un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de george.marian

In legatura cu versetul spune clar ca cine nu lucreaza, sa nu manance.

Încă o dată (până se reţine): versetul spune clar "cine nu vrea să muncească".

În prealabil postat de george.marian

Intrebati copii daca vor sa munceasca? Vedeti ce raspuns primiti ...

O asemenea întrebare pusă unui nou născut e la fel de iraţională precum întrebarea "te lepezi de Satana?" pusă pruncului la botez. QED.

În prealabil postat de george.marian

De acord cu inteligenta. Atunci dumneavoastra demonstrati cititorilor ca un copil nu poate crede. Ce il impiedica?

De pocait nici nu se pune problema ca el nu are inca pacate savarsite de care sa se pocaiasca

Şi atunci ce rost mai are botezul, dacă nu întruneşte condiţiile (nici nu crede, nici nu vrea, nici nu se pocăieşte)? Nu e mai corect să aşteptăm momentul când pruncul va creşte şi va dori/crede/pocăi spre a fi botezat? Dacă moare până atunci, Dumnezeu ştie ce are de făcut, nu trebuie "învăţat" şi "ajutat" de netrebnicii de noi! El nu este un monstru să-i ardă etern în Iad doar pentru că nu le-am făcut o băiţă (în lipsa condiţiilor "botezul" e doar o băiţă făcută într-un cadru festiv).

[george.marian]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Încă o dată (până se reţine): versetul spune clar "cine nu vrea să muncească".

O asemenea întrebare pusă unui nou născut e la fel de iraţională precum întrebarea "te lepezi de Satana?" pusă pruncului la botez. QED.

Şi atunci ce rost mai are botezul, dacă nu întruneşte condiţiile (nici nu crede, nici nu vrea, nici nu se pocăieşte)? Nu e mai corect să aşteptăm momentul când pruncul va creşte şi va dori/crede/pocăi spre a fi botezat? Dacă moare până atunci, Dumnezeu ştie ce are de făcut, nu trebuie "învăţat" şi "ajutat" de netrebnicii de noi! El nu este un monstru să-i ardă etern în Iad doar pentru că nu le-am făcut o băiţă (în lipsa condiţiilor "botezul" e doar o băiţă făcută într-un cadru festiv).

Pentru intrebarea cu lepadarea de Satana raspund nasii ... Parintii duhovnici ai copilului . Acum te intrebi cum de pot altii sa marturiseasca credinta pruncilor? Pai avem un exemplu de marturisire in Vechiul Testament.
"Iar cel ce nu se va taia-imprejur va fi nimicit "(Fac., 17, 10-14). Deci, Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam, pentru copii si tineri, sa se taie-imprejur cand vor fi maturi, sau ca el de 99 de ani, ci toata partea barbateasca, de orice varsta ar fi, sa o taie-imprejur, iar pe nou nascuti, a opta zi dupa nasterea lor. Unii zic ca botezul pruncilor nu are valoare, caci ei nu stiu cand au fost botezati. Dar ce stia Isaac, pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar stiau tatal si mama sa. Asa trebuie sa fie si botezul - cum, de fapt, este practica Bisericii Ortodoxe - stiut fiind ca taierea-imprejur inchipuia botezul din Legea Noua (Col., 2, 13). Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu acest botez al Legii Vechi, la opt zile dupa nasterea Sa (Luca, 2, 21).


Si copii vor sa munceasca?

Majoritatea copiilor nu vor sa munceasca, de ce mananca atunci? dupa Sola Scriptura nu ar trebui ...

Eu zic ca si copii marturisesc pe Dumnezeu si cred in El ... Cand au venit la Hristos pentru binecuvantare au stiut la ce vin? "nu" - raspunsul general al oamenilor. Dar Hristos Dumnezeu se pare ca citeste inima oricarui om. Ucenicii ii certa pe parinti si ii oprea, dar Hristos chiar le-a zis sa ii lase sa vina la El,mahnit fiind., pentru ca a lor este imparatia cerurilor,

Marcu 10:

13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

Paradoxul este ca din perspectiva oamenilor copii aceia nu stiau pentru ce vin la Hristos, dar din perspectiva Lui Hristos Dumnezeu se pare ca ei stiau pentru ce vin - La om toate sunt cu neputinta, pe cand la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Si am postat anterior ca si circumcizia, copiii au "altfel de credinţă decât cei maturi", si ca "se fac părtaşi credinţei părinţilor lor".Acest lucru s-a demonstrat atât în legătură cu circumcizia copiilor la 8 zile, dar şi în alte cazuri. Şi trebuie să reţii, că chiar Scriptura este cea care face paralelă între circumcizie şi botez ...Coloseni 2,11-12.

Botezul crestin este o Taina Sfanta, iar nu un simbol, deoarece Mantuitorul a numit botezul "nastere de sus", in urma caruia omul se curateste de pacate si se sfinteste (Ioan, 3, 3-7). Sfantul apostol Pavel il numeste "innoirea vietii" (Rom., 6, 3-5), prin innoirea Sfantului Duh (Tit, 3, 5). Apostolul Petru spune si mai lamurit ca botezul este impartasit spre iertarea pacatelor (Fapte, 2, 38) si ca nu este numai un simbol sau o spalare a trupului - cum li se pare unora - ci este o nastere adevarata. Botezul, zice el, "va mantuieste astazi si pe voi nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu" (I Petru, 3, 21).

Botezul ortodox nu face altceva decat sa deschida unei persoane calea ( posibilitatea ) spre a ajunge inapoi la despatimirea pe care o avea Adam inainte de a cadea din rai, dar la una mai desavarsita din care nu se mai poate cade.

Dumnezeu cand i-a creat pe primii oameni Adam si Eva nu i-a intrebat cum vor ei sa fie, curati de patimi sau plini de patimi, ci i-a creat despatimiti. Deci Dumnezeu nu a tinut cont de vointa lor, ci i-a creat fara de patimi, dar lasandu-le posibilitatea sa cada in pacat daca vor dori aceasta. Deci Dumnezeu cand i-a creat pe primii oameni nu i-a intrebat, inainte de a-i crea , cum vor ei sa fie creati, ci i-a creat dupa cum a vrut El, netinand cont deloc de voia celor ce inca nu existau, caci nici nu se putea. Deci iata ca Dumnezeu e intolerant atunci cand trebuie sa fie. Cu atata mai mult botezul ortodox nu poate fi numit gresit in cazul pruncilor, incapabili sa aleaga, asa dupa cum Adam nu putea sa aleaga inainte de a fi creat. Botezul ortodox deschide calea spre despatimire, si pe parcursul vietii , omul ajuns la maturitate chiar daca cade, se poate intoarce la Dumnezeu prin pocainta si prin Sfanta Taina a Spovedaniei si conform pacatelor primeste canon. Dumnezeu a fost mult mai intolerant fata de Adam la creare decat suntem noi ortodocsii cu pruncii nostri, si nu e nici o greseala.
De altfel, a deschide cuiva calea spre despatimire nu e un lucru rau, nu ii faci un rau, ci un mare bine. Insa prin botez noi ortodocsii, din nefericire, nu putem sa facem pruncilor un asa de mare bine precum i-a facut Dumnezeu lui Adam la creare : nu putem sa ii facem desavarsiti si fara de patimi precum era Adam, ci doar le oferim sansa ca sa se despatimeasca in cursul vietii lor, sa ajunga la desavarsire, la Raiul cel neindoielnic din care nu se mai poate cade.

[claudiu.hcs]

"Părinţii creştini care din neglijenţă nu îşi botează copilul, împiedicând astfel, chiar şi fără voia lor mântuirea sufletului acelui copilaş "vor suporta consecinţele în faţa lui Dumnezeu", în cazul în care micuţul va muri." - http://www.realitatea.net/preot-pari...eu_731732.html

Mantuirea este decizia lui Dumnezeu si omul nu poate face nimic in acest sens pentru a se mantui singur. Sa nu uitam de copiii care mor in razboaie, accidente (vezi maternitatea Giulesti) etc. Daca acestia au fost scrisi in Cartea Vietii de la intemeierea lumii, vor fi mantuiti. Cu ce ma incalzeste pe mine copil nestiutor faptul ca tatal meu depravat si betiv nu m-a botezat? Eu sa presupunem ca am murit la varsta de 10 ani nebotezat pentru ca am avut niste parinti atei sau bolnavi psihic ori saraci (pentru ca sa nu uitam ca botezarea unui copil nu-i un lucru chiar atat de simplu), cu ce sunt eu vinovat? De ce sa nu fiu mantuit din pricina parintilor? Asta se numeste dreptate?
Dumnezeu mantuieste pe cine gaseste de cuviinta, iara faptele mantuirii sunt un rezultat al acesteia si nu un mijloc.

Circumcizia evreilor a fost un lucru diferit fata de contextul in care se discuta aici despre botezul copiilor.
Sa nu uitam ca Avraam insusi a fost socotit neprihanit inainte de a fi circumcis. Deci, circumcizia era doar un semn si nu o cauza.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de george.marian

Pentru intrebarea cu lepadarea de Satana raspund nasii ... Parintii duhovnici ai copilului .

Părinţii şi naşii nu pot răspunde (nici la propriu, nici la figurat) pentru prunc. Răspunsul şi răspunderea (responsabilitatea) nu poate fi decât în dreptul propriei lor persoane:

"Apoi Noe, Daniel şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar scăpa numai viaţa lor".(Iezechiel 14,20)

În prealabil postat de george.marian

Acum te intrebi cum de pot altii sa marturiseasca credinta pruncilor? Pai avem un exemplu de marturisire in Vechiul Testament.
"Iar cel ce nu se va taia-imprejur va fi nimicit "(Fac., 17, 10-14).

Tăierea împrejur era o obligaţie naţională, iar apartenenţa naţională nu ţi-o poţi alege şi nu e condiţionată de credinţa ta; pe când botezul e condiţionat de credinţa/pocăinţa/dorinţa ta proprie. Acestea sunt condiţii scrise în Scriptură şi nu le puteţi evita oricâte "argumente" aţi inventa.

În prealabil postat de george.marian

Si copii vor sa munceasca?

Majoritatea copiilor nu vor sa munceasca, de ce mananca atunci? dupa Sola Scriptura nu ar trebui ...

Citeşte cu atenţie 2 Tes.3 şi vezi că apostolul Pavel se referă la oameni maturi, nu la copii. Cu atât mai puţin la nou născuţi.

În prealabil postat de george.marian

Eu zic ca si copii marturisesc pe Dumnezeu si cred in El ... Cand au venit la Hristos pentru binecuvantare au stiut la ce vin? "nu" - raspunsul general al oamenilor. Dar Hristos Dumnezeu se pare ca citeste inima oricarui om. Ucenicii ii certa pe parinti si ii oprea, dar Hristos chiar le-a zis sa ii lase sa vina la El,mahnit fiind., pentru ca a lor este imparatia cerurilor,

Marcu 10:

13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

Acei copii nu erau nou născuţi, iar din perspectiva "Sola Scriptura" dacă ei înţelegeau semnificaţia botezului puteau să se şi boteze. Însă nu uita că pasajul respectiv nu se referă la botez, ci la binecuvântarea copiilor, ceea ce e cu totul altceva.

În prealabil postat de george.marian

Şi trebuie să reţii, că chiar Scriptura este cea care face paralelă între circumcizie şi botez ...Coloseni 2,11-12.

Da, însă e o paralelă tăiată de o secantă. Paralelele acestea nu pot merge la infinit, nu poţi forţa comparaţia până la limita absurdului. Reţine deci:
circumcizia ≠ botezul

În prealabil postat de george.marian

Botezul crestin este o Taina Sfanta

Unde anume scrie asta?

În prealabil postat de george.marian

Botezul ortodox nu face altceva decat sa deschida unei persoane calea ( posibilitatea ) spre a ajunge inapoi la despatimirea pe care o avea Adam inainte de a cadea din rai, dar la una mai desavarsita din care nu se mai poate cade.

Dacă ar fi aşa cum spui, nici n-am mai avea nevoie de [jertfa lui] Hristos, am ajunge în Eden vrem-nu vrem, credem-nu credem, doar prin simplul botez al pruncilor.

[Paduraru]

În prealabil postat de vasinec77

De unde si cand a fost preluat acest obicei al botezarii pruncilor prin intermediul parintilor si nasilor? Intreb asta, deoarece Sfintii Apostoli nu pomenesc nimic despre asa ceva (nu am gasit nimic despre botezul copiilor, despre nasi, etc, in epistolele lor).

Pentru mai multe detalii întreabă un preot adevărat (îl poţi găsi în zona dumitale cu ajutorul lui Dumnezeu).
Aici, pe forum, doar discutăm, mai mult sau mai puţin amical. Din punctul meu de vedere pot să vă spun că particip cu bucurie ca naş la încreştinarea prin botez a unui prunc. Pe parcursul creşterii finului, ori de câte ori am ocazia îi dau sfaturi bune de a merge pa calea credinţei. Nu am pătruns prea mult în adâncul Sfintelor Taine deoarece nu sunt teolog (am altă ocupaţie - vezi nume utilizator). Fac tot posibilul să fac fapte bune, deşi sunt conştient pe de altă parte că nimic bun n-am făcut înaintea bunului Dumnezeu.

[Paduraru]

În prealabil postat de claudiu.hcs

"Părinţii creştini care din neglijenţă nu îşi botează copilul, împiedicând astfel, chiar şi fără voia lor mântuirea sufletului acelui copilaş "vor suporta consecinţele în faţa lui Dumnezeu", în cazul în care micuţul va muri." - http://www.realitatea.net/preot-pari...eu_731732.html

Mantuirea este decizia lui Dumnezeu si omul nu poate face nimic in acest sens pentru a se mantui singur. Sa nu uitam de copiii care mor in razboaie, accidente (vezi maternitatea Giulesti) etc. Daca acestia au fost scrisi in Cartea Vietii de la intemeierea lumii, vor fi mantuiti. Cu ce ma incalzeste pe mine copil nestiutor faptul ca tatal meu depravat si betiv nu m-a botezat? Eu sa presupunem ca am murit la varsta de 10 ani nebotezat pentru ca am avut niste parinti atei sau bolnavi psihic ori saraci (pentru ca sa nu uitam ca botezarea unui copil nu-i un lucru chiar atat de simplu), cu ce sunt eu vinovat? De ce sa nu fiu mantuit din pricina parintilor? Asta se numeste dreptate?
Dumnezeu mantuieste pe cine gaseste de cuviinta, iara faptele mantuirii sunt un rezultat al acesteia si nu un mijloc.

Circumcizia evreilor a fost un lucru diferit fata de contextul in care se discuta aici despre botezul copiilor.
Sa nu uitam ca Avraam insusi a fost socotit neprihanit inainte de a fi circumcis. Deci, circumcizia era doar un semn si nu o cauza.

Stimabile, ca să fiu sincer n-am auzit nicăieri ca un copil (al unor părinţi de confesiuni care vizează botezul copiilor în pruncie) să rămână nebotezat, indiferent de starea de păcătoşenie a părinţilor. Părerea mea este că bunul Dumnezeu reuşeşte să le dea părinţilor gândul cel bun de a se îngriji de botezul pruncilor lor.
Cât despre mila lui Dumnezeu pentru sufletele pruncilor nebotezaţi, este o taină foarte mare pe care minţile omeneşti nu au cum să o descopere.

[Paduraru]

Văd că se lungeşte mult schimbul de replici aici. Stau şi mă gândesc oare este ziditoare pentru sufletele noastre această discuţie sau este doar un prilej de mică gâlceavă?!?
Tuturor vă doresc numai bine şi bunul Dumnezeu să ne dea tuturor înţelepciune spre a face voia Lui întru mântuirea sufletelor noastre!

[claudiu.hcs]

În prealabil postat de Paduraru

Văd că se lungeşte mult schimbul de replici aici. Stau şi mă gândesc oare este ziditoare pentru sufletele noastre această discuţie sau este doar un prilej de mică gâlceavă?!?
Tuturor vă doresc numai bine şi bunul Dumnezeu să ne dea tuturor înţelepciune spre a face voia Lui întru mântuirea sufletelor noastre!

Apostolul Pavel spune ca e bine sa existe diferente de opinii pentru ca adevarul sa iasa la iveala.

[george.marian]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Părinţii şi naşii nu pot răspunde (nici la propriu, nici la figurat) pentru prunc. Răspunsul şi răspunderea (responsabilitatea) nu poate fi decât în dreptul propriei lor persoane:

"Apoi Noe, Daniel şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar scăpa numai viaţa lor".(Iezechiel 14,20)


Tăierea împrejur era o obligaţie naţională, iar apartenenţa naţională nu ţi-o poţi alege şi nu e condiţionată de credinţa ta; pe când botezul e condiţionat de credinţa/pocăinţa/dorinţa ta proprie. Acestea sunt condiţii scrise în Scriptură şi nu le puteţi evita oricâte "argumente" aţi inventa.

Citeşte cu atenţie 2 Tes.3 şi vezi că apostolul Pavel se referă la oameni maturi, nu la copii. Cu atât mai puţin la nou născuţi.

Acei copii nu erau nou născuţi, iar din perspectiva "Sola Scriptura" dacă ei înţelegeau semnificaţia botezului puteau să se şi boteze. Însă nu uita că pasajul respectiv nu se referă la botez, ci la binecuvântarea copiilor, ceea ce e cu totul altceva.


Da, însă e o paralelă tăiată de o secantă. Paralelele acestea nu pot merge la infinit, nu poţi forţa comparaţia până la limita absurdului. Reţine deci:
circumcizia ≠ botezul

Unde anume scrie asta?

Dacă ar fi aşa cum spui, nici n-am mai avea nevoie de [jertfa lui] Hristos, am ajunge în Eden vrem-nu vrem, credem-nu credem, doar prin simplul botez al pruncilor.

Ce se intampla cu copiii care mor inainte de a ajunge la varsta responsabilitatii, la varsta la care credinta lor ar putea creste ? Vor ajunge in iad ?

o Daca crezi in realitatea mostenirii pacatului stramosesc, nu poti trage alta concluzie. "Ce este nascut din trup, trup este, si ce este nascut din Duh, Duh este" (Ioan 3:6), "Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu" (I Corinteni 15:50), "Nimeni nu e curat de intinaciune, chiar daca viata lui ar fi o singura zi" (Iov 14,4) si "intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea" (Psalm 50,6).
o Daca raspunsul tau este: nu, Dumnezeu este prea milostiv ca sa lase sa se intample asa ceva unui prunc nevinovat inseamna ca exista o justificare a botezului copiilor, din moment ce admiti existenta unor factori, altii decat propria lor vointa, care pot interveni in procesul mantuirii.

In Ioan 3:5, Hristos ne spune : "Adevar, adevar iti spun, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu." Conform spuselor lui Hristos, pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu, fiecare persoana trebuie sa se nasca din apa si din Duh. Vedem ca Hristos nu aminteste de nici o exceptie in ceea ce ii priveste pe prunci. El nu spune: "Pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu adultii trebuie sa se nasca din apa si din Duh, dar copiii pot intra si fara nastere din apa si din Duh". Aceasta porunca este universala, iar daca cineva vrea sa fie sigur ca pruncii sai vor ajunge in imparatia lui Dumnezeu in caz de moarte, trebuie sa stie ca nasterea din apa si Duh este absolut necesara.

Credinta nu trebuie considerata un act al mintii si al vointei. Este o relatie de dragoste si incredere, o relatie care nu este limitata de ratiune. (Psalm 21:9-10, Marcu 9:42, Luca 1:44).

Botezul copiilor este o expresie a dragostei lui Dumnezeu. Ne arata ca ne iubeste si ne accepta inainte ca noi sa Il cunoastem si sa-L iubim, inca din momentul nasterii. A spune ca o persoana trebuie sa ajunga la varsta responsabilitatii inainte de a fi botezat inseamna a face harul lui Dumnezeu oarecum dependent de inteligenta omului. Dar harul Dumnezeiesc nu este dependent de o actiune a noastra, este un dar al dragostei Lui.

Ceea ce ma nedumereste cel mai mult este conceptul varstei responsabilitatii, sub care nimeni nu se poate boteza. Oare la ce varsta un copil, fara vina personala in fata lui Dumnezeu , se transforma peste noapte dintr-un miel inocent intr-un pacatos pe care iadul il asteapta daca nu se pocaieste si se boteaza ? Sa fie la 8, 12, 14 sau 20 de ani ? Cand Dumnezeu va considera unele actiuni care ieri ar fi fost trecute cu vederea, puse pe seama imaturitatii, ca fiind pasibile de pedeapsa cea mai grea?

Principala dificultate a unora dintre protestanti in a accepta botezul pruncilor o constituie notiunea ca nimeni nu poate primi har fara sa ceara.
Oare nu ni se poate marturisi credinta prin alte persoane?

Totusi, acest lucru este bine stabilit in Noul Testament. Il vedem pe Hristos in Matei 19:15 punandu-si mainile peste copiii adusi de parinti. Oare nu s-a transmis har din mainile Lui, chiar daca pruncii nu au cerut acest lucru ? Cand sutasul Corneliu L-a rugat pe Hristos sa-i vindece sluga, Hristos nu i-a spus "imi pare rau, dar nu pot face asta decat daca sluga ta mi-o va cere", ci l-a vindecat pe baza credintei sutasului. Fiica femeii cananeence din Matei 15:21-28 a fost tamaduita datorita credintei mamei sale.

Matei 9:2-6 "Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, i-a zis slabanogului : Indrazneste fiule, iertate fie pacatele tale… Ridica-te, ia-ti patul si mergi la casa ta!" Credinta prietenilor slabanogului a facut posibila atat vindecarea fizica cat si iertarea de pacate.

In Marcu 5:22, 23 tatal unei fetitze aflate pe moarte vorbeste in numele ei, zicand "Fiica mea este pe moarte; vino si pune-Ti mainile pe ea, ca sa scape si sa traiasca." Nu cred ca a spus cineva la acel moment ca fata ar fi trebuit sa creada pentru ea. Hristos o inviaza datorita credintei tatalui ei.

Atunci cand ucenicii ii opresc pe cei care isi aduceau pruncii la Iisus (Matei 19:14, Luca 18:15-16), Hristos le spune: "Lasati copii sa vina la Mine si nu-I opriti, ca a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu". Cuvantul folosit in limba greaca este brephe = prunci, care nu se pot apropia de Hristos de unii singuri, si care nu pot lua o decizie constienta de a-l "accepta pe Iisus ca Domn si Mantuitor personal" (citatul l-am pus intre ghilimele, desi nu este din Biblie). Dar Hristos nici nu le cere sa faca o asemenea alegere, spunand ca ei sunt exact genul de oameni care pot veni la El sa mosteneasca imparatia. Daca Hristos spune, "lasati-i sa vina la Mine", putem sa nu-i lasam sa se imbrace in El (Gal 3, 27) prin botezul in Hristos (Romani 6:3)?

Exact asta fac si parintii duhovnicesti ai pruncului ... Marturisesc credinta lui ... ca el nu poate sa vorbeasca la varsta aceea ... Dar pruncul crede in Iisus Hristos atat cat ii permite constiinta ...

[claudiu.hcs]

Sa-si fi incalcat Domnul Isus principiile cand i-a promis mantuirea talharului de pe cruce fara botezul cu apa? Nu cred ca l-a botezat acolo.
Sunt multi altii care nu au apucat botezul si vor fi mantuiti. Trebuie sa studiem Scriptura etic si drept si nu punctual aruncand intreg contextul la gunoi.