Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

Era in vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucuresti sa aduca obiecte bisericesti pentru noul paraclis. Ajungand in capitala, parintii de la Patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.

Intre ei erau si Arhimandritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Parintele Profesor Dumitru Staniloae si multi alti intelectuali. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti. In acel moment a intrat in sala si Parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.

Fiind rugat, Parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului. In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune!

Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si Proorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala, fiind cuprinsi de emotie, nu stiau ce minune sa fie aceasta. Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi, fiind cuprinsi de uimire. Dintre toti, Arhimandritul Benedict Ghius a fost cel mai mult miscat, repetand mereu: ''Maica Domnului? Maica Domnului? O minune!? O minune!''

Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti, cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman. Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul.

Dupa ce Parintele Cleopa si-a incheiat cuvantul, au cantat cu totii axionul Maicii Domnului si s-au retras fiecare cu gandul la minunea savarsita. Cei mai multi au considerat ca prin aceasta minune Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra.

[cristiboss56]

Spunea Părintela Arsenie:
''Când eram copil, în casa mamei mele era o Icoană a Maicii Domnului care-mi plăcea foarte mult.
Odată am întrebat-o pe mama :
-De ce îmi place aşa de mult acea icoană ?
Iar ea mi-a spus :
-Ei, dragul meu , cât te-am purtat în pântece , foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană''.
Altă dată ne-a spus :
''Mama mea când a rămas însărcinată cu mine s-a uitat la Icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei . A pictat-o rugându-se la Maica Domnului , cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana :
''Maica Domnului , îţi cer un copil , fie parte bărbătescă fie parte femeiască , care să îţi slujească Tie , Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos . Nu pentru mine îl cer''.
După ce-am terminat studiile , mama credea că am să mă stabilesc ca orice om la casa lui . Când a aflat ce intenţii aveam (să se călugărească -n.n), mi-a luat capul în mâini , m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: -O , dragul meu şi scumpul meu , de când mă rog eu pentru asta !"
De aceea a fost Părintele Arsenie omul lui Dumnezeu, pentru că a fost cerut prin rugăciune , crescut cu rugăciune.

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” este prăznuită pe 1 septembrie.

Icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” este o copie a renumitei Icoane a Maicii Domnului „Ilyin-Cernigov” (16 aprilie), care a fost găsită la Mănăstirea Sfânta Treime – Ilyin de lângă Cernigov, pe dealul Boldina, loc în care în secolul al XI-lea, Sfântul Antonie de la Lavra Peșterilor a petrecut o perioadă în lupta sa duhovnicească.

Sfântul Dimitrie al Rostovului a descris minunile săvârșite de această icoană în cartea sa „Lâna rourată”. El a scris în concluzie: „Sfârșitul broșurei, dar nu și al minunilor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru cine le poate număra”. Harul revărsat prin această icoană, se manifestă deasemenea și prin copiile sale



Icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” a fost pictată la mijlocul secolului al XVIII-lea și a fost dăruită Lavrei Sfintei Treimi - Serghiev în 1852 de către Alexandra Grigorievna Philippova, care a avut-o în grijă pentru un sfert de secol. Icoana fusese dată ei de către preotul Ioan Alecseev, care la rândul său o primise de la unul din călugării Lavrei Sfintei Treimi - Serghiev.

Cu binecuvântarea iconomului lavrei, Arhimandritul Antonie (+ 1 mai 1877), icoana a fost așezată în biserica proaspăt sfințită din peștera Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia oștilor cerești, care a fost sfințită în data de 27 octombrie 1851 de Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei (19 noiembrie), cel care a jucat un rol important şi în construirea schitului Ghetsimani.

În acest chip, icoana a fost legată de marii sfinți ai Bisericii Ruse precum Sfântul Antonie al Peşterilor, Cuviosul Serghie de Radonej, de părinţii acestuia Kiril şi Maria (28 septembrie), și de asceți ai sec. XIX. Harul providențial vine în continuare prin Icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani”.



Este remarcabil faptul că prima minune săvârșită de această icoană, a fost în prima zi a anului nou bisericesc (1 septembrie 1869), atunci când o femeie simplă de douăzeci și opt de ani din provincia Tula, Tecla Adrianova, a fost vindecată după o paralizie totală ce a durat nouă ani.

Ea a locuit la azilul de lângă Peșteri și mai apoi chiar în lavră și în timpul sărbătorii Adormirii Sfântului Serghie (25 septembrie), Tecla și-a revenit complet. Sfântul Inochentie, Mitropolitul Moscovei (6 octombrie și 31 martie), a aflat despre minune de la fiica sa duhovnicească, maica Polixenia, iconomă la Mănăstirea Sihăstria Borisov. La sărbătoarea Sfântului Serghie, el s-a întâlnit cu Tecla și i-a cerut detalii despre vindecare. La data de 26 septembrie 1869, Sfântul Inochentie a sosit la Schitul Ghetsimani și a dat binecuvântare pentru alcătuirea unui Paraclis care să fie săvârșit înaintea icoanei proslăvite. Astfel a recunoscut-o oficial ca făcătoare de minuni, el însuși rugându-se cu lacrimi înaintea ei.

Până la 26 septembrie, trei vindecări avuseseră deja loc, și o serie întreagă de minuni în luna noiembrie a aceluiași an. Vești despre minunile săvârșite de icoana Maicii Domnului s-au răspândit cu o rapiditate neobișnuită. Epuizați de suferințe și boli, însetați după vindecare trupească și sufletească, oameni din diferite clase sociale, au venit cu credință neclintită la icoana făcătoare de minuni, iar mila Domnului nu i-a părăsit.

Până la începutul secolului al XX-lea, au fost întregistrate peste 100 de minuni. De o asemenea cinste au beneficiat și asceții de la Schitul Ghetsimani, schimonahul Filip (+ 18 mai 1868), întemeietorul mănăstirii din peșteri și cei trei fii duhovnicești ai săi, ieroschimonahul Ignatie (+1900), Porfirie (+1905?) și Vasile (+1 aprilie 1915). Ei au păstrat cu dragoste profundă, Icoana „Cernigov-Ghetsimani”, pictată de bătrânul ieromonah Isidor (+ 3 februarie 1908).

La început, prăznuirea icoanei a fost stabilită la 16 aprilie, în aceeași zi cu Icoana Maicii Domnului Cernigov - Ilyn. Însă mai târziu, a fost transferată la 1 septembrie, data proslăvirii sale.

În prezent, există copii ale Icoanei Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” la Lavra Sfintei Treimi – Serghiev. Ele se găsesc în Biserica Sfântul Serghie, în trapeza mănăstirii și în porticul Catedralei Sfintei Treimi, pictată de bătrânii din Schitul Ghetsimani și din Mănăstirea Sihăstria Sfântului Zosima.

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului din Manastirea Hadambu a fost zugravita in anul 1938, de catre preotul Octavian Zmau, din orasul Roman. Icoana a fost donata „Schitului din Dealul Mare”, cum mai este cunoscuta Manastirea Hadambu, de catre ieromonahul Iov Mazilu, egumenul schitului.

[cristiboss56]

Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har”. Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătorei de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său.

Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini… Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare şi pe coastă şi din răni curgea sângele în şiroaie, exact ca pe cruce… Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit şi a strigat: – O,Doamne! Cine a făcut aceasta ?.
Maica Domnului i-a răspuns: – Tu şi ceilaţi păcătoşi; voi Îl răstigniţi din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii. Atunci păcătosul a izbucnit în plâns şi a spus: – Miluieşte-mă, o, Maica milostivirii!. Iar Ea a răspuns: – Voi mă numiţi pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriţi şi mă supăraţi. – Nu, Stăpână!, a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta !Să nu biruiască răutatea mea bunătatea ta nespusă şi milostivirea ta! Tu Singură eşti nădejdea şi mijlocitoarea tuturor păcătoşilor! Fie-ţi milă, Maica Bună ! Roagă-l pentru mine pe Fiul Tău şi Făcătorul meu!

Atunci Preamilostiva Maică a început să Îl roage pe Fiul Său, zicînd: – Fiul meu cel bun! Pentru iubirea mea , miluieşte-l pe acest păcătos!. Iar Fiul a răspuns: – Să nu te superi, Maica Mea,că nu te voi asculta.Şi Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferinţelor şi El nu M-a ascultat. Maica Domnului a spus: – Adu-ţi aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit şi iartă-l!. Însă Fiul a răspuns: – Şi a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-Mi ia paharul şi El nu M-a ascultat. Maica Domnului iarăşi a spus: – Adu-ţi aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar eu eram sub cruce şi inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!. Iar Fiul a răspuns: – A treia oară L-am rugat pe Tatăl meu să ia paharul, însă nu a binevoit să Mă asculte. Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a aşezat alături pe Fiul ei şi a vrut să se arunce la piciorele Lui… – Ce vrei să faci, o, Maica Mea? , a strigat Fiul. – Voi sta – a răspuns Ea- la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până cînd îi vei ierta păcatele!.

Atunci Fiul a spus: – Legea îi porunceşte oricărui fiu să-şi cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie şi împlinitorul legii. Eu sunt Fiul tău. Tu eşti Maica Mea şi Eu trebuie să te cinstesc,împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorinţa ta ! Acum se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile mele! Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului şi abia atunci şi-a revenit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simţit în inima sa şi frică şi bucurie.

Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulţumit şi a rugat-o ca, aşa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot aşa şi în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă.
Şi de atunci el şi-a îndreptat viaţa sa şi a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

- Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!. Slavă milostivirii Ei, slavă bogăţiei binefacerilor Ei acum şi pururea şi în vecii vecilor! AMIN.

[adrian7]

Vreau sa spun si eu despre o minune a Maicii Domnului, care m-a ajutat.
Am aflat de la un credincios, in aceeasi zi in care am dat mana cu el inainte de Crezul, la Biserica in timpul Sfintei Liturghii, despre Sfanta Mucenita Paraschevi faptul ca a fost vindecata la ochii raniti, minune infaptuita de catre Maica Domnului asupra Sfintei, si am aflat ca nu este tot una cu Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi.
Putin mai tarziu am aflat ca icoana pe care o aveam acasa de foarte mult timp nu era a Sf. Parascheva, ci a Sf. Mc. Paraschevi.
Aceasta a fost minunea, faptul ca eu am confundat mult timp icoana si puteam sa confund in continuare poate ani de zile. Am mai aflat si alte lucruri, poate importante, pe care din cauza nevredniciei mele nu mi le mai amintesc.
Dar aceasta minune s-a intamplat dupa fapte bune, rugaciuni zilnice catre Maica Domnului, si marturisirea constanta a credintei prin multe mijloace, de la inchinatul prin trecerea prin fata Bisericii, post, sarutarea icoanelor, si pana la a spune ca credinta ortodoxa este cea adevarata.
Credinta este mai mare si cand ai evlavie si cinstesti si alti Sfinti: Parintele Arsenie Boca, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Nectarie, Sfantul Gheorghe, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Parintele Ilie Lacatusu, Sfanta Parascheva de la Iasi si alti Sfinti, dar si pe Ingerul Pazitor, macar prin rugaciuni.
Astazi este in calendar si Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu, unul din cei 12 Apostoli.

[anita]

Nu ma simt vrednica de ajutorul dat de Maicuta Domnului . O situatie fara iesire in toamna asta s-a rezolvat in mod miraculos ,desi cerusem mult mai putin ,ea m-a ajutat cum nici nu sperasem.S-a intamplat cu adevarat o minune.
Mi-au placut aceste versete din Paraclisul Maicii Domnului ,cel din Psaltire:
"Ce dar de multumită îti voi aduce ţie, pentru darurile tale, de care m-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemăsurată? Pentru aceea slăvesc, cânt si măresc milostivirea ta cea negrăită, către mine."
Ce sa facem si noi in schimb pentru ajutorul primit ?
Cred ca Maica Domnului s-ar bucura sa fim mai buni.
Doamne ajuta !

[adrian7]

În prealabil postat de adrian7

Vreau sa spun si eu despre o minune a Maicii Domnului, care m-a ajutat.
Am aflat de la un credincios, in aceeasi zi in care am dat mana cu el inainte de Crezul, la Biserica in timpul Sfintei Liturghii, despre Sfanta Mucenita Paraschevi faptul ca a fost vindecata la ochii raniti, minune infaptuita de catre Maica Domnului asupra Sfintei, si am aflat ca nu este tot una cu Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi.
Putin mai tarziu am aflat ca icoana pe care o aveam acasa de foarte mult timp nu era a Sf. Parascheva, ci a Sf. Mc. Paraschevi.
Aceasta a fost minunea, faptul ca eu am confundat mult timp icoana si puteam sa confund in continuare poate ani de zile. Am mai aflat si alte lucruri, poate importante, pe care din cauza nevredniciei mele nu mi le mai amintesc.
Dar aceasta minune s-a intamplat dupa fapte bune, rugaciuni zilnice catre Maica Domnului, si marturisirea constanta a credintei prin multe mijloace, de la inchinatul prin trecerea prin fata Bisericii, post, sarutarea icoanelor, si pana la a spune ca credinta ortodoxa este cea adevarata.
Credinta este mai mare si cand ai evlavie si cinstesti si alti Sfinti: Parintele Arsenie Boca, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Nectarie, Sfantul Gheorghe, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Parintele Ilie Lacatusu, Sfanta Parascheva de la Iasi si alti Sfinti, dar si pe Ingerul Pazitor, macar prin rugaciuni.
Astazi este in calendar si Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu, unul din cei 12 Apostoli.

Vreau sa multumesc Maicutei Domnului, Sfantului Inger Pazitor si Sfintilor apropiati pentru ajutorul primit de-a lungul timpului, si imi pare rau ca nu am multumit la timp de multe ori si cateodata am si uitat sa mai multumesc, pentru ca sunt nevrednic si din cauza pacatelor, si am si putine fapte bune. Cei credinciosi nu aducem cum se cuvine slava Preasfintei Treimi.
Slava lui Dumnezeu pentru toate, pe care ni le da.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si alr tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pre noi, pacatosii.

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este prăznuită pe 19 noiembrie.
Icoana Maicii Domnului cunoscută ca „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este un triptic cu balamale ce datează din secolul al XVII-lea. Conform tradiției această icoană a aparținut Sfântului Patriarh Atanasie al Constantinopolului.
Sfântul și-a petrecut întreaga viață luptând pentru apărarea ortodoxiei, împotriva turcilor și iezuiților. Din ascultare el a luat de mai multe ori crucea, slujind ca Patriarh al Constantinopolului. În 1634, după ce a fost ales de sărbătoarea Bunei Vestiri a Maicii Domnului, a ocupat tronul patriarhal pentru doar patruzeci de zile, iar în 1652, pentru doar o jumătate de lună. După cea de-a treia plecare de pe tronul patriarhal, vlădica Atanasie s-a retras în Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Galaţi.
În anul 1653, patriarhul a plecat în Rusia pentru a strânge ajutoare pentru creștinii ce se aflau sub ocupație otomană. Aici, el a primit însemnate daruri de la Țarul Alexei Mihailovici (1645-1676) şi de la patriarhul Nicon (1652-1666).
În toate călătoriile sale, dar și în perioadele de retragere, inclusiv pe timpul șederii în Muntele Athos, vlădica a avut această icoană a Maicii Domnului cu el. Prin urmare, 1653 poate fi considerat anul în care prima icoană a Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a ajuns în Rusia.
În 1654, Sfântul Ierarh Atanasie a plecat din Moscova spre „patria” sa. La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din Mgarsk.
Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai. A rânduit de asemenea a se aduce daruri şi la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galaţi.
Sfântul Atanasie a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti, ținând Sfânta Evanghelie în mâini. În conformitate cu practica înmormântării patriarhilor răsăriteni, Atanasie a fost înmormântat în biserica Mănăstirii din Mgarsk, așezat pe jilț, ținând în mână cârja. Opt ani mai târziu, când în urma unei vedenii minunate s-a deschis mormântul, cei prezenți au constatat că trupul Sfântului Atanasie era întreg și neputrezit.
În anul 1662, Sfântul Ierarh Atanasie a fost canonizat, cu dată de prăznuire 2 mai.
După adormirea sfântului, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a fost dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde a rămas până în octombrie 1849, când a fost înființat schitul rusesc Sfântul Andrei. Atunci, Mitropolitul Grigorie care se retrăsese la Vatoped, a oferit această icoană ca binecuvântare către schitul nou înființat. Icoana a fost așezată în chilia întemeietorului, părintele Visarion. Înainte de a muri, el a binecuvântat pe frați cu icoana Maicii Domnului spunând: această icoană ar putea fi pentru voi (o sursă de) bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.
În 1863, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” s-a proslăvit prin nenumărate minuni în ținutul rusesc Vyatsk, atunci când ieromonahul Paisie venise din Athos pentru a colecta donații, aducând cu el și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Acum, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” se află în Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. O dovadă a puterii făcătoare de minuni a icoanei, există în Rusia ortodoxă contemporană. În Mănăstirea Sfântul Alexie din Voronej se află o copie a icoanei athonite, ce poartă inscripția: „această icoană a fost pictată și sfințită în Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Gură de Aur din Sfântul Munte Athos, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril (1905).”
În anul 1999, la scurt timp după ce icoana a fost restaurată, a început să izvorască mir. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au curs râuri de lacrimi de mir.

[cristiboss56]

La Schitul Rarău este o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, pe care a readus-o Părintele Onufrie în schit, pe când era egumen.
Odată, fiind hram la Schitul Rarău, nişte hoţi au vrut să prade noaptea mănăstirea. Pe când se sfătuiau ei cum să facă, fiind pe o punte deasupra unei ape, s-a rupt balustrada punţii şi au căzut toţi în apă, lovindu-se şi rănindu-se. Apoi au mers toţi la mănăstire, spunând egumenului, Onufrie, ce voiau să facă şi ce au păţit.
Cât a stat egumen la schitul Rarău, Părintele Onufrie n-a vrut să tragă curent electric şi nici maşină n-a vrut să cumpere pentru schit. Aveau o căruţă şi cu aceea se duceau în sat şi îşi aduceau cele de nevoie pentru schit. Tot în acea perioadă, părintele îşi făcuse un bordei nu departe de schit, iar după Utrenie mergea acolo şi se ruga până dimineaţa.
Zicea Părintele Onufrie că, pe când era stareţ la Rarău, era o troiţă pe drumul spre mănăstire. Primarul a spus să scoată crucea de acolo, dar nimeni n-a vrut să facă aşa ceva, decât numai un şofer de pe o maşină. Şi într-o dimineaţă a legat crucea de maşină şi a scos-o din pământ. Seara, acel şofer trebuia sa vină cu muncitorii. Şi nu departe de locul de unde scosese troiţa, s-a răsturnat maşina. Toţi au scăpat nevătămaţi, numai şoferul a fost prins sub cabină şi a ars de viu acolo. Nimeni nu l-a putut scoate.
Arhimandrit Ioanichie Bălan