problema unei tinere`religii`

[glykys]

Amaaa, daca esti din Bucuresti, ti-as putea oferi niste informatii despre preoti care fac cateheze, care stiu cum sa lucreze cu tinerii...

Au mai fost cazuri pe forum care aveau aceeasi problema ca a ta. Este si o doamna care este casatorita cu un protestant, din cate stiu (el si-a schimbat credinta mult dupa casatorie, fiind atras in secta), poate iti poate impartasi din experienta sa.

În prealabil postat de Amaaa91

Nu vreau sa ma cert cu nimeni nu imi sta in fire.. daca ai ceva contra mea mai bine abtinete ti/am spus
Doamne ajuta

Încearcă să faci diferenţa între dorinţa cuiva de a-ţi vrea binele şi modul tău greşit de a crede că eu am ceva cu tine. Consider că este corect să-ţi spun direct despre credinţa noastră şi despre geşeala în care ai putea să cazi, decât să mă apuc să-ţi spun tot felul de cuvinte "bine aşezate" doar pentru a fi placute ţie sau celorlalţi de pe forum. De multe ori copilul este mustrat de părinţi - dar oare nu îi vor ei binele?

Hai să-ţi spun eu de ce ai tu nevoie: tu nu ai nevoie de cuvinte siropoase şi tot felul de "poveşti". Tu ai nevoie de scuturătură zdravănă, de o "resuscitare" care să te trezească puţin la realitate.

Sper sa te ajute articolul de mai jos. Este o situatie similara.

Materialul a apărut în numărul 1 din revista PRESA ORTODOXĂ.

“Nea Marmaras, 15 Martie 1993

Preacuvioase Părinte Gheorghe, blagosloviţi.

Ştiu că timpul sfinţiei voastre e preţios, şi pentru aceasta vă rog să mă iertaţi că vă fac să pierdeţi din timp cu scrisoarea mea.
Vreau să vă mulţumesc personal pentru lucrarea duhovnicească de la metocul Nea Marmara. Vreau să mulţumesc îndeosebi sfinţiei voastre şi tuturor părinţilor de la mănăstire, pentru că l-aţi ajutat pe soţul meu Georges să vină la Ortodoxie şi să se boteze la 65 de ani. Cred cu adevărat că am avut parte de o minune, deoarece în douăzeci de ani de căsnicie am avut de-a face cu un om foarte dificil, mai ales în probleme religioase.
Când, după nuntă – din fericire, ne-am cununat în Biserica Ortodoxă – am aflat de la un duhovnic că e un mare păcat să te căsătoreşti cu un eterodox sau, aşa cum l-a numit acela, un eretic, m-am cutremurat şi am început să simt greutatea răspunderii şi vinei mele. Acel duhovnic mi-a spus că ar trebui să-l ajut pe soţul meu să cunoască Ortodoxia şi, dacă el va ajunge ortodox, problema s-ar rezolva.
Am încercat pe cât am putut, dar s-a dovedit cu neputinţă. Vizita noastră la biserica din sat a rămas fără rezultat, şi el n-a mai vrut să discutăm în privinţa aceasta.
Am încetat să mai încerc şi am început să mă rog lui Dumnezeu ca să-l lumineze, deoarece vedeam că are evlavie – se ruga şi citea Scriptura, folosea metania, avea un confesor în Thessalonic pe care obişnuia să-l viziteze adesea şi se cumineca.
Când au venit pe lume copiii noştri, s-a născut în mine nădejdea că, dacă îi vom boteza ortodox, se va schimba ceva şi în el. Din păcate, el nu numai că nu s-a gândit aşa cum nădăjduisem, ci dimpotrivă, n-a vrut să ne botezăm ortodox copiii. Georges stăruia ca aceştia să urmeze credinţa romano-catolică şi m-a ameninţat că va lua cu el unul din copii şi ne vom despărţi. Aproape am înnebunit de supărare, din pricina acestui dezastru care ne ameninţa familia. Nimeni n-a ştiut sau bănuit nimic. Singura mea scăpare era la Maica Domnului. Mă rugam ei cu osârdie şi o imploram să ne ajute să ieşim din impas. Mă rugam, imploram şi aşteptam plină de nelinişte şi durere ca dulcea Maică a Dumnezeului nostru să facă o minune.
Şi răspunsul nu s-a lăsat aşteptat. Ea l-a luminat pe soţul meu să-şi viziteze confesorul şi să se sfătuiască cu el. A fost o zi foarte grea, care va rămâne neuitată. Întoarcerea soţului meu m-a umplut de bucurie. A hotărât să-şi boteze copiii ortodox. Toate au pierit ca un vis urât, iar din inima mea se revărsau laude şi mulţumiri către Preasfânta noastră Născătoare-de-Dumnezeu, pentru ajutorul primit.
Uşor-uşor, am început să facem vizite la metocul mănăstirii sfinţiilor voastre. Inima soţului meu s-a înmuiat. Se liniştise şi-şi dorea să mergem mai des acolo. A început să viziteze mănăstirile din împrejurimi şi să meargă adesea în Sfântul Munte. Se întorcea de fiecare dată foarte fericit şi ne spunea tot ce auzise de la părinţi. Era foarte impresionat de icoanele făcătoare-de-minuni şi îi dădeau lacrimile când ne vorbea de ele.
Am înţeles că dumnezeiescul har începuse să-l cerceteze. Era cuprins de o mare dorinţă de a afla cât mai multe. Se lupta din greu. Dormea pe apucate, se ruga mult, postea şi aproape că nu mânca nimic, iar noaptea se ruga cu metania.
Am rugat-o fierbinte pe Maica Domnului să-i dea răbdare, să-l întărească în credinţă şi să-l ajute până la capăt, până la botez.
Când s-a hotărât în sfârşit să se boteze, bucuria noastră a fost de negrăit. Ispitele şi piedicile au continuat însă să ne războiască zi şi noapte, fără încetare. Trebuie să mulţumesc din inimă părinţilor care se găseau atunci la metoc şi să le cer iertare pentru că i-am împovărat cu atâtea. Soţul meu avea mare preţuire pentru părinţii aghioriţi şi pentru monahii ortodocşi în general.
A început să descopere o mulţime de lucruri pe care, ca romano-catolic, nu le trăise niciodată. De aceea, când, la scurtă vreme după botez, a primit vizita a doi tineri francezi, le-a spus: „Nu cercetaţi prea mult în privinţa Ortodoxiei. Grăbiţi-vă doar să vă botezaţi, căci eu am făcut greşeala să aştept atâta timp până s-o fac!” Astăzi, aceşti tineri slujesc Domnului undeva în Sfântul Munte, îmbrăcaţi în schima monahală.
După multe piedici şi neîncetate amânări, trebuie spus că în ziua stabilită pentru botez vremea era rea, ningea puternic, şi de aceea ni s-a sugerat să îl amânăm. Sosise mult-aşteptata zi în care Georges urma în sfârşit să ajungă creştin ortodox. Dorinţa sa de a se boteza era atât de mare, încât atunci când igumena mănăstirii „Sfânta Bunăvestire a Născătoarei-de-Dumnezeu” din Ormilia i-a propus să se boteze de Paşti, când se va mai încălzi, Georges i-a răspuns: „Nu mai pot aştepta. Dacă refuzaţi să mă botezaţi, voi rămâne aici până ce mă veţi boteza!”
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunilor părinţilor şi dragostea tuturor cunoscuţilor, Georges a primit această sfântă taină în zorii de ziuă ai Duminicii Ortodoxiei. Dimineaţa, temperatura era de câteva grade sub zero. Botezul se făcea afară, şi apa era ca gheaţa. L-am întrebat cum se simţea, iar el ne-a răspuns „minunat” şi că apa era caldă. În acea clipă, faţa sa strălucea. Râdea bucuros şi era fericit ca un copil. Mulţi dintre noi aveam lacrimi în ochi, cuprinşi de o bucurie cerească. Buzele mele proslăveau din inimă şi mulţumeau fierbinte lui Dumnezeu şi iubitei noastre Maici a Domnului pentru binecuvântările pe care le revărsaseră asupra noastră; nici până astăzi n-am încetat să Îi proslăvesc.
Georges s-a schimbat în zilele ce au urmat. Devenise fericit şi plin de pace, cu voie bună, un om complet diferit de cel cu care trăisem până atunci, înnoit pe de-a-ntregul. Am rămas foarte impresionată şi l-am întrebat ce a simţit după botez, ce se schimbase, care era deosebirea. El mi-a răspuns clătinând din cap şi zicând: „Îmi pare tare rău că nu-ţi pot explica, ca să înţelegi. N-am cuvinte s-o fac, nu pot descrie. Pot spune doar că vreau un lucru, ca Hristos să mă ia acum. Aş vrea să mor, căci dacă voi mai rămâne, voi pierde ce am în lăuntru, dumnezeiescul har mă va părăsi“.
Şi Domnul cel bun l-a auzit. După câteva luni, s-a îmbolnăvit grav de cancer pulmonar malign, iar doctorii i-au mai dat două luni de viaţă. Am plecat repede în Franţa şi n-am mai reuşit, deşi am încercat, să luăm binecuvântare de la sfinţia voastră, Părinte Gheorghe, şi de la Părintele Grigorie, duhovnicul nostru. Fericitul meu soţ avea mare dragoste şi cinstire pentru sfinţia voastră, ca şi pentru toţi cuvioşii părinţi ai Sfântului Munte. Ultima „provizie” din Grecia, una preţioasă, a fost Sfânta Împărtăşanie primită la metoc.
Zilele noastre în Franţa au fost amare şi grele. Doctorii ne pregătit, spunându-ne că spre sfârşit vom avea parte de zile şi mai grele. Curând, cancerul a intrat în metastază, ajungând la cap, şi Georges a paralizat pe jumătate. În ciuda stării sale grele, el nu contenea să propovăduiască Ortodoxia. Când l-am sfătuit să nu mai vorbească, mi-a răspuns: „Oamenii trebuie să afle, căci nu cunosc“. Oamenii stătea împrejurul patului său şi îl ascultau uimiţi vorbind despre minunile făcute de icoane şi despre privegherile de 10-12 ore din Sfântul Munte. Apoi se întorceau spre mine, ca să le confirm cele auzite. Pentru ei, erau lucruri ciudate şi nemaiîntâlnite. Erau uimiţi de faptul că vă rugaţi pentru noi acolo, la mănăstire. Georges îşi liniştea sora spunându-i că sunt mulţi oameni care se roagă pentru el în Grecia şi că Dumnezeu este cu el.
Unuia dintre doctori, un mare om de ştiinţă, foarte învăţat, i-a spus că dacă n-a vizitat Sfântul Munte şi n-a cunoscut Ortodoxia, n-a făcut nimic în viaţă.
Oamenii erau foarte impresionaţi şi de vizitele Părintelui Ilie, care venea, în ciuda celor aproape două mii de kilometri ce ne despărţeau, ca să ne ajute, spovedindu-l, împărtăşindu-l şi ţinându-i tovărăşie. Părintele Ilie ne-a ajutat foarte mult, ca şi maicile de la mănăstirea aflată lângă oraş.
Cu ajutorul Părintelui Ilie, i-am spus surorii lui Georges că se botezase ortodox şi, deşi ne aşteptam să reacţioneze rău, ea l-a îmbrăţişat şi i-a spus că făcuse foarte bine. Soţul meu a început atunci să plângă de bucurie. În aceeaşi zi, s-a spovedit şi s-a împărtăşit, apoi, după ce Părintele Ilie a plecat, am rămas sigură în cameră, aşezată lângă el. Georges dormea în pace. Dintr-odată, am simţit o mireasmă puternică, precum tămâia, care începuse să umple încăperea; pe când mă întrebam de unde vine, m-am întors şi am văzut faţa lui Georges strălucind cu un zâmbet blând. În scurtă vreme, mireasma a dispărut.
În altă zi, obosită, tristă şi poate, îndrăznesc să zic, deznădăjduită, m-am aşezat pe fotoliul de lângă bolnav ca să mă odihnesc.Nici n-am apucat să-mi închid bine ochii, că am văzut o fetiţă deschizând uşa şi intrând. Ea s-a apropiat de mine, m-a atins pe umăr şi mi-a spus să nu fiu tristă, fiindcă va sta cu noi până la sfârşit. Era o fată de statură mijlocie, brunetă şi purtând o cingătoare monahală. Era foarte frumoasă şi blândă; avea în jur de optsprezece ani. M-am trezit şi m-am uitat după ea, şi am simţit că nu trebuie să mă las copleşită de deznădejde. Această întâmplare s-a petrecut pe 10 sau 11 noiembrie (praznicul Sfintei Muceniţe Fecioare Anastasia Romana în Sfânta Mănăstire Grigoriu, adică 29 octombrie pe vechiul calendar).

Georges se apropia de sfârşit, şi avea mari dureri. Zilele curgeau muceniceşte, însă el nu se plângea. Spunea doar, rugându-se: „Hristoase al meu, numai Tu ştii cât…” Ajunsese să cântărească 35 de kilograme. Pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun, Domnul l-a chemat la El pe Georges; era ziua când, cu 66 de ani înainte, văzuse pentru prima dată lumina. Nădăjduiesc şi mă rog ca Preabunul Dumnezeu să odihnească sufletul fericitului meu soţ şi vă implor, preacuvioase Părinte Gheorghe, să vă rugaţi pentru el, pentru copii şi, în cele din urmă, şi pentru mine, neputincioasa, care îşi tot pierdea răbdarea. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să mă miluiască şi să mă ierte.
Vreau doar să vă mai spun că la pomenirea de patruzeci de zile a soţului meu, pe care am făcut-o la Mănăstirea Ormilia, unde Georges se botezase, multe maici l-au văzut printre noi, strălucind şi zâmbind.
Vă mulţumim încă o dată, sfinţiei voastre şi părinţilor care ne-au ajutat şi sprijinit în problemele noastre.
Ne rugăm ca Preabunul Dumnezeu să vă întărească, să vă ocrotească şi vă lumineze pururea.
Cu cinste şi preţuire,
Catherine Lesier”

Preluat din revista „Aghios Grigorios”, Sfânta Mănăstire Grigoriu din Sfântul Munte, nr. 18.

Traducere de Radu Hagiu

Convertirea minunata la Ortodoxie a lui Georges Lesier

În prealabil postat de Amaaa91

Acum cat priveste decizia mea sunt sigura ca orice voi alege la sfarsit Dumnezeu nu ma va lasa sa ma pierd, este Tatal meu, m-am rugat multi ani.

Pentru mine e Dumnezeu si apoi prietenul meu si pentru el este acelasi lucru ( si inca nu pot crede ca doar ortodocsii se mantuiesc ca din cate am inteles pana acum doar noi avem adevarul.. nu esti ortodox esti pierdut)

Iar prietenul meu nu este penticostal ci crestin dupa evanghelie. Sunt sigura ca Dumnezeu ma va calauzi si va ramane in viata mea.. restul ramane de vazut .. poate ne vom intalni in rai si daca toti fratii mei ortodocsi(care sustin ca doar noi ne mantuim) nu au avut dreptate si vad persoane de alta religie in rai atunci ..."

Eu nu am fost asa prinsa de religii, ce sa fac cum sa cred, ma mantuiesc nu ma mantuiesc. Acum m-am speriat si am intrat in panica deoarece trebuie sa i-au o decizie ori raman in religia mea ori trec la alta religie.

Daca era dupa mine mergeam in amandoua partile, eu il simt pe Dumnezeu, aceeasi bucurie fericire, moment care nu as vrea sa se mai termine, implinire atat in slujbele ortodoxe( in special la cantarile noastre de la antifoane si pana la sfarsit) cat si in programul de la crestini.

Imi cunosc religia .. m/am nascut in ea si am fost la spovedit si la impartasit mereu, parintii mei bunicii mei sunt ortodocsi (nu suntem ortodocsi doar cu numele)... am vorbit cu foarte multi preoti.. din care am avut pareri diferite de la cele mai extremiste pana la mai intelegatoare.

Eu nu vreau sa/mi pierd mantuirea atata tot .. chiar nu ma intereseaza de nimic altceva.. si aceasta stiu ca este un dar de la Dumnezeu si se dobandeste prin credinta in Iisus Hristoas.. dar fiind copil, asa ma consider plec urechia, la ce se spune in religia mea( adevarul nu exista in alta parte decat la ortodocsi)."

Ce spui tu este religia ortodoxa si cunosc sinoade si canoane.. problema este ca desi sunt ortodoxa si cred in sfintii si in Maica Domnului nu gandesc la fel.. si mai ales cu icoanele..

Dragă Amaa...nimeni nu îţi constrânge mântuirea...Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut...doar noi Îl pierdem pe El prin alegerile făcute. Ţi s-a argumentat foarte frumos de către fraţii noştri ortodocşi cam ce ar trebui să faci şi care sunt riscurile renunţării la credinţa ta.

Te rog următoarele cuvinte pe care ţi le adresez să nu le iei drept judecată ci doar am să expun ceea ce eu am constatat:

Din relatările tale reiese multă confuzie: spui că pe primul loc este Dumezeu şi mântuirea, apoi că tu crezi că te vei mântui şi în altă credinţă, dar în acelaşi timp eşti cunoscătoare şi trăitoare a ortodoxiei. Să-mi fie cu iertare - dar te cam contrazici - un adevărat trăitor al ortodoxiei nu gândeşte aşa. Spui că nu eşti ortodox doar cu numele dar tu ai alte concepţii despre icoane şi altele - să-mi fie cu iertare dar un adevărat ortodox e departe de această trăire. Sunt foarte ciudate practicile voastre - mergeţi dintr-o birică în alta - timp de 5 ani nu aţi rezolvat problema.

Consider că ar trebui să lupţi pentru prietenul tău şi ă-l aduci la ortodoxie (ceea ce nu prea reiese din dorinţa ta) - dacă îl iubeşti cu adevărat. Dacă nu vrea să accepte lasă-l pentru credinţa ta - nu-ţi pierde sufletul şi mântuirea!!!

[xanixade]

Dupa parerea mea, e ca 5 ani e o perioada destul de lunga pentru a intemeia o relatie serioasa, ma face de asemenea sa ma intreb si cat de puternica e dragostea dintre voi- eu mai degraba cred ca dragostea e puternica si adevarata atunci cand duce la formarea unui cuplu pana la cel mai ultra maxim 1 an de cand se cunosc iubitii; daca dai prea mult timp de asteptare se prea poate sa nu fie el, pe acela pe care il astepti. Tot asa ti-as putea sugera sa te desparti, doar pentru faza asta....

In plus, daca tu iti pui problema trecerii la religia lui, ca deh esti fata si etc, tu cedezi prima in relatia voastra la ceva foarte important. El macar, si-a pus problema asemanatoare - sa cedeze SI el si sa treaca la religia ortodoxa.....??? nu sunt sigur, si nu prea cred.... Ce nu incerci macar sa vezi, daca te tii tare o saptamana, o luna, pe picioarele tale - nu ma las de ortodoxie !! - el ce o sa faca atunci? cum o sa cedeze? sau macar o sa cedeze? nu prea cred. Dar hai sa zicem ca cedezi - ai cedat din prima la religia ta, pentru el, apoi o sa tot cedezi, ba la ceva, ba la altceva, ajungand sub papuc. Si in plus, tu nu iti dai seama ca daca o sa imbratisezi religia lui, daca o sa fie de felul nu stiu caror neoprotestanti sa te puna sa faci 7-8 copii, de iti distrugi toata viata, din cauza a ce.....

Daca doresti, catehizeaza-te, studiaza putin religia ortodoxa, nu te lasa convinsa din prima de acela pentru ca e, vezi Doamne.... neoprotestant si citeste Biblia doar pentru ca aceea e singurul lucru pe care il are. E si o chestie sa te lasi tu convinsa intai, de ceea ce zice, tu de fapt nu prea avand mare idee de religia ta, el fiind destul de informat in a lui.
Iti mai dau un sfat, roaga-te singura, nu alaturi de el, ca rugaciunea ortodocsilor cu a ereticilor nu e buna deloc pentru sufletul ortodocsilor, e urata de Dumnezeu si condamnata de Sfintii Parinti....

[xanixade]

Ortodoxia dupa mine e singura religie din lume - are totul, il are pe Dumnezeu, are Sf Traditie, are pe sfinti - care sunt asemenea proorocilor din Vechiul Testament; si in plus sunt, au fost mai-mari ai Bisericii ortodoxe; cum sa nu citesti ceea ce spun si sa zici ca-i minciuna? pana si neoprotestantii au predicatori mai de seama, de care asculta, noi sa nu ascultam de Sfintii nostri Parinti? mai ales ca noi avem si convingerea ca au fost sfintiti de Duhul Sfant....- unde mai vezi asa ceva in orice alta religie?, are pe Maica Domnului - pe care neoprotestantii o hulesc, negand impreuna cu hula ei si notiunea de Hristos-Dumnezeu - adica insasi fecioria ei, si in plus aceia nu cunosc viata ei, care e Maica Domnului, si nu mama lui, aceea fiind o hula, tot neoprotestanta, si tare ma tem ca ei nu au altar in biserica lor- uite, vezi altarul nostru http://www.parohiaortodoxabenidorm.c..._ortodoxe.html, au ei asa ceva? nu!, biserica lor fiind doar o incapere...., de predici cantece si atat. Tot asa negand icoanele, ei isi neaga si chipul dumnezeiesc din ei, pentru ca omul a fost facut dupa chipul si asemanarea omului, de la inceputul lumii...., mai uita si de faptul ca pe chivotul legii erau pictati parca heruvimi, sau de faza cu Hristos care Si-a sters fata, si in plus biblia lor eretica este tradusa in asa fel incat sa nege dumnezeirea lui Hristos, faptul ca Hristos este Dumnezeu, compara de exemplu Biblia noastra ortodoxa, cu biblia lor - pot sa aduc citate- nu sunt la fel - deci nu vorbesc de acelasi Dumnezeu, ei nu au notiunea de Sfanta Taina - care inseamna unirea omului cu Dumnezeu, tot asa, luand ce gasesc prin biblie, folosesc numai taina botezului si a preotiei, dar ce fel de botez si ce fel de preotie? uite de exemplu ca ei nu au episcopi, pentru ca episcopii sunt numitii de alti episcopi, care au fost numiti de altii, pana la .... Sfintii Apostoli, care au numit primii episcopi....., vezi de exemplu crezul nostru, ce afirma, cred intr-Una, Sfanta, Soborniceasca si APOSTOLEASCA biserica; stalcirea numelui lui Hristos, numindu-l Isus si nu Iisus, cum ni s-a dat noua de Duhul Sfant.... a fost o problema intreaga dezbatuta pe acest forum.... cat despre Sf. Traditie, ia intreaba-i despre hronograf, ce inseamna aceea, de unde vine si care e mai vechi, hronograful sau biblia? Biblia e carte de cult centrala, da intr-adevar, dar pana la Biblie a fost Hronograful, si in plus traditiile evreiesti pana la Moise se tineau scrise in ceva, nu, ca doar nu erau oameni analfabeti - pe atunci existand scrisul si in plus toata religia lor trebuia sa fie pastrata in ceva.... scris si predat urmasilor, gandeste-te logic - paganii aveau carti de cult, traditii si si scrisul, si pentru a-si manifesta religia nu aveau nevoie de o biblie, si-atunci evreii sa nu aiba? mai erau si traditiile de la Noe, ramase, vezi de exemplu ca pana si evreii de astazi au Hronograf, pentru religia lor, neoprotestantii de ce nu au? - pentru ca sunt o religie scornita- vezi de exemplu cand au aparut ei, si noi de cand marturisim ca suntem? Oare noi suntem cei de o suta, doua, trei de ani sau ei?

[xanixade]

Cat despre mantuirea ta, tu ti-o constrangi tie, mai ales acum, ca poate esti si tulburata. Linisteste-te. Ia-ti o perioada de gandire de cateva zile, in care tu sa hotarasti, ca nimeni nu se pune impotriva vointei tale- Dumnezeu Insusi, ne-a facut cu vointa libera pe toti ca noi sa ne decidem viata.

Mai adaug postarea mea pe un alt thread, care contine link-urile unui user destul de stimat de mine, in legatura cu niste probleme legate de neoprotestantism -

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=88

Din partea mea, Domnul nostru Iisus Hristos Sa te miluiasca, pentru rugaciunile Maicii Domnului si a Sfintilor Parinti.

[penticostalul]

În prealabil postat de xanixade

Dar hai sa zicem ca cedezi - ai cedat din prima la religia ta, pentru el, apoi o sa tot cedezi, ba la ceva, ba la altceva, ajungand sub papuc. Si in plus, tu nu iti dai seama ca daca o sa imbratisezi religia lui, daca o sa fie de felul nu stiu caror neoprotestanti sa te puna sa faci 7-8 copii, de iti distrugi toata viata, din cauza a ce.....

Au mai fost argumente tragico-hazlii pe acest topic dar ultimul le si intrece.
Daca o femeie ortodoxa, urmandu-si sotul, va deveni membra la Crestinii dupa Evanghelie:

1. Va ajunge sub papuc
2. Va face 7-8 copii care ii vor distruge toata viata.

Domnule Xanixade, cam cati copii ar trebui sa aiba o femeie pentru a nu-si distruge literalmente toata viata?
Unul sau doi ar fi OK? Sau si doi copii iti distrug toata viata?

[Amaaa91]

Mi-am promis sa nu ma mai intristez dar cam greu . Nu ai o treaba cu religia prietenului meu.. din auzite ce ai citit si tu pe net... Sunt din 91 tu esti din 90 .. crede-ma ca nu stii mai multe despre copii. Copiii dragul meu sunt o binecuvantare, matusa mea este (ORTODOXA) are 6 copii.. inseamna ca si-a distrus viata? parerea mea nu.. din contra mi-as dori sa fiu o mama atat de puternica.. Dar nah cu prejudecata e greu ce sa faci.
Si de cate ori pe forumul asta sa mai repet ca nu dispretuiesc nici icoane nici sfinti si tot ce mai este caracteristic religiei mele..