Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #571  
Vechi 24.05.2013, 17:09:20
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.757
Implicit

La cererea Congregatiei pro Doctrina Fidei, un preot din dieceza de Annecy (Savoia, Franta) a fost indepartat pentru apartenenta la franc-masonerie. Initiat in 2001 si apartinand de Loja Marele Orient, in anul 2010 preotul a negat apartenenta la masonerie in anul 2010, cand episcopul sau avea pe masa o informare in aceasta privinta. In 2011, cand episcopul l-a chemat din nou, dispunand de noi probe cu care l-a confruntat, preotul a declarat ca libertatea de constiinta ii permite sa fie mason.

Dar, iata ca Sfantul Oficiu a intrat pe fir si a cerut ca preotul sa fie indepartat, cu tot cu libertatea lui de constiinta. Mecanismul excomunicarii a fost declansat, nu numai preotia, ci statutul de membru al Bisericii fiind incomatibil cu apartenenta la masonerie. Desigur, pedeapsa excomunicarii va putea fi ridicata cand parintele va abjura de la convingerile sale masonice si il va alege pe Cristos.

Sursa: http://www.ledauphine.com/haute-savo...anc-maconnerie
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #572  
Vechi 22.08.2013, 16:15:27
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit

Citind recent un alt fir de discuție am dat peste niște postări ale lui Mihnea D. referitoare la inchiziție și stat creștin, și cred că am sesizat o anumită contradicție în spusele sale.

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Este sarcina statelor creștine să facă astfel încât Legea lui Dumnezeu să devină Legea Cetății. Este sarcina lor să incrimineze păcatul, să îi urmărească pe păcătoși, să facă probatoriul și să administreze pedepse proporționale cu gravitatea păcatului și cu caracterul ocazional sau recidivat al păcatului. Iar păcatele ereziei și vrăjitoriei sunt de extremă gravitate. Pedeapsa este un aspect al justiției, iar justiția este un lucru bun. Prin urmare, pedeapsa justă este un lucru bun. Eu nu am citit în Evanghelie că păcătoșii nu ar trebui judecați de judecători, nici nu am citit că tribunalele nu mai sunt necesare.

Din păcate, în statele de azi, care nu mai sunt creștine, erezia și vrăjitoria nu mai sunt incriminate, la fel cum hula nu mai e incriminată, prostituția nu mai e incriminată și uciderea de prunci nu mai este incriminată. În logica dv, ar trebui ca nici tâlhăria să nu fie incriminată, fiindcă trebuie să avem iubire față de tâlhari.
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Deplina concordanță între sistemul penal și sistemul moral nu a fost deloc o enormitate. Secol după secol, legea penală și legea morală au fost una: Legea și punct. Și în Răsărit, și în Apus, statele au pedepsit sever fapte precum vrăjitoria, erezia sau apostazia. Modul de gândire nu poate fi incriminat, fiecare e liber să creadă ce vrea acasă la el, dar apologia publică a ereziei, ca și faptele vrăjitorești îndreptate împotriva oamenilor au fost incriminate mereu, (...).

(...) Dacă eu aș veni cu o învățătură nouă și aș propaga-o în public, de la tribune și prin scriituri larg distribuite, în care aș susține că răul este bine și binele este rău, ați numi asta "apologia infracțiunii" și ați fi de acord că e o faptă care trebuie incriminată de codul penal. Dacă aș spune că regele țării nu este regele țării, că guvernul nu există ci este o aparență, că nu trebuie să ne supunem oamenilor rânduiți de regele nostru și nici să ascultăm de legea lui, atunci condamnarea mea vi s-ar părea un lucru normal. Dar, dacă voi spune că nu Dumnezeu este Rege, că nu de legea Lui trebuie să ascultăm, că ceea ce El ne-a învățat că e bine e, de fapt, rău și invers, dacă aș difuza tipărituri cu aceste lucruri și le-aș striga în piață, atunci cu ce aș fi mai puțin vinovat ?
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Nu am auzit ca Inchiziția să fi avut vreo legătură cu evreii sau cu necredincioșii, ci numai cu cei botezați. Ceilalți nu erau de competența ei, așa cum nu sunt nici azi. Dintre păcătoși, numai aceia al căror păcat avea legătură cu credința erau de competența ei.
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Ar fi foarte bine, cu precizarea că nu formațiunile sunt eretice, ci oamenii. Mai general spus, nu organizațiile oamenilor pot fi subiect de drept penal, ci oamenii înșiși.

Statul, ca și Biserica, nu trebuie transformat într-o poliție a gândirii. Fiecare e liber să-și facă rău sieși, dar nu altora. Dacă eu îmi tai o mână, asta nu trebuie incriminat. Dacă, însă, eu vă tai dv o mână, atunci sper că sunteți de acord că e ceva care trebuie incriminat. Dacă eu mă ucid pe mine, nu am de ce să mă tem că ajung pe mâna vreunui stat inchizitorial. Dar, dacă vă ucid pe dv, atunci statul trebuie să intervină, aplicându-mi pedeapsa cu scopurile ei. Deci, cu atât mai mult, dacă eu sunt eretic la mine acasă și îmi ucid sufletul, nimeni nu are nimic cu mine: se cheamă exercițiu de libertate. Dacă, însă, atentez la sufletul dv, la sufletul copiilor dv care încă nu au conștiința pe deplin formată și sunt slabi, atunci nu mai e chestie de libertate a mea, nu mai e ceva personal, ci atentez la un bine general: forța publică trebuie să intervină.

Deci, până unde poate merge erezia fără a trebui să fie pedepsită ? Exact până unde a mers în statele creștine. Ereticii pot crede în ce vor ei. Ei se pot chiar aduna (între ei) și să aducă cinstire zeilor lor. Ei pot avea sinagogi în oraș, dar nu pot face prozelitism. Ei nu pot susține, difuzând scriituri oricui se nimerește, ori altfel în mod public erezia lor. Cât timp erezia e în privat, e afacere privată. Când erezia tinde să ajungă cult public în Cetate, devine o problemă a Cetății.
Contradicția pe care am observat-o (sau cel puțin așa cred eu) este atunci când Mihnea afirmă că Inchiziția nu ar fi avut ori (presupune că) nu ar fi trebuit să aibă de a face cu alții decât cu botezații creștini, altfel spus nu cu evreii sau necredincioșii (păgânii). Ori având în vedere un întreg ansamblu dintre cele spuse de Mihnea, ansamblu din care am selectat ceva prin citate, se poate spune, zic eu, că într-un stat creștin, așa cum ne spune Mihnea, în care erezia este păcat și infracțiune, Inchiziția nu se poate să nu aibă în vedere ca păcătoși și ca infractori deci pe unii de alte credințe precum evreii ori necredincioșii (păgânii, cei cu alte credințe ne creștine, păgânești). Dacă iudaismul, islamul sau păgânismul pot fi și într-un stat creștin ar trebui să fie asimilate ereziilor; dacă acestea pot fi și trebuie asimilate ca și considerate drept păcate în sfera credinței; dacă aceste păcate privesc deci pe anumiți cetățeni ai unui stat creștin, aceștia fiind subiecte incluse în jurisdicția acelui stat; dacă statul creștin are putere asupra tuturor cetățenilor săi, inclusiv asupra celor de alte credințe, inclusiv eretice; dacă astfel de păcate nu au dreptul la apologie publică, și sunt considerate ca vătămătoare (chiar potențial criminale în ordinea spiritului, după cum afirma cu alte ocazii Mihnea); dacă ținem seama de faptul că copiii ereticilor, evreilor și păgânilor, deși nebotezați, intră printr-o anumită formă de propovăduire și tradiție sub acoperământul acelor religii necatolice sau necreștine; dacă ținem seama de faptul că vătămarea ereziei sau a altei religii greșite nu are în vedere exclusiv pe cei botezați ci poate să atingă și pe cei nebotezați, vătămându-i adică în ordinea spiritului; dacă considerăm că statul creștin exercită nu doar puterea asupra cetățenilor săi ci și responsabilitatea creștinească și prin urmare nu poate să nu țină cont și de vătămările în ordinea spiritului care pot fi suportate de alții decât membrii Bisericii, spre exemplu de copiii ereticilor, iudaiștilor, islamicilor, păgânilor; dacă considerăm că și oameni de alte credințe precum cele enumerate mai sus pot fi (sau mai bine zis chiar sunt) cetățeni ai unui stat creștin; deci dacă ținem cont de toate cele de mai sus, atunci putem să concluzionăm în mod sigur că într-un stat creștin nu se poate să nu intre sub sfera Inchiziției cei de alte credințe, tocmai pentru că și acestea sunt, privite din punctul de vedere al creștinismului sau al Bisericii, asimilabile cu ereziile și deci vătămătoare de suflete în ordinea spiritului. Vătămările se fac în primul rând asupra copiilor membrilor acelor religii sau erezii, care sunt vătămați deci în ordinea spiritului; dar fiind cumva cetățeni ori supuși acelui stat creștin, ori cumva intrând sub jurisdicția acelui stat creștin, atunci este în mod necesar obligatoriu ca Inchiziția sau o altă forță să intervină pentru ca potențialele victime în ordinea spiritului să nu ajungă să devină victime, și pentru ca, dacă ereziile (dimpreună sau ereticii) trebuie stârpite ori interzise, nu doar erezille ci și alte religii, precum și propovăduitorii lor (chiar copiilor), să fie interzise, iar credincioșii apologeți sau predători mai departe ai tradiției (pierzătoare de suflete, nu?) să fie anchetați de Inchiziție și eventual condamnați cu diferite pedepse, inclusiv cu pedeapsa cu moartea, arderea pe rug etc. Altfel spus, într-un stat creștin, așa cum ni-l descria Mihnea D., nu doar ereziile și ereticii intră sub sfera păcatelor în ordinea spiritului și deci sub puterea Inchiziției și a "brațului lumesc" care colaborează cu Inchiziția, ci și celelalte religii, pentru că și ele trebuie privite asemenea ereziilor anume ca vătămătoare de suflete, având în vedere că luăm în calcul și sufletele altele decât acelea ale creștinilor botezați.

Ar mai fi totuși, așa cum văd acum, o "portiță de scăpare" (portiță pe care eu am închis-o inițial în șirul acela de premise) și anume că statul creștin, sau statul inchizitorial așa cum a devenit în exprimarea lui Mihnea D., poate să nu își asume sau nu își asumă responsabilitatea pentru copiii ereticilor și păgânilor (inclusiv iudaiști și islamici), însă în acest caz nu vedem de ce ar trebui ca statul creștin, care are în vedere mântuirea, ar trebui să discrimineze în acest fel pe aceia (supuși și copii ai lor) care nu sunt de religie creștină. Mai sunt aceștia cetățeni sau membri ai statului? Mai are statul o putere asupra lor? Sau sunt doar "cetățeni" de mâna a paișpea pentru simplul fapt că nu au fost convertiți (chiar și cu forța cum de multe ori s-a întâmplat) la Biserică, la catolicism? Care ar fi diferența, mai ales în cazul copiilor, între vătămările ereticilor asupra copiilor botezați și între vătămările necreștinilor (mai bine zis necatolicilor) asupra copiilor lor nebotezați, având în vedere că vătămările nu constituie doar păgânătatea în sine ci și privarea acelor copii de mântuirea posibilă în Biserică? Sau ar trebui să înțelegem că într-un stat inchizitorial copiii botezați nu pot fi expuși vătămărilor eretice, în timp ce copiii nebotezați ai necreștinilor pot fi vătămați, nenorociți și privați de mântuire după pohta patronilor religiilor necreștine, iar Inchiziția, sau mai bine spus Statul Inchizitorial, să nu intervină?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Inchizitia doctor_faustus Biserica Romano-Catolica 34 10.07.2017 18:38:55