Exerciţii de gândire: probleme filosofice

[DragosP]

Desigur.
Tu vorbeşti serios?

[bogdan81]

Daca tot ati adus vorba de minte putem discuta despre ce anume este mintea si raportul dintre minte si corp, suflet si corp.
Filosofia mintii este una din ramurile cele mai importante si fascinante ale gandirii la momentul actual.

[guardian knight]

Intrebare : Ce sunt religiile omenirii ???
Raspuns : Sunt carari serpuitoare aflate pe un munte,si care ,toate ,duc inspre varf !

Intrebare: Ce este "ADEVARUL" ???
Raspuns : Adevarul depinde de perspectiva din care il privesti,deci, e relativ la perspectiva !!!
Adevarul...o chestie de...pictura ,sau de topografie !!!

[bogdan81]

Cu asta nu sunt de acord, ca adevarul e o chestie subiectiva care depinde exclusiv de perspectiva fiecaruia. Asta inseamna relativism.
Ar insemna ca totul devine relativ, inclusiv perspectiva despre bine si rau.
Totul se volatilizeaza si se dezintegreaza.
Nu pot fi de acord cu aceasta viziune.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Daca tot ati adus vorba de minte putem discuta despre ce anume este mintea si raportul dintre minte si corp, suflet si corp.
Filosofia mintii este una din ramurile cele mai importante si fascinante ale gandirii la momentul actual.

Filosofia mintii a fost dintotdeauna cea mai importanta.

Calitatea experientelor noastre depinde exclusiv de calitatea mintii.
O minte iubitoare isi iubeste agresorul neconditionat, nu simte nicio forma de suferinta specifica mintilor pacatoase.

Intelegerea mintii este cea mai utila lectie existentiala.
Nu toti au privilegiul sa fie instruiti in acest sens. Nu toti au acces la aceasta forma intima de cunoastere.

O buna intelegere a mintii ne permite sa actionam in cunostinta de cauza atunci cand sadim ganduri bune si le smulgem pe cele rele.

Starile mintii unei persoane fluctueaza neincetat pe parcursul vietii acesteia.

Putem spune ca la momente diferite se manifesta anumite minti (stari mentale).

Cunoasterea mintii trebuie facuta din perspectiva gasirii modalitatilor de imbunatatire a acesteia, nu doar ca analiza sterila - fara productie de metode.

In curiculum budist cursul de "cunoastere a mintii" propune o abordare pedagogica specifica, cu definitii, explicatii si aplicatii.

De exemplu, pentru o intelegere amanuntita, aceste minti pot fi clasificate functie de mai multe criterii:

minti conceptuale
minti non-conceptuale

constientizari senzoriale
constientizari mentale

minti primare
factori mentali

perceptii directe
cognitii inferentiale
recognitii
convingeri corecte
perceptii fara identificare
indoieli
constientizari false

Fiecare tip de minte este explicat amanuntit pentru o buna recunoastere si orientare atunci cand este generata in propriul flux cognitiv.

De asemenea, modul cum acestea apar si se dizolva in stare de veghe, somn si moarte.

[catalin2]

În prealabil postat de Barsaumas

Catalin, gindeste-te mai bine: NU e aceeasi problema. Repet, daca te-ai fi nascut ca iconoclast, intr-o familie iconoclasta, cind iconoclasmul era normativ in biserica, ai fi considerat atunci, repet, atunci, in acel Tn istoric si in acea ipostaza eclesiologica si dogmatica, ca ai fost demn, din pdv-ul tau, de mantuire? Da, sau nu?

Au fost si sfinti care au avut greseli dogmatice. Important e sa fie din nestiinta, adica sa nu alfe care e adevarul. Si cel mai important e sa beneficieze de Sfintele Taine, ca si un adventist daca ar crede toata invatatura ortodoxa e degeaba daca ramane adventist si nu vine in Biserica pentru Botez si Impartasanie.
In continuare tu pui problema gresit, azi cinstim icoanele nu pentru ca ar fi castigat o tabara, ci pentru ca acesta e adevarul. Una din dovezi este ca exista icoane facatoare de minuni. Sunt si cazuri inverse, catolicii sunt catolici pentru ca in trecut liderii lor au ales gresit. Asta nu inseaman ca trebuie sa creada orbeste, tocmai asta iti spuneam, trebuie sa cautam adevarul.
Daca un om se naste intr-o familie de atei nu e o scuza sa ramana ateu.

[ioanna]

În prealabil postat de Barsaumas

Catalin, gindeste-te mai bine: NU e aceeasi problema. Repet, daca te-ai fi nascut ca iconoclast, intr-o familie iconoclasta, cind iconoclasmul era normativ in biserica, ai fi considerat atunci, repet, atunci, in acel Tn istoric si in acea ipostaza eclesiologica si dogmatica, ca ai fost demn, din pdv-ul tau, de mantuire?

Nu inteleg intrebarea. Oamenii de atunci, ca sa noi de altfel, n-au avut certitudinea ca se mantuiesc, insa au fost increzatori ca se pot mantui prin integrarea in firea dumnezeiasca a lui Hristos, prin cunoasterea Lui Dumnezeu. In evenimentul eclezial cunoasterea e rodul unei relatii, nu al unor informatii preluate mental. Icoanele au rolul de a te pune in relatie cu persoane, facilitand cunoasterea Lui Dumnezeu. Faptul ca unii refuza cunoasterea prin icoana, refuza experienta relatiei, acea bucurie a redescoperirii marilor taine, din teama de a nu cadea in idolatrie, nu poate decat sa le limiteze orizontul cunoasterii si al realitatilor divine care intretin actul patrunderii in Dumnezeu sau al participarii. Protestantii nu-s feriti de idolatrie doar pentru ca si-au luat “masuri preventive” devenind iconoclasti, plasandu-se la o distanta convenabila, neavand curajul sa inainteze si sa caute, multumindu-se cu o cunoastere marginita.

[bogdan81]

Colegul Barsaumas se referea la modul general cum faci deosebirea intre dreapta credinta si erezie, atunci cand esti prins in tavalugul istoriei, iar asta cu iconoclasmul era doar un exemplu.
Cred ca e bine sa luam in serios intrebarea si framantarea sa sufleteasca.

[Demetrius]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Vă propun ca, în acest topic, să ne punem unii altora mintea la contribuţie, prin diverse probleme de logică, filosofie morală, probleme de perspicacitate şi alte exerciţii antrenante de gândire. :)
Ce ziceţi? :)
Îmi îngădui să-ncep eu.
Răspundeţi prin "da" sau "nu" la următoarea întrebare:
următorul cuvânt pe care-l veţi scrie este "nu"?
:))
Am mai pregătit şi altele, dar aştept să văd ce faceţi la această problemă (pe care eu, sincer, ştiu doar parţial cum s-o rezolv, intuiesc...) şi să citesc, de asemenea, problemele propuse de voi.
Hristos în mijlocul nostru!

Care este în această întrebare(sau răspuns) logica, morala, perspicacitatea, gândirea...? La ce folosește?

În prealabil postat de florin.oltean75

...Este un anumit tip de imposibilitate.

O coliziune similara: Dumnezeu fiind atotputernic poate crea o piatra atat de grea astfel incat El sa nu o poata ridica?

Bine-nțeles.

Nu aici este imposibilitatea, ci în incapacitatea noastră de a înțelege puterea Lui mai mult decât ”logica” minții noastre în care avem mai multă încredere decât în Hristos și care nu ne ajută dacă nu credem că DA, Dumnezeu poate crea o piatră pe care să nu o ridice, dar pe care în același timp să o ridice.
Încrederea nelimitată în rațiune(tipic protestantă) este moartea credinței, care credință face ca logica să devină cuantică datorită Duhului Sfănt, pentru că dacă logica nu mă ajută să definesc iubirea și să mă închin EI, atunci logica e moartă(limitată).

La urma urmei, dacă două variante se exclud(exemplul dat), singura ADEVĂRATĂ este prima; protestanții se închină la a doua pentru că le mângâie logica(atâta câtă e).

În prealabil postat de bogdan81

Colegul Barsaumas se referea la modul general cum faci deosebirea intre dreapta credinta si erezie, atunci cand esti prins in tavalugul istoriei, iar asta cu iconoclasmul era doar un exemplu.
Cred ca e bine sa luam in serios intrebarea si framantarea sa sufleteasca.

Multumesc, frate Bogdan. Chiar, ioanna, ce parere ai? Daca ne detasam de "teroarea istoriei", sau mai putin emfatic, pur si simplu privim in timp, vedem ca nimic nu e sigur, nu stim ce va fi maine. Vedem ca de fapt garantia autoritatii, de care fac atita caz legalistii, fie ai biserici, fie ai statului, este de fapt la fel de instabila ca orice duna de nisip spulberata de vintul prefacerilor. Care prefaceri pot fi deopotriva extrem de profunde/puternice/greu reversibile si imprevizibile. Asa ca, nu ai garantia credintei autentice, doar pentru ca asa se crede acum. Si nici minunile nu sunt de incredere. Cataline, tu care crezi in minuni ca fundamentare ultima a autenticitatii credintei, tu ar fi trebuit sa traiesti pe vremea/in apropierea lui Simon Magul. Sunt tare curios ce cale ai fi urmat. :) :P
Haideti, fratilor si surorilor, iesiti din inchisoarea raspunsurilor apologetice.