asta, palmele grele si bataia primite de la mama, Dumnezeu s-o ierte, odata, cand am incercat sa fur o linguritza de prajituri (al carei design cu motive florale de pe coditza ma incantase pe mine asa de tare) de la o cofetarie, dupa ce terminasem de mancat prajitura - strecurasem linguritza in chilotzi, cu mare abilitate/rapiditate, si cand m-am ridicat de la masa, mi-a cazut de acolo pe pardoseala, cu zgomot, atragand si atentzia... culmea penibilului, stiu, dar pe-aunci nu prea imi dadeam eu seama ce era aia o situatie penibila/jenanta...

[clementia]

Va multumesc ptr postari.
cherub

[Mihnea Dragomir]

Clementia, poate că ar fi bine să-i spuneţi fetiţei şi povestea cu omul acela sărac, care, fiind în acelaşi timp Dumnezeu, putea foarte bine să aleagă să se nască într-un palat, ca fiu al celui mai mare rege de pe pământ. Dar a preferat să se nască într-un staul, ca fiu al unui tâmplar care nu găsise alt loc de găzduire în oraşul în care împăratul Augustus îl chemase ca să dea cu subsemnatul. Putea să aleagă să fie un mare conducător de oşti şi un mare stăpân, dar a ales să se coboare mai jos decât sclavii, spălând picioarele ucenicilor săi, o muncă rezervată sclavilor. O singură haină avea, şi aceea i-a fost ruptă. Sărac a venit pe lume, sărac a murit. Dar astăzi suntem multe milioane cei care suntem cuceriţi de acest sărăntoc şi nu ştim cum să facem să-i intrăm în voie şi să fim pe placul lui. Învăţătura lui este atât de simplă ! El a spus despre săraci că vor fi fericiţi dacă vor asculta de el şi se vor feri de 10 lucruri, printre care şi de furt. Că la ce-i foloseşte omului să adune toate bogăţiile, dar sufletul să şi-l piardă ?

[AlinB]

Destul de greu sa-i oferi o educatie pe baze religioase daca aceste baze nu sunt solide in fiinta ei.

Ce stie ea despre Iisus Hristos?
A merge la biserica, spovedit, a sti cateva rugaciuni - nu la asta se rezuma crestinismul sau morala crestina.

Daca ea nu cunoaste si nici nu vede in Dumnezeu o persoana reala si nu este legata afectiv de aceasta persoana, orice invatatura morala de ordin religios se uita foarte usor.

Regulile sociale, conventii asociate sau nu cu amenintari si frica de pedeapsa s-ar putea sa functioneze si ele o perioada, dar pe termen lung sunt la fel de ineficiente ca sa nu mai vorbim de trauma "implementarii" lor.

LapetiteMoc, frumoasa poveste dar cum stau lucrurile in prezent? De atunci a mai calcat stramb?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de AlinB

LapetiteMoc, frumoasa poveste dar cum stau lucrurile in prezent? De atunci a mai calcat stramb?

De atunci au trecut multi ani, nepoata a terminat si facultatea intre timp, iar de recidivat nici vorba...

[NTatiana]

Nu stiu daca va dati seama, dar la varsta de 6-10 ani copiii nostri realizeaza ceea ce se intampla in jurul lor; fara sa va dati seama ei sunt la curent cu informatii din societatea care ii inconjoara si in scoala ei discuta intre ei , chiar si cand se joaca acasa unii cu altii; credeti ca ei nu aud cazuri reale despre adulti care fura la scara mare si devin bogati peste noapte ?!? Ba da ! ai aud toate aceste lucruri si in creierul lor se formeaza o imagine total DEFORMATA a scarii valorilor si a adevarului si a minciunii...ei vin le lumea aceasta foarte curati si nevionovati, noi, adultii suntem cei care ii ''stricam'' si datorita circulatiei rapide a informatiilor in ziua de azi ei au acces de mici la acestea si creierul lor este plin de idei rele din start ...daca nu dacem ceva cu noi insine , adultii , sa ne schimbam in bine acesti copii nu vor avea nici o sansa reala de a isi trai o viata normala , pe drumul de mijloc , adica sa se straduiasca continuu sa devina mai buni , caci nimeni nu cere sa atinga perfectiunea , doar Isus Cristos a atins-o si El este UNIC si va fi UNIC !!! deci raspunsul la acest subiect este ''sa lucram cu noi insine pana nu e prea tarziu ptr. micutii nostri !''

[luminita-]

cred ca fetita nici nu-si da seama ca de fapt fura...ea poate vrea doar sa pastreze o amintire din locul unde se duce(si eu faceam la fel cand eram mica..atunci cand ma duceam la cineva luam o piatra din curte,o bucata de servetel de la masa,ceva ca sa pastrez amintirea momentului dar mi-a trecut odata cu varsta)sii ii va trece si ei...trebuie doar sa o intelegi,sa o faci si pe ea sa inteleaga ca nu e frumos ceea ce face si ca nici ei nu i-ar placea sa ia altcineva ceva de la ea din casa,iar daca se mai lauda cu jucariile pe care le are si le arata la ceilalti copii risca sa ii fie luate sau sa le piarda in parc.....daca este hiperactiva cel mai bine este sa nu ii dai dulciuri in exces si sa ii gasesti o ocupatie extrascolara,lucrul asta o va ajuta sa se si autoeduce fara ca tu sa o bati prea mult la cap cu educatia impusa de tine si in plus se va invata si in colectivitate,sa respecte anumite reguli....de ex o poti duce la un balet,la sa sport care ii place ei,la cor

[moshu]

Eu am citit intr-o revista despre o cleptomana care a ajuns sa sufere de aceasta boala in urma unor traume. Parintii ei se certau, iar ea lua unele lucruri apartinand mamei sau tatalui care ii aminteau de clipe frumoase petrecute impreuna. Le strangea la piept si asa trecea de cearta parintilor. Erau amintiri frumoase. Cand a crescut mai mare de o supara cineva, sau o mahnea cineva, incepea sa se manifeste ca in copilarie. Lua suveniruri ca sa se simta mai bine.

Asa cum ai spus-o si tu, fetita face acest lucru in urma unei traume. Gaseste cauza.

Cat despre educatia religioasa, parerea mea este sa nu fortezi nota sau sa faci presiune. Ba chiar parerea mea ar fi sa o lasi in parte o perioada. Cu toate. Ortodoxia presupune o anume oprire, limitare, control, iar daca tu te comporti cu ea ca cu un adult copt la minte (nu uita, e un copil!) si faci unele presiuni si impui unele obligatii, poate chiar asta ar contribui la situatia ei. Poate ca fura ca vrea sa fie mai "libera". Nu insista; da doar exemplu prin tine, si lasa fata sa creasca mare, libera, neoprita de la orice, incurajata la tot pasul, si va ajunge sa cunoasca iubirea de Dumnezeu. Cateoda se intampla exact ceea ce nu te asteptai si nu credeai. Asa ca e mai bine sa lasi lucrurile mai in voia Domnului, cat timp nu merg spre rau.

O, da. Subscriu la ce au zis mai multi useri: gaseste-i un sport.