Cugete trupesti

[simona_fidela]

Buna seara,

Ce parere aveti vis a vis de urmatorul lucru: vi se pare normal sau anormal a avea zilnic cugete trupesti(deci doar ganduri, nu si fapte), in conditiile in care ti-ai pastrat fecioria, nu te afli intr-o relatie si ai o varsta cuprinsa intre 25 si 30 de ani? In indreptarul ortodox pentru spovedanie cugetele trupesti sunt trecute ca fiind pacate. Daca ele reprezinta pacate, atunci cum mai pot avea sotii relatii intime?(adica mi se pare cam imposibil sa ai relatie intima fara sa fi avut vreun cuget trupesc inainte) Ce s-ar putea face pentru a se diminua frecventa cugetelor trupesti in cazul persoanei necasatorite dar care si-a pastrat fecioria pana la o varsta intre 25 si 30 de ani? Mentionez ca aceste cugete trupesti(imbinate cu ganduri romantice, de genul imbratisari, saruturi) cauzeaza de multe ori suferinta sufleteasca si ca sunt puse in legatura cu o singura persoana, de sex opus fata de persoana din acest mesaj si ca persoana din acest mesaj o iubeste cu adevarat si sincer(din pacate fara impartasire) pe acea persoana de sex opus, motiv pentru care si apar aceste cugete trupesti.(generate de atractia fizica) Multumesc tuturor celor ce imi vor da raspunsuri spre folos.

[glykys]

Hm, e treaba foarte grea si te inteleg. Si eu m-am confruntat si ma confrunt cu astfel de probleme. Lumeste si biologic e de inteles si chiar normal. Duhovniceste, nu, pentru ca ai vazut ca Hristos spune ca desfranat e si cel care priveste o femeie cu pofta, deci si cel care nu isi materializeaza gandul in fapta. Cei casatoriti sunt casatoriti, poate ca le mai trece si romantismul de la o varsta.
La noi, persoanele necasatorite, repet, e treaba grea. Se trateaza, in primul rand, cu spovedanie. Ii spui parintelui ce ai scris aici. Vezi ce sfaturi iti da. Daca ai o viata mai activa si iti tii mintea ocupata cu datoriile pe care trebuie sa ti le implinesti acasa, la serviciu, e mult mai bine. De asemenea, iti poti tine mintea ocupata cu rugaciunea. Sau poti face metanii, daca esti singura in camera sau poti citi o carte.

Bine, dar inainte de toate, trebuie sa constientizezi tu insasi ca nu e bine ce faci. Si nu e bine doar ca te invoiesti acestor ganduri, ci ca ramai cantonata in imaginar, in ceea ce ar putea sa fie, in ceea ce ar fi putut sa fie, ceea ce e, de fapt, o fuga de realitate. Pentru ca timpul fuge, astia sunt cei mai frumosi ani ai vietii si nu se mai intorc. De abia cand vei intelege cu adevarat asta, vei gasi puterea sa te rogi lui Dumnezeu pentru a-ti scoate un cale un om alaturi de care sa porti crucea casatoriei, in vederea manturii.

Sper sa iti fie de folos ce am scris.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de simona_fidela

Buna seara,

Ce parere aveti vis a vis de urmatorul lucru: vi se pare normal sau anormal a avea zilnic cugete trupesti(deci doar ganduri, nu si fapte), in conditiile in care ti-ai pastrat fecioria, nu te afli intr-o relatie si ai o varsta cuprinsa intre 25 si 30 de ani? In indreptarul ortodox pentru spovedanie cugetele trupesti sunt trecute ca fiind pacate.

Pot fi la fel de bine păcate, după cum pot fi ispite. Diferenţa dintre ispită şi păcat stă în măsura colaborării noastre. Dacă e vorba de simple gânduri care vin în ciuda voinţei noastre, atunci sunt sugestii care vin de la Iepurilă. Trebuie să fugim de ele şi să nu le dăm curs. O rugăciune scurtă, de exemplu: "Doamne, Tu ştii că sunt fire slabă, întăreşte voinţa mea, că fără Tine nu pot să scap" e foarte eficientă. Pe moment, până când duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor îndrăzneşte din nou, caz în care va primi acelaşi tratament. Până la urmă, după câteva şarje respinse, i se ia şi pleacă de la noi o perioadă mai lungă.

Să luăm două cazuri.
A. Popescu m-a enervat, m-a scos din fire rău de tot. Cu motiv sau fără motiv, nu are importanţă. Iar mie, simt că îmi vine să-i sparg capul cu un pietroi. Spun imediat ce realizez pericolul: "Doamne, ia de la mine gândul acesta".

B. Popescu m-a enervat, m-a scos din fire rău de tot. Cu motiv sau fără motiv, nu are importanţă. Iar mie, simt că îmi vine să-i sparg capul. De fapt, ce-ar fi să îmi imaginez că eu chiar îi sparg capul ăla cu care gândeşte rele despre mine ? Să mă aplec în jos, să iau un pietroi ascuţit, să îl proiectez drept în frunte. Ia uite cum mai zbiară Popescu de durere, cum se închirceşte de durere în faţa mea şi îi îngheaţă lui cuvintele în gură ! Ia uite creierii lui calzi cum se răspândesc pe asfalt !

Ei bine, diferenţa dintre cele două cazuri e enormă: cât diferenţa de la curăţie la crimă. Mutatis mutandis, dacă am o viziune de o clipă că Gigina e dezbrăcată şi că...dar gata ! "Ajută-mă, Doamne, să scap de acest demon al necurăţiei !" Aceasta a fost o ispită. A trecut, chiar dacă a trecut doar o oră.
Dimpotrivă, dacă Gigina stă mai mult timp dezbrăcată în închipuirea mea, ba chiar, dacă mă uit mai bine, iat-o, îmi face cu ochiul şi îmi şopteşte: "Mihnea, ştiu că ai aşteptat atâta clipa asta, hai, vino ", iar eu nu stau ca prostul să mă poftească de două ori, ci mă bag lângă trupul ei cald şi tandru şi etc etc, atunci nu mai vorbim de o simplă ispită, ci de masturbare intelectuală.

Daca ele reprezinta pacate, atunci cum mai pot avea sotii relatii intime?(adica mi se pare cam imposibil sa ai relatie intima fara sa fi avut vreun cuget trupesc inainte)

În toate cele de mai sus, Gigina nu era nevastă-mea, se înţelege.

Ce s-ar putea face pentru a se diminua frecventa cugetelor trupesti in cazul persoanei necasatorite dar care si-a pastrat fecioria pana la o varsta intre 25 si 30 de ani?

Lupta cu Sărsăilă, care îl substituie pe iubitul nostru şi ni se înfăţişează chiar mai atrăgător decât este acela de fapt, e o luptă complet inegală. Am pierde-o în mod sigur fără ajutorul unor persoane cu putere cel puţin egală cu Sărsăilă. Ce să facem ? Să cerem ajutorul, ştiut fiind că ajutorul acelor persoane este cu atât mai prompt şi mai substanţial cu cât suntem mai mult în prietenia lor.

Eu am şi o tehnică foarte practică, cu rezultate de 100 % în alungarea unor asemenea gânduri, numai că înfăţişarea ei în mod public mă tem că ar fi smintitoare pentru cineva mai simţitor. Cu dragă inimă, am să v-o înfăţişez prin mesaj privat, dacă socotiţi că v-ar fi de folos.

[Mihailc]

Trebuie să recunoaștem că terminologia bisericească, chiar și atunci când riscă să se transforme în limbaj de lemn prin abuz și utilizare inadecvată, are un farmec aparte, în măsură să detensioneze semantic realitatea la care face trimitere. ”Cuget trupesc” sună deja cuminte, ca o prostioară care-ți trece prin cap și o alungi ușor prin abandonarea ei încă din stadiul de ”idee”. Totuși a cugeta la realitate din perspectiva trupului este altceva decât declanșarea mecanismului psiho-fiziologic ce momește oamenii spre înmulțirea ipostasurilor. Acesta din urmă e instalat în noi, nu știm de când, poate dintotdeauna, și produce o perturbare greu de controlat doar prin mijloacele pe care le avem în dotare ”din fire”.
Sigur că duhovnicul poate ajuta mult iscodind toate ungherele situației și e folositoare și evaluarea etico-psihologică a limitelor în care ne mișcăm când apare ”zburătorul” pe la fereastră. Poate fi o problemă serioasă apariția acestui impuls firesc în afara unei învăluiri afective, adică în afara iubirii pentru o persoană concretă. Pofta de dragul poftei, e periculoasă dar nu neapărat mortală dacă faci față situației. A face față situației, în contextul de față, înseamnă a-ți organiza apărarea în așa fel încât să oprești atacul înainte de a te birui sub forma satisfacerii poftei ”solo”, în ”duet” sau și mai rău (Doamne ferește!) în ”orchestră”. Din experiență îți spun că în asemenea cazuri sportul practicat cu hărnicie constantă e cel mai eficace calmant, răbdarea e vaccinul, antrenamentul psihologic e remediul chirurgical în caz de urgență, iar rugăciunea face ca toate acestea să capete o tărie înzecită. Dacă problemele persistă e semn că ar cam trebui să te așezi la casa ta, dar aici dăm în alte complicații...

[simona_fidela]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am şi o tehnică foarte practică, cu rezultate de 100 % în alungarea unor asemenea gânduri, numai că înfăţişarea ei în mod public mă tem că ar fi smintitoare pentru cineva mai simţitor. Cu dragă inimă, am să v-o înfăţişez prin mesaj privat, dacă socotiţi că v-ar fi de folos.

Domnule Dragomir, multumesc pentru comentariu. Ma intereseaza tehnica practica de care ati pomenit. Astept mesaj privat cu detalii.

[Vladimir-Adrian]

1. Dacă tipul respectiv este căsătorit sau are o relaţie, e una, dacă e singur e altă treabă, poate fi abordat cumva, intrat în vorbă cumva cu el. Dacă însă are pe cineva eu cred că trebuie să începi să te uiţi după alţi băieţi, sunt destui care te pot atrage (vreo 10-15% din oameni sunt singuri, adică fără partener/parteneră), iar cel mai bine ar fi să cauţi pe cineva creştin care să fie de acord să se căsătorească cu tine şi apoi să faceţi sex (cazul ideal), tipul putând fi virgin sau nu.
2. Ceea ce ai tu sunt gânduri legate de sex şi iubire, e perfect normal pentru o fecioară care are între 25-30, aceste gânduri apar de pe la 12 ani
3. Cred că trebuie să fii mereu ocupată astfel încât să nu ai o clipă de răgaz şi când ajungi în pat să adormi imediat de oboseală. Cred că trebuie să ai şi multe cunoştinţe şi prieteni cu care să te vezi şi cu care să nu discuţi despre sex şi iubire ci despre orice altceva (asta până vei cunoaşte pe cineva care să-ţi placă şi să te placă). Ar fi bine să ai nişte pasiuni, nişte hobby-uri.

Vă rog eu, nu mai folosiţi expresia „a face sex”, chiar dacă e pe toate drumurile. Parcă ar fi vorba de un act care se face de unul singur, iubirea nefiind necesară.
E mai frumoasă expresia „a ne iubi”; implică două persoane care se iubesc.
O relaţie sexuală în care dragostea lipseşte îl strică pe om; îl reduce la trup.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am şi o tehnică foarte practică, cu rezultate de 100 % în alungarea unor asemenea gânduri, numai că înfăţişarea ei în mod public mă tem că ar fi smintitoare pentru cineva mai simţitor. Cu dragă inimă, am să v-o înfăţişez prin mesaj privat, dacă socotiţi că v-ar fi de folos.

Buna seara!
Daca se poate, va rog sa imi spuneti si mie despre ce "tehnica este vorba"
si eu sunt interesat de asemenea metode de contracarare a gandurilor de desfranare!

Multumesc!

Mihai

[acvilla77]

"...a venit un frate si l-a intrebat :avva,ma supara ganduri de desfranare:iar batranul i-a zis:da trupului lucrare,ca sa nu ii dea dracii."

[AlinB]

Pentru cine a mai citit din Pateric, stie despre ce e vorba.

Oricum nu este o solutie universal valabila.

"Intr-o seara, dupa trapeza, un frate m-a invitat de-o parte, zicand ca are sa ma intrebe ceva. Fratele acesta avea de acum vreo cinci ani petrecuti in manastire, dar inca nu era calugarit, ca era tanar. Cand ne-am indepartat pe aleile intunecoase si nu mai era nimeni sa ne auda, fratele zice: "Ce sa fac, ca ma chinuie patima curviei si ma gandesc ca poate nu trebuie sa ma calugaresc, poate Dumnezeu vrea sa ma insor?" Eu n-am stat mult pe ganduri si-i carpesc o apoftegma din Pateric, cam de felul: "Dar tu inchipuie-ti ca ele o sa moara si o sa le manance viermii, ca sub pielea asta gingasa poarta un lighean de mate" si altele de felul acesta. La care fratele imi raspunde linistit: "Avva, am citit si eu Patericul, stiu si eu teologii de astea, dar cand ma uit la ele uit si de Pateric si de Dumnezeu. Cand esti linistit, iti par convingatoare remediile acestea, dar cand te cuprinde patima, nu te mai ajuta la nimic"."

http://www.orthodoxphotos.com/readin...raspuns1.shtml

De cele multe ori lucrurile nu se pot delimita atat de clar.

Exista o nevoie sufleteasca si una trupeasca, din pacate atunci cand cea trupeasca este foarte mare, linia din cele doua este foarte greu de trasat si incercand sa innabusi pe cea rea risti sa lovesti in cea buna..

Adevarata solutie este rugaciunea si constientizarea situatiei sub toate aspectele ei practice..

Daca persoana respectiva nu te interesata de tine, de unde stii ca merita?
Esti dispus(a) sa accepti bajtocura, neglijenta, dispret, cuvinte urate etc. din partea ei in viitor?
Adica daca stai bine cam opusul la toate asteptarile tale de ordin sufletesc.

Pentru ca da, este posibil, in ciuda aparentelor, lucrurile astea se pot intampla si chiar se intampla si intrec cu mult rabdarea noastra, cu toate rugaciunile care le stim si toata rabdarea de care credem ca suntem capabili.

De asta, daca o relatie nu merge si nu se materializeaza in mod concret, e bine sa nu fortam nota ci mai degraba sa multumim lui Dumnezeu.