Ajutor ma lupt cu egoismul simt ca ma strange din ce in ce mai mult

[Catalin79]

Buna seara! As vrea sa spun ca tocmai acum am realizat ca printele toate celelalte pacate pe care le am si le fac in fiecare zi din viata mea si anume: mandria, viclenia. minciuna, hula, desfranrea am observat ca in mine zace un infinit egoism pe care cu greu il stapnesc prin rugaciune si post, dar imi trebuie mai mult de atat, stiu sigur mai multa jertfa.
As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?
Multumesc mult.

[Mihnea Dragomir]

Pacatele capitale se combat prin cultivarea virtutilor contrare lor. De exemplu: lacomia, prin post.

In cazul egoismului, ar fi bine sa practicati fapte de credinta fata de aproapele. Mai ales fata de aproapele in dificultate. Fata de bolnav, vaduva, orfan, detinut. Faceti-o sistematic. Descoperiti, de exemplu, o batrana singura care nu se poate ingriji si ajutati la ingrijirea ei. Dupa cum puteti, dupa cum are nevoie, dar sistematic. De exemplu, pregatiti-i micul dejun daca puteti. Sau, daca nu puteti, faceti-i cumparaturile o data pe saptamana. Sau mergeti, in locul ei, sa-i platiti facturile odata pe luna. Rugati-o sa se roage pentru dv. La randul dv, binestiind ca nici Harap Alb nu l-a putut invinge pe balaur fara ajutor suprafiresc, rugati-va pentru a-l primi in diferite feluri: rugaciune personala, acatist, etc.

In concluzie, actionati pe urmatoarele doua directii:
-o vointa orientata spre combaterea egoismului prin cultivarea faptelor si atitudinilor contrare
-aliati de forta cel putin egala cu demonul egoismului. Acestia sunt: sfintii, ingerii si Dumnezeu.

[Igor_Paslusnik]

Hristos S-a înălţat, Cătălin79. Bine-ai venit. Duhovnic ai ? De ce nu îi dai prioritate ?

Îţi scriu manual, fiecare rând. Dacă vrei, măcar să citeşti odată ce ţi-am scris. Dacă nu, slavă Domnului pentru toate.

E greşit ce ţi-a spus Mihnea Dragomir.

Să nu faci nimic sistematic. Niciodată.

Că mai rău te adânceşti în întuneric. Sistematizarea, sau scolastica, sunt diavolii care i-au chip de îngeri de lumină, dar cu scopul de a măcina şi a pierde trăirea mântuitoare. Deci scop demolator.
Drept urmare, sistematizarea, a adus moartea credinţei în Apus, golirea bisericilor, fiindcă harul era demult plecat de la "romano-catolici" şi plecat e şi acum. Au reuşit vrăjmaşii necuraţi să biruiască mare parte a Apusului, a Occidentului.

Sfântul Porfirie KavsoKalivitul (Kavsokalivia, e o chilie din Muntele Athos), în cartea sa (tradusă în limba română) "Ne vorbeşte părintele Porfirie", în capitolul "Despre lupta duhovnicească", pagina 225, îţi scriu cu dedicaţie, cuvintele Sfântului:

"Prin botez, mărturisim omul cel nou, intrăm în bucuria lui Hristos. Al doilea botez este Spovedania, prin care are loc Învierea sufletului. Astfel vine harul, prin mijlocirea tainelor.
Duhul Sfânt ne învaţă toate. Ne sfinţeşte. Ne îndumnezeieşte. Când avem Duh Sfânt, nu mai putea săvârşi niciun păcat. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Acesta e meşteşugul meşteşugurilor.
(...)

Fără Hristos e cu neputinţă să ne dezlegăm de patimi. Singuri nu putem face nimic. "Fără Mine, nu puteţi face nimic" - Ioan 15, 5. Un singur lucru să facem: să ne întoarcem la EL şi să-L iubim "din tot sufletul" - Marcu 12, 30. Numai iubirea lui Hristos, tămăduieşte patimile.
Dumnezeu a pus în inima omului o putere care omul o foloseşte spre bine sau spre rău. E ca o apă, ce udă florile sau spinii.

Nu-i nevoie deci să ne îngrijim de spini. Nu urmăriţi să biruiţi răul. Hristos nu vrea să ne îngrijim de patimi şi de vărjmaşul. Îndreptaţi apa spre flori, şi atunci vă veţi bucura de frumuseţea, mireasma şi răcoarea lor.

Nu ajungeţi sfinţi, vânând răul. Mai bine dispreţuiţi-l, nu-l băgaţi în seamă. Năvăleşte răul asupra voastră? Dăruiţi toată puterea lăuntrică lui Hristos. Rugaţi-vă rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă". Ştie El cum să vă miluiască. Când vă umpleţi de bine, nu vă mai întoarceţi la ispite, la rău, la obiceiurile stricate. Devenişi prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipeşte!
(...)

Religia noastră ortodoxă e desăvârşită, adânc filosoficească. Lucrul simplu e cel mai de preţ. În viaţa duhovnicească să vă luptaţi simplu, lin, fără siluire şi obligaţie. Sufletul se sfinţeşte, prin citirea Scripturii, al cuvintelor Sfinşilor Părinţi, prin învăţarea psalmilor, a vieţilor sfinţilor, a psaltichiei şi a rugăciunii.
Sunt două căi de ajungere la Dumnezeu, în creştinătatea noastră: cea crâncenă şi istovitoare, cu sălbatice năvăliri asupra răului, şi cea uşoară prin iubire.
(...)

Nu vă luptaţi să alungaţi întunericul din inima voastră, ci faceţi o găurică, pentru a intra lumina şi întunericul va pleca. Aşa e pentru patimi şi neputinţe. Nu vă luptaţi cu ele, dar sârguiţi-vă să le preschimbaţi în puterea de-a iubi şi a dispreţui răul.
(...)

Hristos spune că Sfinţii sunt prietenii lui. Toată ziua vă puteţi îndulci şi desfăta de scrierile şi izbânzile lor. Sfinţii s-au dăruit în întregime lui Hristos. Veţi dobândi blândeţea, smerenia, iubirea şi aşa sufletul vostru, va deveni bun. Să nu alegeţi mijloace negative pentru îndreptarea voastră.
Nu-i nevoie nici să vă temeţi de diavol, nici de iad, nici de nimic, decât de Dumnezeu. Scopul nu-i să staţi aşezaţi, să vă răniţi, să vă trudiţi, spre a vă îndrepta. Aia, doar la nevoinţă, la îmbunătăţire. Aia-i altceva. Scopul e să trăiţi frumos, să studiaţi, să vă rugaţi, să înaintaţi în iubirea lui Hristos, iubirea Bisericii.
(...)

Cel mai sfânt lucru este strădania de a se uni omul cu Hristos. Asta-l izbîveşte de orice rău. Să-L iubească pe Hristos, să-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Pavel. Asta-i ţinta noastră.
(...)

Lăsaţi toate neputinţele, să nu prindă de veste duhul cel potrivnic, să vă doboare în necaz. Să nu ziceţi: "acum o să mă trudesc şi nevoiesc, o să fac rugăciune peste rugăciune şi o să dobândesc virtuţi şi o să devin mai bun". Că nu-i bine să te loveşti, vrând să devii mai bun, că aşa cădeţi mai uşor.
Nu cereţi Domnului să vă ridice ispita, că aşa îi daţi însemnătate şi ea vă împresoară. Fireşte dorinţa de-a scăpa trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă, ci să fie delicată şi tainică. Că asta înseamnă când spune Scriptura: "să nu ştie stânga ta, ce face dreapta ta".
(...)

Lucrarea duhovnicească să fie tainică, să nu fie simţită nici de ceilalţi, nici de voi înşivă. Să nu ştie sinele rău, ce face sinele bun. Stânga de dreaptă. Potrivnicul e sinele rău, îi spunem aşa din nobleţea noastră. Simplitatea în rugăciune, nu cereţi expres nimic, ci în curăţie, Dumnezeu ştie ce să vă trimită şi când.
(...)

Simplu, lin să le faceţi pe toate. Să nu faceţi nimic cu scop. Să nu spuneţi: fac asta, ca să obţin rezultatul ăsta. Ştie Dumnezeu ce să vă dea. Nu faceţi socoteli. Ştiţi ce primiţi, dar să fi ca şi când n-ai şti, să nu vorbeşti despre asta cu nimeni, nici cu voi înşivă, să nu cădeţi în mândrie. Să nu vă gândiţi la nimic altceva, decât la rugăciunea inimii, să o ziceţi lin, lin. Acestea sunt delicate, e nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
(...)

Cel bun şi frumos, care nu are gânduri rele şi viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu multe faţete. Simplitate şi bunătate. Asta-i totul. Iubirea. Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură. Sufletul viclean meşteşugeşte răul. Că acolo-i unde stricăciune şi viclenie, nu vine harul lui Dumnezeu."

Atât.

Deci empiricul, adică experienţa, nu sistematicul gol şi rece. Nu scolastica, ci trăirea.

Fiindcă harul şi energiile lui Dumnezeu, nu sunt create, ci sunt necreate, şi de aceea aduc îndumnezeirea omului prin har.

Fă acestea şi vei fi viu, frate Cătălin79.

[Catalin79]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Hristos S-a înălţat, Cătălin79. Bine-ai venit. Duhovnic ai ? De ce nu îi dai prioritate ?

Îţi scriu manual, fiecare rând. Dacă vrei, măcar să citeşti odată ce ţi-am scris. Dacă nu, slavă Domnului pentru toate.

E greşit ce ţi-a spus Mihnea Dragomir.

Să nu faci nimic sistematic. Niciodată.

Că mai rău te adânceşti în întuneric. Sistematizarea, sau scolastica, sunt diavolii care i-au chip de îngeri de lumină, dar cu scopul de a măcina şi a pierde trăirea mântuitoare. Deci scop demolator.
Drept urmare, sistematizarea, a adus moartea credinţei în Apus, golirea bisericilor, fiindcă harul era demult plecat de la "romano-catolici" şi plecat e şi acum. Au reuşit vrăjmaşii necuraţi să biruiască mare parte a Apusului, a Occidentului.

Sfântul Porfirie KavsoKalivitul (Kavsokalivia, e o chilie din Muntele Athos), în cartea sa (tradusă în limba română) "Ne vorbeşte părintele Porfirie", în capitolul "Despre lupta duhovnicească", pagina 225, îţi scriu cu dedicaţie, cuvintele Sfântului:

"Prin botez, mărturisim omul cel nou, intrăm în bucuria lui Hristos. Al doilea botez este Spovedania, prin care are loc Învierea sufletului. Astfel vine harul, prin mijlocirea tainelor.
Duhul Sfânt ne învaţă toate. Ne sfinţeşte. Ne îndumnezeieşte. Când avem Duh Sfânt, nu mai putea săvârşi niciun păcat. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Acesta e meşteşugul meşteşugurilor.
(...)

Fără Hristos e cu neputinţă să ne dezlegăm de patimi. Singuri nu putem face nimic. "Fără Mine, nu puteţi face nimic" - Ioan 15, 5. Un singur lucru să facem: să ne întoarcem la EL şi să-L iubim "din tot sufletul" - Marcu 12, 30. Numai iubirea lui Hristos, tămăduieşte patimile.
Dumnezeu a pus în inima omului o putere care omul o foloseşte spre bine sau spre rău. E ca o apă, ce udă florile sau spinii.

Nu-i nevoie deci să ne îngrijim de spini. Nu urmăriţi să biruiţi răul. Hristos nu vrea să ne îngrijim de patimi şi de vărjmaşul. Îndreptaţi apa spre flori, şi atunci vă veţi bucura de frumuseţea, mireasma şi răcoarea lor.

Nu ajungeţi sfinţi, vânând răul. Mai bine dispreţuiţi-l, nu-l băgaţi în seamă. Năvăleşte răul asupra voastră? Dăruiţi toată puterea lăuntrică lui Hristos. Rugaţi-vă rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă". Ştie El cum să vă miluiască. Când vă umpleţi de bine, nu vă mai întoarceţi la ispite, la rău, la obiceiurile stricate. Devenişi prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipeşte!
(...)

Religia noastră ortodoxă e desăvârşită, adânc filosoficească. Lucrul simplu e cel mai de preţ. În viaţa duhovnicească să vă luptaţi simplu, lin, fără siluire şi obligaţie. Sufletul se sfinţeşte, prin citirea Scripturii, al cuvintelor Sfinşilor Părinţi, prin învăţarea psalmilor, a vieţilor sfinţilor, a psaltichiei şi a rugăciunii.
Sunt două căi de ajungere la Dumnezeu, în creştinătatea noastră: cea crâncenă şi istovitoare, cu sălbatice năvăliri asupra răului, şi cea uşoară prin iubire.
(...)

Nu vă luptaţi să alungaţi întunericul din inima voastră, ci faceţi o găurică, pentru a intra lumina şi întunericul va pleca. Aşa e pentru patimi şi neputinţe. Nu vă luptaţi cu ele, dar sârguiţi-vă să le preschimbaţi în puterea de-a iubi şi a dispreţui răul.
(...)

Hristos spune că Sfinţii sunt prietenii lui. Toată ziua vă puteţi îndulci şi desfăta de scrierile şi izbânzile lor. Sfinţii s-au dăruit în întregime lui Hristos. Veţi dobândi blândeţea, smerenia, iubirea şi aşa sufletul vostru, va deveni bun. Să nu alegeţi mijloace negative pentru îndreptarea voastră.
Nu-i nevoie nici să vă temeţi de diavol, nici de iad, nici de nimic, decât de Dumnezeu. Scopul nu-i să staţi aşezaţi, să vă răniţi, să vă trudiţi, spre a vă îndrepta. Aia, doar la nevoinţă, la îmbunătăţire. Aia-i altceva. Scopul e să trăiţi frumos, să studiaţi, să vă rugaţi, să înaintaţi în iubirea lui Hristos, iubirea Bisericii.
(...)

Cel mai sfânt lucru este strădania de a se uni omul cu Hristos. Asta-l izbîveşte de orice rău. Să-L iubească pe Hristos, să-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Pavel. Asta-i ţinta noastră.
(...)

Lăsaţi toate neputinţele, să nu prindă de veste duhul cel potrivnic, să vă doboare în necaz. Să nu ziceţi: "acum o să mă trudesc şi nevoiesc, o să fac rugăciune peste rugăciune şi o să dobândesc virtuţi şi o să devin mai bun". Că nu-i bine să te loveşti, vrând să devii mai bun, că aşa cădeţi mai uşor.
Nu cereţi Domnului să vă ridice ispita, că aşa îi daţi însemnătate şi ea vă împresoară. Fireşte dorinţa de-a scăpa trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă, ci să fie delicată şi tainică. Că asta înseamnă când spune Scriptura: "să nu ştie stânga ta, ce face dreapta ta".
(...)

Lucrarea duhovnicească să fie tainică, să nu fie simţită nici de ceilalţi, nici de voi înşivă. Să nu ştie sinele rău, ce face sinele bun. Stânga de dreaptă. Potrivnicul e sinele rău, îi spunem aşa din nobleţea noastră. Simplitatea în rugăciune, nu cereţi expres nimic, ci în curăţie, Dumnezeu ştie ce să vă trimită şi când.
(...)

Simplu, lin să le faceţi pe toate. Să nu faceţi nimic cu scop. Să nu spuneţi: fac asta, ca să obţin rezultatul ăsta. Ştie Dumnezeu ce să vă dea. Nu faceţi socoteli. Ştiţi ce primiţi, dar să fi ca şi când n-ai şti, să nu vorbeşti despre asta cu nimeni, nici cu voi înşivă, să nu cădeţi în mândrie. Să nu vă gândiţi la nimic altceva, decât la rugăciunea inimii, să o ziceţi lin, lin. Acestea sunt delicate, e nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
(...)

Cel bun şi frumos, care nu are gânduri rele şi viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu multe faţete. Simplitate şi bunătate. Asta-i totul. Iubirea. Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură. Sufletul viclean meşteşugeşte răul. Că acolo-i unde stricăciune şi viclenie, nu vine harul lui Dumnezeu."

Atât.

Deci empiricul, adică experienţa, nu sistematicul gol şi rece. Nu scolastica, ci trăirea.

Fiindcă harul şi energiile lui Dumnezeu, nu sunt create, ci sunt necreate, şi de aceea aduc îndumnezeirea omului prin har.

Fă acestea şi vei fi viu, frate Cătălin79.

Iti multumesc foarte mult frate Igor.
Dumnezeu m-a ajuta sa trec peste orice obstacol.
Domane ajuta!

Daca interesul personal nobil, ori este indreptat spre Dumnezeu, atunci egoismul nu este neaparat un pacat. Exemple:

1. Vreau sa-mi pornesc o afacere, dar altcineva imi cere bani imprumut ca sa-si cumpere masina. E firesc sa refuz?

2. Ma aflu intr-un grup de prieteni care vor sa ma convinga sa fumez. E firesc sa fiu egoist si sa ma gandesc la mantuirea mea, nu la placerea lor de a ma vedea fumand?

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '09 (2009

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea dreapta socoteala de fiecare data. Desigur, nu e normal sa calcam peste cadavre pentru a obtine bani, faima, functii. Acesta este un egoism patimas cu care trebuie sa luptam.

De fapt, stradania noastra de a respecta poruncile evanghelice presupune lupta cu noi insine. Nu e deloc simplu sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Cand ajungem sa le respectam pe acestea, abia atunci suntem pe placul lui Dumnezeu. Exista o lupta cu gandurile noastre in primul rand, apoi mai exista si vorbele si faptele!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Catalin79

Buna seara! As vrea sa spun ca tocmai acum am realizat ca printele toate celelalte pacate pe care le am si le fac in fiecare zi din viata mea si anume: mandria, viclenia. minciuna, hula, desfranrea am observat ca in mine zace un infinit egoism pe care cu greu il stapnesc prin rugaciune si post, dar imi trebuie mai mult de atat, stiu sigur mai multa jertfa.
As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?
Multumesc mult.

Multi ani am avut aceasta stare fara insa s-o observ. Mie nu mi se parea ca sunt egoist, ci doar corect. E drept, nu doream raul nimanui, nu ravneam la nimic din ce avea aproapele, dar cand era vorba de "imparteala", intotdeuna ochii si gandul se indreptau in favoarea mea sau cel putin in mod egal, nicidecum, "cum o orandui Dumnezeu". Adica eram adeptul lui "Cine-mparte, parte-si face!"
Nu pot sa ma laud ca am scapat de aceasta stare fiindca m-am straduit eu sa ma schimb. Nicidecum. Cred ca multe din patimile mele "de capatai" au inceput sa se volatilizeze incet-incet, prin mila lui Dumnezeu care a oranduit in drumul meu anumite momente cheie. In primul rand... De fapt... stie Dumnezeu cand a fost un... "prim rand"! Un moment important a fost cand m-am spovedit la un duhovnic batran, staret la manastire. Dupa acea spovedanie, printr-o coincidenta minunata, am ajuns sa-l cunosc pe Parintele Ciprian Gradinaru, pe atunci prezent doar la Sihastria-Neamt. Nu cred ca am stat in chilia lui mai mult de 3-5 minute, dar au fost - zic eu - de mare folos in cele ce aveau sa urmeze in viata mea. Citirea Psaltirii "in ascultare", a schimbat probabil fiecare celula a fiintei mele, pline de patimi. N-as putea spune ca au disparut, pentru ca ele isi fac cunoscuta prezenta, probabil pentru tot restul vietii, dar parca ma simt sub o protectie anume si nu doar ca rezist, dar cand stiu cat eram de slab, nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu dar si celor care au contribuit la schimbarea aceasta. Viata oricum este o lupta. Dumnezeu ne poate sterge patimile definitiv, dar atunci de ce ne-am mai smeri, daca nu mai avem ispite carora sa rezistam? Totul este sa nu indraznim sa pornim la lupta dupa propria noastra strategie, ca si cum am avea vreo sansa sa castigam. Fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, orice incercare este sortita esecului. Si orice reusita trebuie tratata ca atare, multumind pentru ea si facand faptele pe care Dumnezeu le asteapta de la cel pe care l-a ajutat.

[Catalin79]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Multi ani am avut aceasta stare fara insa s-o observ. Mie nu mi se parea ca sunt egoist, ci doar corect. E drept, nu doream raul nimanui, nu ravneam la nimic din ce avea aproapele, dar cand era vorba de "imparteala", intotdeuna ochii si gandul se indreptau in favoarea mea sau cel putin in mod egal, nicidecum, "cum o orandui Dumnezeu". Adica eram adeptul lui "Cine-mparte, parte-si face!"
Nu pot sa ma laud ca am scapat de aceasta stare fiindca m-am straduit eu sa ma schimb. Nicidecum. Cred ca multe din patimile mele "de capatai" au inceput sa se volatilizeze incet-incet, prin mila lui Dumnezeu care a oranduit in drumul meu anumite momente cheie. In primul rand... De fapt... stie Dumnezeu cand a fost un... "prim rand"! Un moment important a fost cand m-am spovedit la un duhovnic batran, staret la manastire. Dupa acea spovedanie, printr-o coincidenta minunata, am ajuns sa-l cunosc pe Parintele Ciprian Gradinaru, pe atunci prezent doar la Sihastria-Neamt. Nu cred ca am stat in chilia lui mai mult de 3-5 minute, dar au fost - zic eu - de mare folos in cele ce aveau sa urmeze in viata mea. Citirea Psaltirii "in ascultare", a schimbat probabil fiecare celula a fiintei mele, pline de patimi. N-as putea spune ca au disparut, pentru ca ele isi fac cunoscuta prezenta, probabil pentru tot restul vietii, dar parca ma simt sub o protectie anume si nu doar ca rezist, dar cand stiu cat eram de slab, nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu dar si celor care au contribuit la schimbarea aceasta. Viata oricum este o lupta. Dumnezeu ne poate sterge patimile definitiv, dar atunci de ce ne-am mai smeri, daca nu mai avem ispite carora sa rezistam? Totul este sa nu indraznim sa pornim la lupta dupa propria noastra strategie, ca si cum am avea vreo sansa sa castigam. Fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, orice incercare este sortita esecului. Si orice reusita trebuie tratata ca atare, multumind pentru ea si facand faptele pe care Dumnezeu le asteapta de la cel pe care l-a ajutat.

Iti multmuesc ca ti-ai deschis sufeltul in fata mea marturisindu-ti credinta in Dumnezeu, si in legatura cu: viata fara ispite nu este nimic, asta este adevarata trebuie sa ne luptam si sa ne jertfim prin lupta exact cum a facut Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dar cateodata as vrea chiar sa nu mai fie nici-o ispita, dar stiu ca este bine asa cum randuieste Dumnezeu viata. Este greu dar totusi cred ca sinonimul la viata este lupta, lupta cu noi insine, si trebuie sa accept asta, pentru ca pana la urma viata nu ar mai avea sens.
Ai mare dreptate prin ceea ce ai spus, si iti multulmesc.
Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de Catalin79

As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?

Faci exact opusul.
E simplu.

[Catalin79]

În prealabil postat de antoniap

Daca interesul personal nobil, ori este indreptat spre Dumnezeu, atunci egoismul nu este neaparat un pacat. Exemple:

1. Vreau sa-mi pornesc o afacere, dar altcineva imi cere bani imprumut ca sa-si cumpere masina. E firesc sa refuz?

2. Ma aflu intr-un grup de prieteni care vor sa ma convinga sa fumez. E firesc sa fiu egoist si sa ma gandesc la mantuirea mea, nu la placerea lor de a ma vedea fumand?

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '09 (2009

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea dreapta socoteala de fiecare data. Desigur, nu e normal sa calcam peste cadavre pentru a obtine bani, faima, functii. Acesta este un egoism patimas cu care trebuie sa luptam.

De fapt, stradania noastra de a respecta poruncile evanghelice presupune lupta cu noi insine. Nu e deloc simplu sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Cand ajungem sa le respectam pe acestea, abia atunci suntem pe placul lui Dumnezeu. Exista o lupta cu gandurile noastre in primul rand, apoi mai exista si vorbele si faptele!

Problema este ca eu sunt singur la parinti si inca de mic am fost rasfatat de ei si de bunici mei primind tot felul de lucruri, cateodata le primeam si fara sa le merit si acum le primesc la fel (adica fara rezultate bune la scoala), si chiar am senzatia asta ciudata ca merit mai mult, de exemplu acum am primit un telefon de la unchiul meu si nu mi-a placut pentru ca nu era mai ''performant'' asa ca am luat altul mai scump si am intrat in starea aceasta de confort si deaia imi este, pentru ca eu sunt o persoana slaba duhovniceste, foarte slaba si incet incet incept sa ma gandesc ca atunci cand cresc mi-as putea lua o vila cu multe camere, mai multe masini si eu nu vreau asta delooc, si de asta ma feresc eu, asta este egoismul cu care ma lupt. Eu vreau din ce in ce mai mult.

[AlinB]

Cred ca iti place sa crezi ca nu vrei, ca sa te flatezi, dar practica dovedeste altceva.

Pune in practica ce spui ca vrei, virtutea, idealul, si vor deveni realitate.
Altfel, doar filosofie fara valoare.