Frica de Dumnezeu

[George.m]

În prealabil postat de Rodica50

din frica de Dumnezeu se naste dragostea de Dumnezeu.

"Cel ce crede in Domnul se teme de chinuri;
cel ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi;
cel ce se infraneaza de la patimi rabda necazurile;
cel ce rabda necazurile va avea nadejde in Dumnezeu;
iar nadejdea in Dumnezeu desface mintea de toata impatimirea dupa cele pamantesti;
in sfarsit, mintea desfacuta de acestea va avea iubirea catre Dumnezeu" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

... mi-aduc aminte clar o replica dintr-un film romanesc, replica atribuita lui Vlad Tzepes. Un om nu milos, ci realist si cinic- si a functionat, teroarea cu niste chinuri asemanatoare iadului i-a facut pe oameni sa se indrepte...

NU IUBIREA DE DUMNEZEU ADUCE OAMENII LA BISERICA... CI FRICA DE IAD

[George.m]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

NU IUBIREA DE DUMNEZEU ADUCE OAMENII LA BISERICA... CI FRICA DE IAD

Petru Damaschinul observa ca Sfantul Ioan Hrisostom spune despre gheena ca "ne este binefacatoare mai mult decat Imparatia Cerurilor, fiindca prin ea multi intra in Imparatie, iar prin Imparatie putini. Cea dintai ii alunga cu frica, cea de-a doua ii imbratiseaza, si prin amandoua ne mantuim cu harul lui Hristos".

[MariS_]

Frica de Dumnezeu si frica de iad sunt doua lucruri complet distincte. In timp ce frica de iad e o angoasa teribila, o stare cumplita, frica de Dumnezeu e o stare de tristete amestecata cu speranta si asteptare benefica, o tristete generata de parasire, asa cum esti trist cand te-a parasit cel mai bun prieten, dar si o stare de autoacuzare, de pocainta caci esti constient ca numai din cauza ta, a pacatelor tale, S-a indepartat Dumnezeu. Dar, nu e in niciun caz o stare de teama, de spaima, de angoasa. Eventual, e o stare de teama prudenta ca vei pierde ceva de o valoare inestimabila. Ai un tezaur la tine si mergi cu teama de-a nu-l pierde, dar in niciun caz nu e teama ca acel tezaur te poate lovi si nimici pe loc. Deci teama de-a nu-l pierde si teama ca te loveste sau te pedepseste sunt complet diferite. Se exprima prin acelasi cuvant dar inseamna cu totul si cu totul altceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[calator prin ploaie]

Eu cred ca e trist daca omul merge la biserica de teama....Orice fel de teama.....Merg la biserica deoarece il iubesc pe Dumnezeu, doresc sa-i fiu mai aproape, sa-I multumesc si sa ma rog Lui....Teama de iad trebuie sa o pastram undeva in suflet, pt ca atunci cand ne simtim ispititi si e musai musai sa facem o alegere, sa nu gresim...Asa simt eu....

[cristiboss56]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Eu cred ca e trist daca omul merge la biserica de teama....Orice fel de teama.....Merg la biserica deoarece il iubesc pe Dumnezeu, doresc sa-i fiu mai aproape, sa-I multumesc si sa ma rog Lui....Teama de iad trebuie sa o pastram undeva in suflet, pt ca atunci cand ne simtim ispititi si e musai musai sa facem o alegere, sa nu gresim...Asa simt eu....

E o teama prudenta , mult diferita de orice fel de teama , de teama aceea animalica , e o teama ce ne tine in trezie . . . , o "teama prudenta " , cum bine a spus Mari.S !

Frica de Dumnezeu este incredintarea ca El exista. In al doile rand frica de Dumnezeu este incredintarea ca este pretutindeni. Ca este Facatorul a toate. Apoi este recunoasterea Atotputerniciei Lui. Astfel Il marturisim. Astfel ajungem la aflarea Adevarului si a Iubirii. Urmeaza caldura iubirii de Dumnezeu.

[George.m]

"Cel ce nu se teme de Domnul nu crede ca exista Dumnezeu. Dar cel ce crede ca exista se teme de El si pazeste poruncile Lui. Iar cel ce zice ca se teme de Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si frica de Dumnezeu nu este intr-insul. Caci unde este frica de Dumnezeu, este si pazirea poruncilor. Iar nefiind aceasta in noi si nici pazirea poruncilor, nu ne deosebim intru nimic de pagani si de necredinciosi.

Credinta si frica de Dumnezeu si pazirea poruncilor Lui ne rasplatesc pe masura curatirii noastre. Caci in masura in care ne curatim, ne ridicam de la frica de Dumnezeu la dragostea de El si inaintand ne mutam, asa-zicand, de la frica la iubirea de Dumnezeu. Si atunci auzim cuvantul Lui: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste "(Sfantul Simeon Noul Teolog).

[George.m]

Am citit un cuvant folositor al Parintelui Dorotei despre frica de Dumnezeu. Acesta mentioneaza ca frica este de doua feluri: una desavarsita, a celor ce au dobandit iubirea lui Dumnezeu, si alta nedesavarsita, a incepatorilor, a celor ce lupta cu patimile.
Avva face o precizare de luat in seama, de tinut minte, anume ca nu ajungem la frica desavarsita daca nu o dobandim mai intai pe cea incepatoare:

"Sunt doua frici: una incepatoare si una desavarsita; una este a incepatorilor, cum ar zice cineva, a cinstitorului de Dumnezeu; iar alta, a celor sfinti si desavarsiti, a celor ce au ajuns la masura iubirii.

De pilda, cineva face voia lui Dumnezeu din frica de chinuri. Acesta, cum am spus, e inca incepator. El nu face inca binele pentru el insusi, ci de frica batailor.
Altul face voia lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu Insusi, dorind in chip deosebit sa-I placa lui Dumnezeu. Acesta stie ce este binele insusi, acesta a cunoscut ce inseamna a fi cu Dumnezeu. Acesta e cel ce are iubirea adevarata pe care Sfantul Ioan o numeste desavarsita. Si aceasta iubire il duce pe el la frica desavarsita.

Unul ca acesta nu se mai teme si pazeste voia lui Dumnezeu, nu pentru batai, nu pentru a nu fi pedepsit, ci pentru ca a gustat din dulceata de a fi impreuna cu Dumnezeu. Ii e frica sa nu cada din ea, ii e frica sa nu fie lipsit de ea. Aceasta e frica desavarsita, care se naste din iubirea aceasta. Aceasta scoate afara frica incepatoare. Dar e cu neputinta a se ajunge la frica desavarsita, altfel decat prin cea incepatoare".

[Traditie1]

În prealabil postat de George.m

Unul ca acesta nu se mai teme si pazeste voia lui Dumnezeu, nu pentru batai, nu pentru a nu fi pedepsit, ci pentru ca a gustat din dulceata de a fi impreuna cu Dumnezeu. Ii e frica sa nu cada din ea, ii e frica sa nu fie lipsit de ea. Aceasta e frica desavarsita, care se naste din iubirea aceasta. Aceasta scoate afara frica incepatoare. Dar e cu neputinta a se ajunge la frica desavarsita, altfel decat prin cea incepatoare".

Nu mai credeți orice citiți, chiar dacă sunt din Scriptură sau din Părinți. Cine nu se teme de iad e iresponsabil, oricât de 'avansat' s-ar crede în cele duhovnicești.