Urmasii saducheilor si fagaduintele Mantuitorului

Introducere

Ca sa intelegi o doctrina corect nu este suficient sa o interpretezi static,crispata strict in litera si izolata de context.Metoda utila de a o intelege este de a merge pana la izvoarele ei,de a vedea cum a evoluat,pentru ca exista o evolutie dinamica in cadrul doctrinelor biblice,ce demonstreaza ca existat o evolutie graduala a intelegerii,iar optica confesiunii dvs,pe acest aspect, se gaseste pozitionata intr-o anumita perioada din acesta evolutie doctrinara.

O sa incerc,pe cat posibil,sa va duc printr-un periplu exegetic atat prin Vechiul Testament cat si prin Noul Testament cu privire la conceptia dvs referitoare la starea sufletului dupa moarte.Vom vedea origini,dezvoltare,vor fi si surprize dpdv al unor concluzii dar sa nu anticipez.Pe scurt>abordarea mea biblica se va referi la tema ,,Doctrina starii de dupa moarte atat in iudaismul Vechiului Testament cat si in Noul Testament".Inutil de precizat ca voi folosi materiale din domeniu si cine este interesat ii dau la final bibliografia pentru aprofundari daca este necesar.Vor fi mai multe episoade si le voi posta in limita timpului.Ideea mi-a venit de la un bun domn doctor,de pe acest forum,care,in acelasi mod,posteaza pe episoade.Metoda este extrem de buna mai ales cand doresti si timp de analiza.O sa incep cu Vechiul Testament.

Intrucat sunt interdependente,acesta sectiune va avea doua parti:comportamentul celor vii in raport de cei morti si credinte referitoare la mortii insasi.

I.Comportamentul celor vii in raport de cei morti

Ideile despre viata de apoi care au prevalat in perioada premozaica,si au mers cam pana in sec I d.Hr, au fost comune atat Israelului cat si altor popoare semitice.Potrivit mai multor savanti(Smith,Stade,Schwally,Duhm,Budde,Marti,Lods )aceste aspecte a fost influentate de ceea ce se numeste ,,cultul mortilor",viata israelitilor,inaintea instituirii legilor de catre Moise, fiind influentata de aceste aspecte.Potrivit acestei credinte timpurii,morti nu erau considerati morti,aveau parte de toate vicisitudinile posteritatii lor si aveau inclusiv puteri supraomenesti pe care le puteau intrebuinta in bine sau in rau.Pentru a-i potoli cei vii le ofereau sacrificii care le pastrau vitalitatea in lumea de dincolo.De obicei fiecare aducea sacrificii propriilor stramosi,decedatii si cei in viata fiind considerati o singura familie.

a).Stramosii,sau chipurile lor numite ,,terafimii"erau cinstiti prin sacrificii aduse de un fiu al celui raposat.

Terafimii amintiti in Geneza 35:4 erau in mod clar considerati a fi zei.Caracterul lor sacru este subliniat prin ingroparea lor sub un copac sacru,terebintul.Erau incompatibili cu cultul lui Iahve,puteau fi ingropati dar nu profanati pt ca in traditia populara iudaica din acesta perioada,profanarea terafimilor aduce o insulta directa puterii pe care ei o reprezentau.O mentionare anterioara a lor se gasete in Geneza 31:19 si 31:30-35 unde Rahila fura terafimii tatalui ei.Mai erau considerati ca fiind si zei protectori ai caminului,iar din I Samuel 19:13 si 19:16 reiese ca aveau o forma umana si erau un accesoriu al familiilor instarite.Mai erau probabil identificati si cu chipurile stramosilor si puteau fi consultati ca oracole,ei fiind amintiti alaturi de 'oboth si ydde'onim in II Regi 23:24.

Cultul lor este atestat si in Exod 21:2-6.Casele particulare aveau un zeu in apropierea usii,iar procedura descrisa reprezenta primirea cuiva in cultul familiei,cu toate obligatiile si privilegiile adiacente.Referitor la folosire cuvantului ,,elohim"in aceste circumstante,nu ar trebui sa mire intrucat in alte situatii(I Samuel 28:13)atunci cand se invocau mortii erau denumiti ,,elohim".In Deuteronom 15:12-18 aceasta ceremonie pagana era deja eradicata ,fiind lipsita de intreaga sa semnificatie primitiva prin omisiunea termenului ,,Dumnezeu",dandu-i-se un caracter complet secular.

Mai tarziu,acesti terafimi au fost priviti inclusiv ca imagini ale lui Iahve(Judecatori 17:5 precum si I Samuel 19:13-16)caci cu greu ar putea cineva crede ca David s-ar fi inchinat la ei in varianta lor intiala pagana de zei ai caminului.In Osea 3:4 si Zaharia 10:2 este posibil ca acestia sa-si fi pastrat caracterul initial si este posibil sa fi fost folositi in consultarea divinitatii,precum in Ezechiel 21:21 unde sunt consultati de Nabucodonosor.Acest cult a fost practicat de israeliti pe toata perioada sederii in Egipt,a continuat si dupa instalarea in Canaan si dispare abia prin timpul ultimei monarhii.

b).Sacrificiile erau oferite celor raposati

Obiectul acestor sacrificii se vede clar in Deuteronom 26:14 ,,N-am mancat nimic din aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo intrebuintare necurata si n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort".Aceste sacrificii sunt sugerate si in Isaia 8:19 si 19:3,unde consultarea celor raposati,conform traditiei populare,presupunea si aducerea unei jertfe.O alta datina,cea a plansului pentru un mort este atestata in Ezechiel 24:17.Conform traditiei iudaice face referire la patru obiceiuri ce tin de doliu:descoperirea capului pentru a pune cenusa,descaltarea,acoperirea barbii si consumarea painii din ofrandele pentru morti.Intr-un tarziu au ajuns sa fie privite ca simple sarbatori religioase golite de continutul initial,dar in sec i.Hr inca existau,indicii fiind in Ecclesiasticul 7:33 si Tobias(Biblia versiunea ortodoxa si catolica) 4:17.Sunt ridiculizate in Sir 30:18 si Cartea Intelepiciunii lui Solomon 14:15 si 19:3.

c).Dreptul de a oferii sacrificii era limitat lun fiu al celui raposat.

Cinstea si venerarea celor morti depinde de sacrificiile aduse de cei din partea masculina a descendentei familiei.Potrivit acestei credinte chiar si in viata de apoi oamenii putea fi pedepsiti de divinitate prin distrugerea urmasilor lor (Exod 20:5 si 34:7 Numeri 14:8, Deuteronom 5:9)caci prin moartea ultimilor incetau si sacrificiile pentru primii.Mergand pe acesta credinta iti exterminai dusmanul si toti copii petr a-l lipsi de cinstea venerarii aduse de catre urmasi.In situatia in care nu era un descendent masculin se aplica infierea.Cel adoptat trecea din familia sa in cea a tatalui adoptiv si prelua toate obligatiile.Putea fi chiar si un sclav precum in Geneza 15:2-3 unde Eliezeer era considerat urmasul lui Avraam in lipsa unui descendent masculin.In acest mod dreptul de mostenire in iudaism provenea,prin acesta adoptie si substituire in drepturi,din cultul stramosilor.Fii nelegitimi nu putea mosteni pentru ca mama lor nu era acceptata in cult prin casatorie( Judecatori 11:2).
In Numeri capitolul 36,lege care reglementa mostenirea suferise deja o schimbare.Fiica putea mosteni cu conditia sa se csatoreasca cu un barbat din aceea familie si acest cerc inchis al cultului in cadrul familiei probeaza faptul ca vii si mortii erau considerati ca fiind o singura familie unde cei decedati putea participa la durerile celor aflati in viata.In Ieremia 31:15 Rahila avea parte,in mormant,de necazurile prin care treceau copii ei din poporul lui Israel.
Unde nu exista un fiu,necesitatea unui mostenitor a dat nastere Legii leviaratului(care exista si in prezent,ca si concept,la indieni si afgani).Fratii aveau datoria de a se casatorii cu vaduva fratelui defunct daca nu exista un copil in viata.Daca nu erau frati in viata atunci se casatorea cu ceea mai apropiata ruda masculina.Primul nascut era inregistrat ca fiu al celui decedat si cel decedat avea astfel asigurate sacrificiile ce trebuiau facute.Legea leviaratului apare pregnant in Geneza 38:26 si se estompeaza in Deuteronom 25:5-10.Pe acesta idee Tamara si Rut au indeplinit o datorie de pietate fata de sotul decedat.
Familia era considerata a fi unita pe principii sacre,tatal fiind si preot.Transferarea titlului catre preotul efectiv are loc ulterior(Judecatori 17:10 si 18:19).Totusi familia iudaica isi pastreaza obiceiul sarbatorilor cultice chiar si mai tarziu(I Samuel 20:29).

d).Obiceiurile primitive ale doliului fac parte tot din cultul stramosilor

Ruda indoliata se incingea cu un sac(II Samuel 3:31,I Regi 20:31,Isaia 3:24,15:3,22:12,Ieremia 6:26)sau il punea peste coapse(Geneza 37:34 si Ieremia 48:37).Practica exprima supunerea fata de cinva superior,slugile lui Benhadad au plecat imbracati in sac de la Afet la Ahab(I Regi 20:31-32).Ruda indoliata isi dadea jos incaltamintea(II Samuel 15:30, Ezechiel 24:17) lucru ce era obligatoriu si in apropierea de locurile sfinte(Exod 3:5-6 si Iosua 5:15).Rudele indoliate isi mai taiau parul(Isaia 22:12, Ieremia 7:29,Amos 8:10,Mihea 1:16,Ezechiel 17:18 si 27:31)si barbile(Ieremia 41:5)sau se radeu intre ochi(Deuteronom 14:1).Parul taiat era considerat o ofranda dar riturile acestea sunt condamnate ca idolatre in ultima jumatate a sec VII, fiind interzise pe baza faptului ca:,,tot ce va fi daruit Domnului prin fagaduinta va fi un lucru preasfant pentru Domnul"(Levitic 27:28).Totusi insasi profetii le reiau in sec VIII fara a le da un caracter impropriu inchinarii(Amos 8:10, Miheia 1:16,Isaia 22:12),obiceiul fiind larg raspindit(Ieremia 41:5)uitandu-se sensul sau originar.

Rudele indoliate incizii in carne pentru cei morti,in vederea unui legamint trainic dar intrucat la fel procedau si preotii lui Baal(I Regi 18:28)ritualul a fost interzis prin Deuteronom 14:1,Levitic 19:28.Gestul rudei indoliate de a-si acoperi capul( II Samuel 15:30,Ieremia 14:3) a fost o inlocuire a ritului taierii parului la fel cum acoperirea barbii inlocuia taierea acesteia (Eezechiel 24:17).Obiceiul s-a perpetuat si in situatia in care omul se apropia de Dumnezeu,precum Ilie si-a acoperit capul p Muntele Horeb si se practica si astazi in sinagoga.

Acesta este contextul in care se va dezvolta credinta cu privire la morti si starea de dupa moarte si acest credinte vor fi atat in legatura cat si ca o consecinta a celor aratate mai sus.Scuze daca sunt erori de citare biblica,le voi remedia pe masura ce imi sunt semnalate.o sa postez si partea secunda si apoi in zilele urmatoare,cum va fi voia Domnului,si analiza pe partea de Noul Testament.

[AlinB]

În prealabil postat de vinerea13

P.S. Hai, incepeti acum sa spuneti ca eu dau sfaturi ortodocsilor si nu am dreptul fiindca nu sunt ortodox............

Poti sa fii botezat ortodox, gandirea ta nu este conforma cu teologia ortodoxa.
Nu e vorba ce cred multi/putini (oricum subiectiv) este vorba ce zice Biserica.

II. Credinte referitoare la mortii

a).Inmormantarea

Considerata ca fiind indispensabila pentru cei decedati,neexistand exceptii nici macar pentru criminalii care erau spanzurati(Deut 21:22-23)sau lapidai(Iosua 7:24-26)inclusiv dusmanii cei ma ostili ai Israelului(Ezechiel 39:12).Lipsa unei inmormantari era considerata ca fiind o nenorocire suprema,cum se vede din sentinta data de Izabela(II Regi 9:10) si acesta era si soarta care ii astepta pe dusmanii divinitatii(Ieremia 25:33).Acesta frica ancestrala provenea din faptul ca in perioada cultului stramosilor nu se puteau aduce jertfe daca cei morti nu fusesera inmormantati,intrucat sacrificiile erau oferite la mormant.In plus se considera ca sufletul are legatura cu trupul chiar si dupa moarte,acesta conceptie gasindu-se inclusiv in perioada lui Iov 14:22.

b).Mormantul familiei

Inmormantarea nu era suficienta ci trebuia facuta in mormantul familiei de unde si formula ca omul trece la parintii sai (Geneza 15:15 si Judecatori 2:10)sau la poporul sau(Numeri 27:13).Conceptia era ca fiind inmormantat in acel mormant,sau in apropierea lui,in cel ma rau caz, era pus in legatura directa cu membrii decedati,in acest sens fiecare dorind sa fie pus alaturi de tatal sau si mama sa(II Samuel 17:23 si 19:37-8).Lipsirea de acest gen de inmormantare era practic un act de condamnare(I Regi 13:22)si atragea dupa sine o rusine teribila(Ezechiel 28:10 si 32:21).
Iacov si Iosif dau instructiuni clare ca trupurile lor sa fie duse inapoi in Canaan,pentru a fi puse-n mormantul familiei(Geneza 47:30 si 50:25, Exodul 13:19).Initial mortul era ingropat chiar in casa,Samuel fiind ingropat in propria sa casa(I Samuel 25:1)ca si Ioab(I Regi 3:24).Ulterior toate mormintele individuale ale unui trib israelit au fost considerate ca fiind,conceptual, unul singur iar acesta noua conceptie a primit numele de Seol.Nu exista documente clare pentru a se stabili cat de devreme a aparut.

c).Seol

Initial s-a pornit de la o unire conceptuala a mormintelor tribului,salas final al acestui, care ulterior s-a extins pana a devenit salasul tuturor popoarelor,fiind cuprinsi in el,fara deosebire,si cei buni si cei rai.Acesta etapa este deja atins in Ezechiel 32, Isaia 14,Iov 32:30,Ecclesiasticul 12:5.La inceput cele doua notiuni,salasul mortilor si Seol se excludeau reciproc dar ulterior au dobandit caracter interschimbabil(Isaia 14:11).Confuzia acesta apare si in religia babiloniana,cele doua conceptii avand asemanri si deosebiri.Este posibil ca denumirea de Seol sa fie inrudita cu versiunea babiloniana Shualu.Reminiscente in acest sens se gasesc in Iona 2:6(cu privire la muntele Aralu din versiunea babiloniana)si in Iov 1:21(cu privire la faptul ca cei decedati,la babilonieni,erau goi).Totusi in conceptia iudaica va prevala ca mortii vor purta intr-un mod iluzoriu straiele de pe pamint(Ezechiel 32,Isaia 14).
La acest moment lipsa unei inmormantari demne te facea sa ratezi un loc onorabil in Seol,nu erai unit cu poporul tau acolo si erai aruncat in partile cele mai indepartate ale putului(Ezechiel 32:23).

Seolul era conceput ca avand camere diferite(Pilde 7:27),era prevazut cu porti(Psalmi 9:14,107:18,Iov 37:18,Isaia 38:10)tarim al neoranduielii(Iov 10:22)si la tarinii(Daniel 12:2,Iov 7:21,17:16).Pozitia lui ar fi fost in partile cele mai de jos ale pamintului(Psalmi 63:9,86:13,Ezechiel 26:20,31:14,32:18,32:24),sub mare(Iov 26:5)dar deasupra apelor subterane(Psalm 71:20).Datorita pozitionarii este complet lipsit de lumina(Iov 10:21-22).Desi incepand cu sec VIII apare conceptia conform careia Dumnezeu isi intinde puterea asupra Seolului(Amos 9:2,Iov 26:6,Pilde 15:11,Psalmi 139:7-8)Seolul si-a pastrat in conceptia populara,mult timp,vechiul rol,unde stramosii celor vii detineau controlul asupra lui.Ca efect,fiind independent de Iahve,distinctiile morale de pe pamint nu mai era valabile in Seol,si acest aspect arunca o lumina interesanta asupra preferintei si mentalitatii populare.

d).Mortii sau locuitorii Seolului

Ca sa se inteleaga modul cum era inteles Seolul trebuie luata in considerare atat conceptia timpurie,in care omul era alcatuit din doua element(duh/suflet si trup)cat si conceptia din perioada tarzie cand a devenit duh-suflet-trup.Pe scurt:ca sa intelegi dezvoltarea eshatologica a Vechiului Testament trebuie cunoscuta doctrina veterotestamentara despre suflet.

-Sufletul sau nefes era identic cu sangele.Varsarea de sange provoca moartea intrucat se considera ca sufletul este in sange(Levitic 17:11)sau identificat cu sangele(Geneza 9:4-5 si Deuteronom 12:23).Acesta conceptie explica de ce sangele varsat pe pamint,dintr-o nedreptate,striga la Dumnezeu precum un suflet(Geneza 4:10).Inima era considerata organul gadirii iar un om fara gandire ajungea precum Efraim(Osea 7:11).Gandirea nu era atribuita sufletului in mod distinct.

-Sufletul era loc al senzatiilor si dorintelor,fiind sediul inferior al personalitatii.Ii sunt atribuite functii animalice pure,foamea(Pilde 10:3)setea(Pilde 25:25)dorinte sexuale(Ieremia 2:24)iubirea(Isaia 42:1)bucuria(Psalmi 86:4)frica(Isaia 15:4)increderea(Psalmi 57:1)ura(Isaia 1:14).Sufletului i-au mai fost apoi atribuite dorinta si vointa(Geneza 23:8,II Regi 9:15,I Cronici 28:9)si mai rar memoria(Deut 4:9).Ca sediu a senzatiilor si dorintelor devine expresie a vietii idividuale constiente.Pe scurt:cate suflete=atatea persoane.Expresia ,,Duhul meu"nu va fi folosita niciodata in acest mod.

-Sufletul paraseste trupul la moarte(Geneza 35:18,I regi 17:21,II Samuel 1:9,Iona 4:3)dar acest lucru nu se intimpla in mod necesar imediat ci se putea petrece si la momentul descompunerii trupului.In anumite situatii se considera ca sufletul inca mai statea pe langa trup,persoana decedata fiind numita nefes(Levitic 19:28,22:4,Numeri 9:6-7,Agheu 2:13)sau ,,suflet al unui mort"(Numeri 6:6 si Levitic 21:11)

-In antropologia ebrica timpurie sufletul murea dar nu intr-un sens absolut

Cei decedati posedau un anumit grad de cunostiinta de sine,capacitatea de a vorbi si de a se deplasa(Iov 14),chiar un grad mare de cunostere,de unde denumirea de ,,cei stiutori"(Lev.19:31,20:6,Isaia 19:3).Erau familiarizati cu destinul celor vii,precum in cazul Rahelei,aveau capacitatea de a prevede viitorul(I Samuel 28:13-20)de unde si practica incubatiei(Isaia 65:4).La acest stadiu,relatiile de pe pamint erau reproduse si ine Seol: profetul se deosebea prin straiele sale(I Samuel 28:14,Isaia 14)cel necircumscris prin preput(Ezechiel 32),cei ucisi de sabie poarta vesnic in Seol semnul unei morti violente(Ezechiel 32:25)la fel si cei ce au murit de mahnire(Geneza 42:38).Practic mortii reproduceau trasaturile intimaprite in momentul mortii si astfel se intelege teribilul sfat dat lui Solomon de catre David cu privire la Ioab(I Regi 2:6).Acest gen de conceptie a suferit o stagnare in perioada profetica dar s-a pastrat in mentalitatea populara inclusiv dupa perioada postexilica.

Perspectiva ulterioara,care neaga orice cunoastere si viata pentru locuitorii Seolului,a rezultat din combinarea relatarii din Geneza 2:7 ,unde suflarea de viata este identica cu suflul de viata din Geneza 6:17 si 7:15.In Geneza 7:22 apare deja formula combinata suflare de duh de viata.Asadar,din moment ce ,,suflarea de viata'' sau ,,duhul de viata" este comun omului cat si restului creatiei,duhul de viata capata un sens impersonal,si nu mai poate fi purtatorul personalitatii omului.Prin urmare sufletul ajunge sa fie reultatul asezarii spiritului in corpul material si nu are o existenta proprie.Are o functie doar cand este insufletit de duh.
Sufletul este,in acesta conceptie,un ,,suflet viu"dar cand duhul se retrage,vitalitatea sufletului este distrusa,si devine sufletul unui om mort,adica al unui cadavru(Numeri 6:6 si Lev.21:11).Trupul mort este numit,datorita acestui aspect,uneori,,,suflet"(Lev.19:28,21:1,22:4,Numeri 9:6-7,10).Potrivit acestei conceptii anihilarea sufletului se petrece inevitabil la momentul mortii,adica cand iese duhul,trihotomia trup-suflet-duh fiind deja istorie.

Aceasta dizolvare a persoanei in momentul mortii,apare ca si conceptie in Ecclesiasticul 12:7,unde doar Duhul se intorce la Dumnezeu.Acesta perspectiva antropologica detine,dpdv istoric,paternitatea aparitiei saducheismului,daca tot vorbim de adevaratii saduchei.Ca o consecinta, in primul si al doilea secol inainte de Hristos,credinta conform careia sufletul dupa moarte supravietuia,desi nu mai exista fizic,dispare si apare o supravietuire pur negativa,atat de negativa incat au fost suspendate doctrinar toate facultatile sufletului,Seol,,salasul sufletelor"a devenit sinonim cu Abaddon sau nimicirea(Iov 26:6,Pilde 15:11,17:20).

Concluzie de final pentru Vechiul Testament

Precizare:din moment ce folosesc versiunea ,,protestanta" a Bibliei,psalmii nu vor corespunde numeric cu cei din versiunea ortodoxa.Sunt ori cu unul in fata ori cu unul in spate,de obicei.

In acest mod,spre deosebire de perspectiva mai veche,potrivit careia in Seol exista un grad de constienta, viata, miscare, memorie, conceptia aparuta spune ca Seolul este tarimul uitarii(Psalmul 88:12)al tacerii(Psalmul 94:17,115:17)al nimicirii(Iov 26:6 si 28:22).Spredeosebire de credinta timpurie conform careia mortii puteausa-i sfatuiasca pe cei vii,acum mortii nu se mai pot intoarce pe Pamint(Iov 7:9 si 14:12).Spre deosebire de credinta care spunea ca stiu faptele urmasilor lor vii,acum nu mai stiu ce se intimpla pe pamint(Iov 14:21).Spre deosebire de credinta in cunoasterea supraumana timpurie acum au fost parasiti de intreaga cunoastere(Ecc.9:5)si nu mai au nici gandire,nici cunoastere si nici intelepciune(Ecc.9:19)

In timp ce potrivit vechilor conceptii erau numiti ,,elohim" in timpul invocatiilor,acum sunt numiti,,morti"(Isaia 26:14,Ps.88:10).Au ajuns doar niste umbre.Toti din Seol,rege si cresetor,bun sau rau,sunt toti adanciti intr-un somn adanc(Iov 3:14-20).Intreaga existenta pare sfarsita in totalitate.La acest moment,desi sufletul paraseste trupul la momentul mortii,cei din Seol abia daca mai sunt numiti vreodata suflete.Trihotomia devenie o dihotomie iar Seolul devenea un loc al umbrelor,numite rephaim.Abia la momentul lui Iov 19:26-27 se intrezareste din nou conceptia ca sufletul si duhul se vor bucura de prezenta lui Dumnezeu dupa moarte.

Si totusi sunt unii care inca mai sustin ca evreul nu avut acest gen de conceptii decat dupa ce a fost influentat de grec.Eroare teribila de apreciere cu privire la modul cum aceste tendinte au existat chiar in iudaism,si inca de la inceput.Frate adventist,am terminat pe partea de VT si probabil ca vei putea sa iti incadrezi doctrina singur la momentul istoric potrivit.Stai linistit,nu sunteti voi generatorii ci altii din spate,voi doar le continuati abordarea pt ca,asa cum ai remarcat si tu,saducheii sunt printre noi inca.Daca este bine sau rau,vom afla in fata Domnului dar saducheii ar fi fost ultimii din lume care ar fi putut sa-si invoce doctrina cu privire la speranta in Inviere a altora.Nici ca se putea gasi un titlu mai potrivit pentru acest topic:,,Urmasii saducheilor si fagaduintele Mantuitorului."

[asteptatorul]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Introducere

Ca sa intelegi o doctrina corect nu este suficient sa o interpretezi static,crispata strict in litera si izolata de context.Metoda utila de a o intelege este de a merge pana la izvoarele ei,

Din cate vad, izvoarele de care vorbiti sunt parerile unor "savanti" ca Smith,Stade,Schwally,Duhm,Budde,Marti sau Lods.

Dvs. ati analizat articolele pe care le-ati postat? Eu am avut curiozitatea sa verific cu Biblia (prost obicei) spusele savantilor si am descoperit niste abureli (cu vadita tenta mincinoasa).

Timpul este scurt, trebuie sa plec la servici, asa ca voi spicui din articolele dvs.

[asteptatorul]

În prealabil postat de Scotland The Brave

I.Comportamentul celor vii in raport de cei morti

Potrivit acestei credinte timpurii,morti nu erau considerati morti,aveau parte de toate vicisitudinile posteritatii lor si aveau inclusiv puteri supraomenesti pe care le puteau intrebuinta in bine sau in rau.

"Hotarat ca nu veti muri" - spune diavolul. Iar dvs. ii acuzati pe israeliti ca au crezut acest lucru.

În prealabil postat de Scotland The Brave

a).Stramosii,sau chipurile lor numite ,,terafimii"erau cinstiti prin sacrificii aduse de un fiu al celui raposat.

Terafimii amintiti in Geneza 35:4

Niste pagani renunta la idolii lor (niste statuete, probabil). Ce treaba are asta cu poporul lui Dumnezeu si credinta lui? Poate dor rolul de a demonstra cat de eruditi sunt savantii dvs.

În prealabil postat de Scotland The Brave

b).Sacrificiile erau oferite celor raposati

Obiectul acestor sacrificii se vede clar in Deuteronom 26:14 ,,N-am mancat nimic din aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo intrebuintare necurata si n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort".Aceste sacrificii sunt sugerate si in Isaia 8:19 si 19:3,unde consultarea celor raposati,conform traditiei populare,presupunea si aducerea unei jertfe.

Omul isi manifesta jalea, la pierderea unei fiinte apropiate. La aceste manifestari ale durerii se mai adauga uneori, si obiceiuri pagane, pe care Domnul le combate.

Daca pierd pe cinava drag, nici eu nu am pofta de mancare, am sufletul trist, nu-mi mai arde nici sa ma aranjez, etc. Dar, nu poti dezvolta un cult al mortilor din durerea unui om.

În prealabil postat de Scotland The Brave

O alta datina,cea a plansului pentru un mort este atestata in Ezechiel 24:17.

Dar de plansul din durere nu ati auzit?


P.S. Consider ca savantii dvs. au incercat o demonstratie caraghioasa de a construi un cult al mortilor, amestecand suferintele omului care a pierdut pe cineva drag cu obiceiurile paganilor. Nu am timp sa ma leg de toate pasajele.

Esi penibil ma.Atat ai putut tu intelege,dovedind din nou,ca scopul celor ca tine,istoric vorbind,este doar unul.Baiate,habar nu ai de studiu biblic,macar fa un efort si adu argumente concrete pt ca va cade-n cap sandramaua teologica FALSA pe care o propovaduiti pana la obsesie.Sunteti din acelasi alatuat ca si inaintasii vostrii,si nu ma refer la nefericita de White.Ci la cei mai din spate.Ce nu intelegi tu este ca acele concluzii sunt probate istoric,faptic,arheologic.Cei pe care ii ironizezi au cercetat o viata,nu sunt in plin proces de maturizare ca tine.Ei nu au construit nimic,in Biblie sunt evidentele baiete.Da voi ce sa intelegeti in indoctrinarea voastra.

Acum intelegi ma de ce este plictisitor sa stea lumea de vorba cu voi si de ce am spus ca am mai vazut acest gen de dialoguri?Pt ca jucati pe aceiasi placa,invariabil.Sunteti exact ce au fost si saducheii si pina si modul inconstient in care ai ales titlul arata ca habar nu ai de istorie biblica.Altfel ai fi tacut la faza cu saducheii.Mergi in pace ma si dormi fara vise pana la Judecata de Apoi da nu mai face prozelitism sectar pt ca mai sunt si unii care stiu din ce aluat va trageti.Iar voi invariabil reveniti la aceleasi teme pentru ca atat puteti,cu aceleasi argumente,aceiasi abordare si mereu s mereu reveniti cu aceiasi tema.Abordarea obsesiva si sectara nu este semn al convingerii in Adevar ma.Ci doar al nebuniei da o sa mergeti asa pana la capat,trebuie sa exista si vase ale maniei.

Si nu ma,nu influenteaza mantuirea mea modul cum privesc starea intermediara pentru ca conditiile cu privire la mantuire,in toata Biblia,sunt altele,ce tin de Credinta si nu de o viziune particulara cu privire la un moment ulterior mortii.Nici asta nu ati inteles inca,dupa 2000 de ani?

[asteptatorul]

În prealabil postat de Scotland The Brave

II. Credinte referitoare la mortii

se considera ca sufletul are legatura cu trupul chiar si dupa moarte,acesta conceptie gasindu-se inclusiv in perioada lui Iov 14:22.

Foarte interesant. In Iov 14 (daca sunteti curios sa cititi) se vorbeste despre moarte in toata puterea cuvantului (de-a binelea).

Singura nadejde a lui Iov (daca va muri) nu este legatura cu trupul ci INVIEREA (deranjanta expresie).

"Daca omul odata mort, ar putea sa mai invieze, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele".(Iov 14:14)

Iov primeste aceasta nadejde a INVIERII daruite de Hristos si spune: "Dar stiu ca Rascuparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu."(Iov 19:26-27).

Savantii dvs. iau astfel de versete incercand sa demonstreze lagatura dintre trupul mort si ceva pe care ei il numesc (incorect) suflet. S-a ales praful de toata nadejdea data de Dumnezeu, in INVIEREA lui Hristos.

În prealabil postat de asteptatorul

Foarte interesant. In Iov 14 (daca sunteti curios sa cititi) se vorbeste despre moarte in toata puterea cuvantului (de-a binelea).

Singura nadejde a lui Iov (daca va muri) nu este legatura cu trupul ci INVIEREA (deranjanta expresie).

"Daca omul odata mort, ar putea sa mai invieze, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele".(Iov 14:14)

Iov primeste aceasta nadejde a INVIERII daruite de Hristos si spune: "Dar stiu ca Rascuparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu."(Iov 19:26-27).

Savantii dvs. iau astfel de versete incercand sa demonstreze lagatura dintre trupul mort si ceva pe care ei il numesc (incorect) suflet. S-a ales praful de toata nadejdea data de Dumnezeu, in INVIEREA lui Hristos.

Ma tu nu intelegi legatura.In NT de exemplu ,,carnea" semnifica,mai ales la Pavel,puterea pacatului,izbavirea nu consta intr-o intr-o detasare a sufletului de trup ci a amandouara de carne,de puterea pacatului,la asta se refera.In germana este un concept numit Heilsgeschichte.Nu este abolita nici o speranta in Inviere,dimpotriva,da daca tu dormi,cum sa intelegi ma?Este diferenta intre abordarea din Iov si cea din Noul Testament,mai ales abordarea paulina.Gasesti expunerea in ,,Das Bild den Menschen"(Kummel).Nu mai rupe evolutia la cum a mers doctrina ca sa-ti iasa tie imaginea,asta nu este interpretare ci viciere.La Iov este o etapa ma,O ETAPA A INTELEGRII.

M-am plictisit.Sa-si bata altcineva capul cu tine,nu inteleg de ce mi-am pierdut eu timpul cand stiam ce va urma.Zi ma cu somnu,Sabatul si ce mai vrei tu si pe cine intereseaza sa comenteze.