Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Stiri, actualitati, anunturi
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 18.11.2010, 13:11:10
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.065
Implicit In Memoriam- Parintele Constantin Galeriu

"Inainte de ati da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Sai cei preafrumosi, a examinat-o cu ratiunea Sa dumnezeiasca, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsa, a incalzit-o in inima Sa cea plina de iubire, a cantarit-o cu mainile Sale pline de afectiune, ca nu cumva sa fie mai grea decat o poti duce. Si dupa ce a masurat curajul tau, a binecuvantat-o si ti-a pus-o pe umeri. Deci o poti duce! Tine-o bine si urca pe Golgota spre Inviere!”. Aceste cuvine superbe apartin unui iubit si apreciat preot, originar din tinutul Bacaului, parintele Constantin Galeriu.

S-a nascut in anul 1918, in ziua cand toata suflarea crestina serbeaza Intrarea Maicii Domnului in Biserica, in satul Racatau, comuna Horgesti.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 18.11.2010, 14:16:38
Negroponte's Avatar
Negroponte Negroponte is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2006
Locație: Barlad
Mesaje: 748
Implicit

"Parintele Galeriu a plecat dintre noi. Nu s-a grabit. Cu gesturile lui molcomite si puternic interiorizate, a sorbit pana la ultima picatura din cupa suferintei: inchisoarea, umilintele de tot felul si boala cea grea. Nu s-a plans niciodata de nimic, refuzand neinduplecat sa vorbeasca vreodata despre sine. "Faptele dau marturie, nu gura noastra pacatoasa", zicea parintele, schimband subiectul. Odata, dupa 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Echimozele si loviturile de pe fata le-a pus pe seama unei cazaturi. Nu s-a lasat tulburat de intamplare. Desi a fost batut atat de tare incat nu se mai putea ridica din pat, duminica, adunandu-si puterile, a intrat in biserica si a rostit cateva ectenii, cum a putut.
Asa era parintele - bunatatea"
Reply With Quote
  #3  
Vechi 18.11.2010, 14:26:23
Negroponte's Avatar
Negroponte Negroponte is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2006
Locație: Barlad
Mesaje: 748
Implicit

"Intr-o zi, mergand pe strada si observand un cersetor descult, i-a dat acestuia pantofii sai si ceva bani de mancare. A ajuns acasa in sosete, strecurandu-se rusinat printre oameni, dar fericit ca ajutase un semen de-al lui, ca adusese un fir de lumina si bucurie in sufletul unui frate amarat. Chiar daca nu a vorbit cu nimeni despre aceasta intamplare, oamenii au aflat, cautandu-l cu o si mai mare osardie la Biserica Sf. Silvestru din Bucuresti. Se bucura parintele de vorbele bune ale celor din jur, dar se si intrista. Lauda lumeasca e un cutit cu doua taisuri. Neatent fiind, te poti rani mortal in trufia momentului. Parintele prefera sa vorbeasca nu despre sine, ci despre dragoste. Vorbea in felul sau inimitabil - ca un indragostit, patimas si lucid deopotriva. Imi amintesc de o predica de-a lui despre iubire, despre apoteoza crestina a dragostei care se implineste prin trairea vietii celuilalt. Imi mai amintesc de licarul din privirea lui si de tristetea cu care constata saracirea semantica pe care a capatat-o in limba romana cuvantul simpatie - in limba greaca, el insemnand: "impreuna suferinta". Intelectual rafinat, dar si traitor al celor sfinte, parintele nu cuvanta din carti. Trimitea la mari ganditori si sisteme filosofice, pastrandu-se mereu in ale vietii. Crestinismul nu se invata. Se traieste si se arata in fapte. Asta a facut parintele - de la amvon sau de la catedra, a vorbit mereu despre iubire, iubind.

*

Multi l-au cunoscut pe parintele Galeriu, dar putini l-au stiut cu adevarat. Eu l-am vazut doar de cateva ori. Prima imagine a fost si cea mai puternica. Parintele statea in dreptul usilor imparatesti, rostind Crezul, dimpreuna cu toti mirenii ingenuncheati pe podina mozaicata a Bisericii Sf. Silvestru. Inalt si batran, cu osatura alungita si delicata, statea usor aplecat spre sine insusi, cu barbia in piept, frematand ca o trestie mangaiata de vant. Iluminat de razele filtrate ale vitraliilor, parea icoana unui sfant in marime naturala. Asa cum il vedeam eu, parintele umplea zarile. Era si nu era cu noi in biserica, indemnandu-ne parca sa privim dincolo de el - mai departe, spre inaltul cerului. Peste toate, se aseza vocea lui aparte, blanda si fara graba - o voce tulburatoare, plina de emotii si de trairi intense. Nimeni nu slujea ca parintele. La el totul era rabdare si rostire din adanc. Iesind cu Sfintele Daruri, tinea in maini chiar Trupul si Sangele lui Hristos. Savarsind tainele, glasul parintelui devenea inconfundabil; bland urcator, poruncitor si plin de nadejde. Cu el, biserica se umplea de pace si tihna. O clipa macar, grijile si zgomotul orasului incetau. Nu intamplator, biserica era plina de intelectuali: Sora, Plesu, Sorin Dumitrescu, Ion Mircea. Prin parintele, Biserica Sf. Silvestru devenise oaza de liniste si de impacare cu sine, un loc de cautare si de raspuns. Seara, dupa slujba, dialogurile continuau. Asa s-a zamislit o superba carte de convorbiri filosofic-crestine, deopotriva cu promisiunea infiintarii unui grup intelectual de reflecsie ortodoxa. Din pacate, sanatatea parintelui nu a mai permis acest lucru. Prin disparitia lui, am pierdut nu numai un mare profesor de omiletica, dar si pe singurul duhovnic capabil sa reinvie spiritul "Rugului Aprins", apropiind pe cei mai importanti intelectuali ai tarii intr-o unica si fertila cugetare crestina.
Disparut de curand, parintele a intrat deja in legenda. Avea o rabdare de sfant si o bunatate peste fire. Primea pe oricine in casa, de la filosoful cel mai renumit pana la ultimul tigan. Nu te lasa nici sa scoti un cuvant pana nu te punea mai intai la masa. Pentru fiecare avea o vorba de mangaiere sau un mic dar: o iconita, o carte, un crucifix. Nu a fost vazut vreodata maniindu-se ori ridicand vocea. Chiar si cand il jigneai, ofta doar din rarunchi si simteai cum te iarta, rugandu-se pentru tine. Insotindu-l intr-o zi pe strada, am trait cu el o intamplare de Pateric. Mergand noi agale si discutand, un tiganus s-a apropiat si cu mare indrazneala a spus: "Taica, parinte, binecuvanteaza, sa castig la poker". Putin tulburat, parintele Galeriu s-a oprit din drum, l-a privit cu mila, dupa care i-a raspuns: "Cum poti sa-mi ceri, baiete, sa piarda altii? Castigul tau e nenorocirea altora". Oricat ar fi vrut baiatul sa-si continuie obraznicia, vedeam cum vorbele i se opinteau in gat. Recunostea si el ca dorinta lui era stramba si fara dreptate. Ne-am continuat plimbarea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, dar, sincer vorbind, din clipa aceea l-am privit cu alti ochi pe parintele. Fara ostentatie, imi daduse o mare lectie crestina - lectia smereniei si a nemaniei. Era singura cale - daca i-ar fi intors spatele baiatului sau l-ar fi certat cu vorbe urate, parintele ar fi pierdut totul. Prin vorba buna, sparsese lucrarea celui rau, asa cum imi spusese odata: "Daca la rau raspundem cu rau, intretinem lantul raului. Doar binele poate rupe incatusarea Satanei".
Tolerant si milostiv cu toata lumea, parintele nu putea refuza pe nimeni. Unii poate ca au profitat, invesmantandu-se nemeritat in renumele si prestigiul sau. Important e ca parintele nu a vrut sa lase in urma nici o bruma de nemultumire ori suparare. Se sacrifica pe sine, rupandu-si din timpul sau de lectura sau de rugaciune. Ii placea sa discute cu oamenii si mai ales cu studentii. Avea bucuria, dar si gravitatea misiunii sale de duhovnic. Unii poate ca au fost deranjati de aparitiile parintelui la televizor sau la unele intruniri politice. Ar fi o mare nedreptate sa-l judecam pe parintele ca pe un isihast. Darul si porunca erau altele: sa traiasca printre oameni si sa se jertfeasca lor. Imi amintesc o zi de spovedanie in Postul Pastelui. Trecuse deja de miezul noptii si biserica era inca plina de credinciosi. Parintele era obosit din cale-afara, cu ceaiurile pentru ciroza alaturi, dar nimeni nu voia sa renunte. Dimineata, pe la 4, parintele pleca sa se odihneasca. La ora 8 incepea slujba Sfintei Liturghii si o noua zi de lucru. Toata viata parintelui a stat sub semnul jertfei, vrand parca sa implineasca spusele Apostolului: "Care, bogat fiind, a saracit pentru noi, ca noi sa ne imbogatim cu saracia lui".
Chiar daca s-a chinuit mult in patul de suferinta, iubirea parintelui s-a vadit triumfatoare, aducand din partea credinciosilor iubirea recunostintei. Nu intamplator, in ziua inmormantarii, de jur imprejurul Bisericii Silvestru, florile formau un imens gard de culori si delicate nuante vegetale. In fata a 100 de preoti si a mii de credinciosi, sicriul parintelui Galeriu a fost scos din biserica. Brusc, pe cer, in jurul soarelui, a aparut un superb curcubeu, semn ca drumul parintelui fusese deja deschis, in insotirea nevazuta a ingerilor, spre locul de odihna binemeritat si obtinut cu atata jertfa si staruinta, neintrerupt, clipa de clipa, vreme de 85 de ani."
Reply With Quote
  #4  
Vechi 19.11.2010, 00:07:03
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Locație: La intersecția dintre moarte și viață
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.144
Implicit

Dragă Negroponte, postările tale m-au emoționat profund, mai ales că eu îi datorez Părintelui o bună parte din convertirea mea. Rar se mai găsește în vremurile astea derutate și derutante, o simbioză a harului cu inteligența nesfârșită, a iubirii cu înțelepciunea, a științei cu mucenicia. Toate acestea s-au întâlnit în părintele Galeriu și încă multe altele.
Mulțumesc Georgeval pentru această frumoasă și necesară aducere-aminte !
Reply With Quote
  #5  
Vechi 19.11.2010, 23:10:39
Negroponte's Avatar
Negroponte Negroponte is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2006
Locație: Barlad
Mesaje: 748
Implicit

Ma bucur frate,ca ti-au placut!Si mie imi place mult parintele,un nou sfant roman!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 21.11.2011, 13:52:09
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Fie ca memoria părintelui Galeriu să rămână vie in Biserica Română și să ne îndrume permanent spre regăsirea dreptei credințe, deci spre găsirea lui Hristos în mijlocul nostru, așa cum el îl aducea pe Hristos în mijlocul celor care îl înconjurau, Amin!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 17.02.2012, 17:55:04
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit O predică excepțională a părintelui Galeriu la Duminica Înfricoșatei Judecăți

http://www.crestinortodox.ro/predici...iu-128815.html
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #8  
Vechi 09.08.2012, 14:58:18
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Vineri, 10 august, este ziua in care parintele Galeriu a trecut la cele vesnice. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si pe noi sa ne intareasca prin rugaciunile sale.

Cu foc din duhul Celui Preainalt

Parintelui Constantin Galeriu

Dintr-un hotar si pana-n celalalt,
E amintirea ta sfintind oriunde
Cu harul care truda o ascunde
Si jertfa asumata in asalt.
Cand sorb cuvantul tau purtat pe unde,
Cu foc din duhul Celui Preainalt,
Si in adancul inimii tresalt –
Lumina necreata ma patrunde.
Te simt acum mai viu ca niciodata
Din dragostea de suflet revarsata:
Minune e si nu un paradox!
Milostivind ne insotesti prin vreme,
Cei insetati pe tine sa te cheme
Virtute pentru neamul ortodox.

Vasile MUSTATA
(din Marturii Silvestrene, nr 3/2010)

Reply With Quote
  #9  
Vechi 09.08.2012, 18:48:37
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.286
Implicit

Multumim pentru aceasta aducere-aminte. Pentru ca suntem in post si este un bun prilej pentru spovedanie, am ales un scurt dar convingator cuvant al acestui minunat Parinte.

Are si sufletul lumea si legile lui. Sfatuirea cu sine si cainta pentru ratacirile de la telul vietii, nevoia de a te indrepta si purifica, de a-ti descoperi ranile si problemele unui om al lui Dumnezeu, starea aceea unica pe care o incerci cand auzi "te iert si te dezleg de toate pacatele", si te simti din nou impacat, restabilit in armonia ta launtrica, constituie o experienta comuna tuturor celor ce afirmam constiinta unui adevar divin fundamental si a lunecarii din el, a unei legi morale si a calcarii ei.
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...tei-68485.html
Reply With Quote
  #10  
Vechi 09.08.2012, 21:42:36
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Este cumva ciudat ca in timpuri cand dragostea parea confiscata,interzisa,imbracata-n fals si pusa-n tabele de prognoza cincinala,cand trairea parea inchisa-n regula netrairii,si totusi mai abitir se ridica peste lanturile intunericului,oameni precum Parintele Galeriu erau cautati,se simtea parca nevoia sa se regaseasca,tainic,prin lumina impartasita, in trairea fiecaruia.Parca Dumnezeu nu vroia,atunci,acum si in veci,sa ne lase singuri,invingea,cu moartea pre moarte calcand,teroarea si ura necredintei. Acum,cand restrictiile au cazut,cand libertatea,ce termen inselator,pare sa ne fi cotropit cu totul,ca o armata vrajmasa care distruge fara a cladi nimic in loc,oameni precum Parintele Galeriu parca au disparut.Sau sa fi disparut din noi lumina pe care au incercat sa ne-o aprinda?Ei au trecut,oamenii,chiar si sfinti fiind,trec prin clipa despartirii vremelnice de noi,dar a trecut si ce au lasat?Oare nu se mai nasc,sau nu-i mai stim,pierduti fiind pentru si printre noi dar stiuti de Dumnezeu,nu-i mai cautam?Poate ca timzi s-au retras,in fata urletului nostru satisfacut de libertatea absoluta si ucigasa,s-au ascuns in locuri tainice,in pamant,in ziduri sau in inimile oamenilor,asteptand clipa sa-i cautam iar,sa ne aducem aminte daca nu de ei macar de ce au vrut sa lasa,pentru ce au trait si au suferit.Poate suntem mult prea galagiosi sa-i mai auzim,mult prea orbi sa-i mai vedem sau mult prea liberi ca sa ne mai luam Crucea.Avem libertatea sa o lepadam,ne aducem aminte de ea cand suferinta si intunericul ne inconjoara,dar nu ca sa o purtam ci ca sa strigam,ca niste copii pierduti,la Cel ce a stat pe Cruce.

Avea un dar anume parintele,printre multimea darurilor din buchetul sau sufletesc:iti arata unde greseai dar intr-un anumit mod,te duceai furios si plecai cu lacrimi ale caintei in ochi si totusi cu ranile bandajate si date cu blasamul blandetii sale.Dragostea sa cucerea totul,indura totul,transforma pe cei ce veneau la dansul.Cat de strain ar parea in lumea de azi,cand ura si violenta,in toate formele sale hidoase,musca din tot ce intalnesc.Cat de bun ar fi fost intr-o lume atat de rea.Poate nu mai meritam asemenea oameni,poate ne suntem suficienti,noi si psihozele care ne bantuie pe chipul stalcit al unei credinte sfasiata pe interior de necredinta si in zdrente la exterior,in traire.Poate se lasa tacerea absentei lui Dumnezeu printre si in noi,o tacere trista si indurerata de nerecunostiinta,falsitatea si ipocrizia noastra.Tacerea care pe mare prevesteste furtuna.Am trecut acum ceva vreme pe la Biserica Sfantul Silvestru.Locurile par schimbate fata de cum le stiam in copilarie.Si noi ne-am schimbat.Cateodata imi este atat de dor de copilaria cand ascultam de o voce blanda care ne chema la Hristos..

,,Suferea pentru umanitatea, care a ratacit drumul prin pacate si spunea cu durere nesfarsita referindu-se la aceasta: sarmana lume este bolnava, tare a mai ratacit drumul; nu se mai poate regasi pe sine, trebuie ajutata sarmana. "

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 09.08.2012 at 22:42:13.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Un articol superb - Parintele Constantin Galeriu sophia Stiri, actualitati, anunturi 0 05.11.2012 12:41:39
Parintele Galeriu N.Priceputu Mari Duhovnici si predicile lor 13 04.06.2011 14:39:03
IN MEMORIAM Parintele Staniloae georgeval Stiri, actualitati, anunturi 6 06.10.2010 08:23:38
Parintele Galeriu - duhovnicul ideal sophia Mari Duhovnici si predicile lor 13 12.05.2010 17:30:51
Parintele Galeriu MARIUS_DANIEL Mari Duhovnici si predicile lor 5 06.07.2009 20:47:51