Cum masuram moralul unui crestin in viata din afara bisericii?

[andreicozia]

În prealabil postat de patinina34

Unde este locul celor de mai jos:

1. sa nu judece pe altii
2. sa faca milostenie
3. sa se roage pt altii, nu pt el
4. sa nu se manie
5. alte invataturi biblice

sau milostenia si ne-judecarea aproapelui nu intra pt har?

Iar noi cine suntem?
Noi suntem amaritii adunati in jurul lui Hristos cind predica si facea minuni....si care ne ghidam in nestiinta noastra NUMAI dupa minuni. Asa intelegem noi daca cineva are har sau nu. Altfel mergem mai departe in cautarea celui care-l are pe Dumnezeu...pina l-om gasi!

[patinina34]

Multumesc pentru raspunsuri!

Banuiesc ca aveam in minte o intimplare intre doi prieteni foarte buni, intr-o zi unul nu a mai raspuns la intrebarile celuilalt subit, fara motiv, fara o cearta, fara un temei.

Amindoi erau buni crestini, ffiecare dupa puterea lui: posturi , rugaciuni etc.

Intrebarea era, oare cit de crestina a fost fapta celui ce a decis subit sa rupa o relatie, asa fara motiv? O fii crestineste sau nu?

Raspunsurile de aici, unele mai subtile, altele mai la subiect, in special multumiri d-lui Cozia, lamuresc putin problema.

Banuiesc , insa ca e mai mult o latura morala, dar si crstineasca tot odata. Trebuie sa ai curaj sa spui omului de ce ai hotarat sa intrerupi o relatie, daca in primul rand ai moral ridicat si mai ales o sanatoasa invatatura crestineasca, nu lasi omul sa-si framante mintea si sufletul incercand sa descopere unde a gresit?!

In al doilea rand , banuiesc ca atunci cind urmezi pildele Mantuitorului, nu faci o asemenea fapta, incerci sa discuti problema, deoarece doar atunci tu urmezi acele pilde.

Si da, ca sa raspund la o afirmatie aici, facuta de Melissa, uneori oamenii nu continua o relatie fara un motiv anume, deci se intimpla uneori in viata sa ai astfel de situatii, altfel ajungi sa te intrebi exact ceea ce m-am intrebat eu: care o fii motivul? e crestineste sau nu?

[Traditie1]

În prealabil postat de patinina34

Intrebarea era, oare cit de crestina a fost fapta celui ce a decis subit sa rupa o relatie, asa fara motiv? O fii crestineste sau nu?

Relațiile de prietenie nu se bazează pe principii religioase sau morale ci pe confortul pe care îl oferă sprijinul celuilalt.

În momentul când pentru una din părți relația nu mai oferă confort, ea renunță la relația respectivă. Dragoste cu sila nu se poate, nici prietenie din simțul datoriei.

[MariS_]

În prealabil postat de patinina34

Multumesc pentru raspunsuri!

Banuiesc ca aveam in minte o intimplare intre doi prieteni foarte buni, intr-o zi unul nu a mai raspuns la intrebarile celuilalt subit, fara motiv, fara o cearta, fara un temei.

Amindoi erau buni crestini, ffiecare dupa puterea lui: posturi , rugaciuni etc.

Intrebarea era, oare cit de crestina a fost fapta celui ce a decis subit sa rupa o relatie, asa fara motiv? O fii crestineste sau nu?

Raspunsurile de aici, unele mai subtile, altele mai la subiect, in special multumiri d-lui Cozia, lamuresc putin problema.

Banuiesc , insa ca e mai mult o latura morala, dar si crstineasca tot odata. Trebuie sa ai curaj sa spui omului de ce ai hotarat sa intrerupi o relatie, daca in primul rand ai moral ridicat si mai ales o sanatoasa invatatura crestineasca, nu lasi omul sa-si framante mintea si sufletul incercand sa descopere unde a gresit?!

In al doilea rand , banuiesc ca atunci cind urmezi pildele Mantuitorului, nu faci o asemenea fapta, incerci sa discuti problema, deoarece doar atunci tu urmezi acele pilde.

Si da, ca sa raspund la o afirmatie aici, facuta de Melissa, uneori oamenii nu continua o relatie fara un motiv anume, deci se intimpla uneori in viata sa ai astfel de situatii, altfel ajungi sa te intrebi exact ceea ce m-am intrebat eu: care o fii motivul? e crestineste sau nu?

Draga patinina34, bine ai revenit pe forum. Iti spun acum, ca luat de valul intrebarii, am uitat sa-ti dau binete. Eu am sesizat "directia" intrebarii tale si de aceea am dat un raspuns mai umoristic. Stiam ca intrebarea ta bate inspre falsii crestini si in aceeasi directie a batut si raspunsul meu. Numai ca m-am inclus si pe mine printre ei. Si nu din falsa smerenie ci pentru ca eu cred ca suntem putini cei adevarati. Dar nu asta e o problema, problema e sa constientizezi acest lucru si sa incerci tot timpul sa te corectezi. Adica sa fii pe drumul cel bun, chiar daca stadiul in care te afli la un moment dat nu-ti da dreptul sa te numesti crestin autentic. Toti avem scaderi, toti avem greseli, toti avem pacate, important e sa ni le recunoastem, sa ni le asumam si pe cat posibil sa incercam sa devenim mai buni. Deci problema cu prietenul sau prietenii care nu-ti mai raspund la mesaje e la ei, nu la tine, dar pastreaza speranta ca se vor schimba, acorda tu aceasta sansa din generozitate si atunci poate se vor schimba si ei. Sa nu-i judecam pripit daca n-am primit si raspunsul lor, cine stie ce motive au, poate gresite, poate greu de descalcit, impresii false dar poate au si un sambure de adevar, o vorba nepotrivita, un gest interpretat gresit etc, etc. Cand noi luam si greseala lor asupra noastra facem fapta lui Hristos si ne numim atunci crestini.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mihailc]

În primul rând, te salut Nina şi mă bucur că putem vorbi din nou.

În al doilea rând, cred că faci o confuzie involuntară între două cuvinte aproximativ paronime: - moralul ca stare de spirit, dispoziţie emoţională etc. sub raport psihologic, cum găsim bunăoară în expresia a ridica moralul (cuiva)
- morala care ştim cu toţii ce înseamnă, viaţă virtuoasă legată de principii ferme, stabile şi (de regulă) pozitive etc.

Cred că te referi mai degrabă la al doilea cuvânt.
Dar ştiu unde baţi şi cred că am o posibilă explicaţie. Atunci când prietenia se bazează pe admiraţie, complimente, poate şi un pic de competiţie (valabil mai ales pentru femei), capriciile se manifestă la un moment dat şi pun în criză relaţia. Un om căruia i-ai arătat în dese rânduri preţuire, el nefiind suficient de matur să se ridice la nivelul ei, începe să se comporte ca un copil: se supără din nimicuri. În general, pentru a conserva cu succes o relaţie de prietenie, ar trebui să renunţăm la aşteptările proiective, altfel spus să nu aşteptăm ca prietenul(a) să comporte cum vrem noi şi să-l lăsăm să se manifeste cum crede şi cum poate.
Prietenia e o formă foarte interesantă de cunoaştere de sine, mai ales când vorbim de creştini. Uneori atitudinea faţă de un prieten pe care-l iubim, ne dezvăluie trăsături de caracter care mai suportă îmbunătăţiri. Creştinul de obicei vorbeşte mult despre tot felul de lucruri frumoase pe care le cunoaşte numai mental, ca informaţie, şi nu ca experienţă de viaţă.
Poate aveţi ocazia acum să vă cercetaţi mai bine analizând cu atenţie care e distanţa între ce vreţi să fiţi şi ce sunteţi cu adevărat.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de patinina34

Nu se poate masura?

Pai atunci cum se fac ierahiile?
Gradele credintei?

Ierarhii? Grade de credinta? Scuze, dar CE si CINE suntem noi ca sa judecam ce si cata credinta are ALTUL? Sa cautam mai intai la ce si cat si mai ales cum suntem noi....dupa aceea restul...

În prealabil postat de MariS_

Stiam ca intrebarea ta bate inspre falsii crestini si in aceeasi directie a batut si raspunsul meu. Numai ca m-am inclus si pe mine printre ei. Si nu din falsa smerenie ci pentru ca eu cred ca suntem putini cei adevarati.

aici ai fost foarte tare ! "suntem putini cei adevarati".
primul tau raspuns mi-a placut mai mult, desi nu era prea clar ce masuram, fiziceste vorbind.

În prealabil postat de Melissa

NIMENI nu ignora fara motiv.

Da, intotdeauna intrebarile incuietoare au raspunsuri simple. :)

În prealabil postat de mirelat

Da, intotdeauna intrebarile incuietoare au raspunsuri simple. :)

Da Mirela draga, desi Patinina insista ca nu-i asa.
Am sa explic : exista multe situatii cand cineva ne ignora si noi nu stim de ce si credem ca e fara motiv.Dar e fals.Nimeni nu ignora FARA MOTIV.
Poate cuiva nu i-a placut cum am stranutat si a decis sa ma ignore si punct.In viziunea mea acea persoana e de neinteles si ma ignora fara motiv.Dar EXISTA un motiv,acela ca am deranjat cu stranutul meu, chiar daca eu nu stiu ca exista acest motiv si aparent sunt ignorata degeaba.
Acum oare intelegi Paninina, ce am vrut sa spun?:-)

[MariS_]

În prealabil postat de mirelat

aici ai fost foarte tare ! "suntem putini cei adevarati".
primul tau raspuns mi-a placut mai mult, desi nu era prea clar ce masuram, fiziceste vorbind.

Da, eu sustin acest lucru pentru ca cei adevarati nu sunt cei care citeaza des, cei care bat mii de matanii sau isi numara rugaciunile la kilogram, ci aceia care se pun cu tot sufletul in slujba aproapelui. Si aici stam rau, trebuie sa recunosti. Eu ma simt si ma exclud din categoria celor adevarati caci n-am ajuns inca la masura aceea de-a ma pune in slujba aproapelui, dar macar stiu directia si ma tarasc de-a busilea intr-acolo. Si inca ceva, crestinul adevarat ia si sarcina aproapelui, nu i-o pune in spinare si pe-a sa.
Har, smerenie si jertfa de sine.