Am nevoie de un sfat

[Miroslav]

Cu ceva timp in urma m-am despartit de prietena mea.Mi-a gasit in calculator poze cu alte fete,descarcate de pe facebook.De aici a inceput raceala ei.Oricum nu a fost numai asta.Am avut o reactie urata,am dat cu piciorul in calculator.Oricum,ceva nu mergea in relatie.Ea a decis ca e mai bine sa punem punct.Eu am negat ca pozele sunt ale mele,am zis ca sunt ale nepotului meu.I-am explicat ca o iubesc pe ea si de ea imi place etc.Oricum,am mintit.Ne vedem dupa ceva timp vorbim,ea imi aminteste de poze,eu tac si ii zic ca imi pare rau,cumva am recunoscut.Dar ne mai vedem odata,acasa la ea,reluam subiectul relatiei,motivele,etc.,si ajungem la poze iar.Eu incerc sa ii explic,intelege,in sfarsit,dar eu zic:"sunt doar niste poze cu niste fete cu care nu am nicio o treaba,nu m-am intalnit cu ele,tu imi placi,nu stiu ce cautau la mine in calculator,e vina mea,pozele nu inseamna nimic pentru mine",pana aici nicio minciuna,dar zic:"pozele nu au legatura cu mine".Aici am mintit,dar se poate interpreta,nu?Oricum,pare se ca m-a iertat in legatura cu asta,dar ma macina faptul ca am mintit.Sa-i spun verde in fata,adica adevarul?Am impresia ca asta ma impiedica si voi fi iertat daca ii spun verde in fata?Ma caiesc pentru tot,stiu ca Dumnezeu ma va ierta.Este necesar sa ii spun:"Da pozele au fost ale mele";cu toate ca ar fi deranjant pentru ea?

[gheorghie]

da eu cred ca si-a dat seama si fara sa-i spui,dar pentru orice eventualitate poti sa-ti mai ceri scuze....

dar totusi tind sa cred ca nu ai postat unde trebuie

Poate uneori e bine sa te gandesti cu atentie la rezultatele posibile ale deciziei pe care doresti sa o iei. Daca banuiesti ca se va deschide o rana pentru ea, poate ar fi mai bine ca inainte sa te rogi o vreme lui Dumnezeu sa-i lumineze mintea, sa inteleaga cu adevarat ca ea este pentru tine importanta si abia apoi, dupa o vreme, cand simti ca sufletul ei este impacat, sa-i marturisesti greseala ta. Daca si ea este credincioasa, nu cred ca va fi o problema deosebita.
Oricum, usurarea unui suflet prin ranirea altuia este o situatie care ridica intrebari. E delicata problema, poate ar fi mai util sa intrebi un parinte duhovnic sau un parinte de la biserica la care mergi.

Doamne ajuta!

[AlinB]

Intrebarea e: care e adevarul pana la urma?
Poate nu-l (mai) stii nici tu.

[Mihnea Dragomir]

Obligaţia de fidelitate nu implică să nu fotografiaţi fete. Altfel spus, faptul că le-aţi făcut nu înseamnă încălcarea datoriei de fidelitate, în măsura în care ea există faţă de prietena dv (aţi făcut un jurământ în acest sens, practic o angajare, adică un fel de logodnă non-formală). Dacă nu aţi făcut un asemenea legământ, atunci a fotografia fete este cel mai normal lucru din lume, câtă vreme dv sunteţi în "dating time", adică la vârsta căutării perechii.
Dar, minţind aţi făcut rău. O minciună perfect inutilă, ca majoritatea minciunilor. Ce simplu era să-i fi spus din prima şi ce complicat e acum ! O minciună cheamă pe alta, un păcat cheamă pe altul. Ieşiţi din acest cerc. Ieşirea din cerc, sau, mai bine spus din toboganul şi robia minciunilor se face, având în vedere că e vorba de o înrobire spirituală, prin mijloace spirituale. Acestea sunt pocăinţa, hotărârea de a nu mai minţi şi spovada.
În ceea ce priveşte dacă ei să-i spuneţi sau nu că sunteţi nu numai deţinătorul pozelor, ci autorul lor, ascultaţi ce vă va spune duhovnicul.

În Cristos,
M.D.

[Demetrius]

În prealabil postat de Miroslav

Cu ceva timp in urma m-am despartit de prietena mea.Mi-a gasit in calculator poze cu alte fete,descarcate de pe facebook.De aici a inceput raceala ei.Oricum nu a fost numai asta.Am avut o reactie urata,am dat cu piciorul in calculator.Oricum,ceva nu mergea in relatie.Ea a decis ca e mai bine sa punem punct.Eu am negat ca pozele sunt ale mele,am zis ca sunt ale nepotului meu.I-am explicat ca o iubesc pe ea si de ea imi place etc.Oricum,am mintit.Ne vedem dupa ceva timp vorbim,ea imi aminteste de poze,eu tac si ii zic ca imi pare rau,cumva am recunoscut.Dar ne mai vedem odata,acasa la ea,reluam subiectul relatiei,motivele,etc.,si ajungem la poze iar.Eu incerc sa ii explic,intelege,in sfarsit,dar eu zic:"sunt doar niste poze cu niste fete cu care nu am nicio o treaba,nu m-am intalnit cu ele,tu imi placi,nu stiu ce cautau la mine in calculator,e vina mea,pozele nu inseamna nimic pentru mine",pana aici nicio minciuna,dar zic:"pozele nu au legatura cu mine".Aici am mintit,dar se poate interpreta,nu?Oricum,pare se ca m-a iertat in legatura cu asta,dar ma macina faptul ca am mintit.Sa-i spun verde in fata,adica adevarul?Am impresia ca asta ma impiedica si voi fi iertat daca ii spun verde in fata?Ma caiesc pentru tot,stiu ca Dumnezeu ma va ierta.Este necesar sa ii spun:"Da pozele au fost ale mele";cu toate ca ar fi deranjant pentru ea?

Oare ce te nemulțumește mai tare?
Deranjul ei sau deranjul tău față de tine însuți? Ești orgolios, nu-i așa?

Dacă îi vei spune că tu ești de vină pentru pozele acelea, atunci te vei reabilita în ochii tăi, dar n-ai vrea să se supere din nou.
Dacă nu-i vei spune nimic, vei avea mereu în minte cât de ”sincer” ești, adică adevărul te va mustra; oare cu care imagine din cele două nu poți ”coabita”?



P.S.Mi-e teamă că dacă te vei spovedi duhovnicului, adică dacă-ți vei ”descărca” conștiința, te vei uita mai apoi la alte poze, dar nu le vei mai copia.

[Miroslav]

AlinB,adevarul e ca eu le-am descarcat.
Mihnea Dragomir,am avut o relatie serioasa cu ea timp de 3 ani si am avut planuri.Eram doar detinatorul pozelor nu si autor.
Demetrius,nu vreau sa o indepartez mai rau,oricum i-am demonstrat ca o iubesc si i-am oferit afectiune.Chestia e ca pune la suflet tot.Oricum,penultima data cand ne-am vazut mi-a pomenit de poze si nu am zis nimic doar ca regret,imi pare rau,ca nu am nicio legatura cu fetele acelea si ca nu am inselat-o.Iar in ultima noastra intalnire se pare ca a inteles,singurul lucru ce i-am spus,si nu trebuia,e ca nu am legatura cu pozele,ea m-a intrebat retoric si am tacut,semn ca sunt vinovat si recunosc.De fapt asta i-am si zis la inceputul discutiei.S-a lamurit problema,dar am vrut un sfat in legatura cu faptul:sa zic tot de la A la Z sau nu mai e necesar?Oricum,nu o mai mint.Am vrut sa stiu daca zicand la spovedanie mi se iarta fara sa ii mai zic ei chiar daca am recunoscut(dar am intors-o un pic,sa-i arat ca pozele sunt nimic),m-a iertat si problema s-a lamurit?N-as vrea sa deschid ranile.Oricum ma caiesc,o sa ma spovedesc si nu mai mint.Cred ca e de ajuns.O sa intreb si duhovnicul.Oricum de descarcat poze"m-am lecuit".Am primit sfaturi bune de la voi si va multumesc.Promit ca la urmatorul subiect deschis nu o sa mai fie asa de complicata problema ca si eu am ametit:)
Doamne ajuta!

[AlinB]

Si totusi, de ce le-ai descarcat?

"ai avut" planuri? ce fel de?

In momentul in care inseli increderea cuiva, ranesti. Rana se vindeca sau nu, depinde cat e de tumefiata zona, ca sa vorbim in termeni medicali.

Ca sa o recastigi, trebuie sa vada la tine o schimbare de profunzime. Superficialitatea sentimentelor are si un pret. Dar poate ca acesta este testul iubirii voastre.

Cautati-va acelasi duhovnic si casatoriti-va, daca treceti acest test.

Miroslav,vezi ca prin arhiva acestui site(Articole de la utilizatori>Colaboratori) se gasesc articole scrise de doi tineri preoti(daca am inteles eu bine):Marius Matei si Alin Cristian Preotu.Desi poate dau senzatia de subiectivism(paleta celor pe care ii apreciez este mult mai larga dar am ales subiectiv)eu ti-as recomanda,cand ai tu timp,sa citesti ce scriu acesti oameni pentru ca merita asa ceva si vei gasi multe raspunsuri care,cred eu,iti vor fi de folos.Doamne ajuta!+