minunile sf. nectarie

[ela2011]

Ma alatur si eu acestui forum in dorinta de a va povesti despre minunata prezenta a Sfantului Nectarie in viata mea.
Povestea mea trista a inceput acum 3 ani, la varsta de 28 de ani cand am fost diagnosticata cu cancer de san in urma unui control la Institutul Oncologic Fundeni din Bucuresti. Nu va pot descrie ce sentimente am trait in acea perioada , am simtit furie, dezanadejde, frica, durere, disperare, neacceptare. .. Aveam doar 2 luni de cand implinisem 28 de ani si in urma cu 2 saptamani primisem viza de emigrare pentru Canada. Avusesem atatea vise …. Din cauza bolii, incepusem sa ma intreb daca merita sa mai plec din Romania … Mult timp am refuzat acest diagnostic, am plans si m-am chinuit cu diverse tratamente. Am facut chimioterapie, radioterapie, tratamente naturiste, imunoterapie iar in prezent continui cu hormonoterie . Intr-o buna zi, mama mi-a vorbit despre Sfantul Nectarie si am hotarat sa mergem la manastirea Radu Voda care ii poarta si hramul. Era dimineata, am intrat umili in biserica. Nu va pot descrie cata apasare am simtit acolo, o liniste imensa, o stare de bine …. Am inceput dintr-o data sa plang si sa plang si sa plang, iar lacrimile nu mi se mai opreau. Am simtit acolo multa caldura si alinare. Am citit apoi despre minunile Sfantului Nectarie si m-am rugat si eu sa ma faca bine si sa imi continui viata alaturi de cei dragi. Am continuat tratamentele, iar in paralel am reluat serviciul cu pauze lunare. De cate ori aveam ocazia, mergeam la moastele Sfantului Nectarie de la manastirea Radu Voda. M-am rugat mult la acest Sfant care m-a ocrotit in permanenta. Sfantul Nectarie m-a ascultat si m-a ajutat sa inving aceasta boala crunta. Am plecat intr-un final spre Canada in cautarea unei vieti mai linistite, mai bune, departe de rautatile din Romania. Sfantul Nectarie m-a protejat la fiecare pas in noua mea viata si m-a ajutat in cele mai grele momente. Aici, am reusit sa ma inregistrez imediat la un medic oncolog foarte bun, mi-am continuat tratamentele fara intrerupere, mi-am gasit un serviciu bun in plina criza economica, in prezent merg la facultate, visez si sunt mai increzatoare. Simt ca Sfantul ma ocroteste, m-a ajutat de fiecare data cand m-am rugat lui, mi-a alinat durerea si mi-a redat linistea sufleteasca. Pe mine m-a ajutat la examene, pe prietenul meu l-a ajutat sa isi gaseasca serviciu si sa trecem cu bine de cateva momente grele din ultima perioada.
Anul trecut au fost aduse moastele Sfantului Nectarie la Montreal, foarte multa lume a fost prezenta, romani, greci si alte natii, cu totii ne-am unit si l-am primit pe Sf Nectarie in suflet, multa lume il iubeste pe sfantul Nectarie, aici, in Romania si in lume.
Rugati-va la Sfantul Nectarie si el va va ajuta.

[claudiags]

Asa este...Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui. Si eu am simtit de multe ori si in multe situatii ajutorul Sf Nectarie, al Sf Xenia, Sf Efrem cel Nou (un grabnic ajutator, la fel ca si Sf Nectarie) si al Sf Nicolae.La multumesc si ii rog sa aiba grija in continuare de noi.Daca aveti ocazia , sa cumparati cartea "Noi minuni ale Sf Efrem cel Nou - minuni cu copii nascuti si nenascuti", este foarte frumoasa!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ela2011

Ma alatur si eu acestui forum in dorinta de a va povesti despre minunata prezenta a Sfantului Nectarie in viata mea.
Povestea mea trista a inceput acum 3 ani, la varsta de 28 de ani cand am fost diagnosticata cu cancer de san in urma unui control la Institutul Oncologic Fundeni din Bucuresti. Nu va pot descrie ce sentimente am trait in acea perioada , am simtit furie, dezanadejde, frica, durere, disperare, neacceptare. .. Aveam doar 2 luni de cand implinisem 28 de ani si in urma cu 2 saptamani primisem viza de emigrare pentru Canada. Avusesem atatea vise …. Din cauza bolii, incepusem sa ma intreb daca merita sa mai plec din Romania … Mult timp am refuzat acest diagnostic, am plans si m-am chinuit cu diverse tratamente. Am facut chimioterapie, radioterapie, tratamente naturiste, imunoterapie iar in prezent continui cu hormonoterie . Intr-o buna zi, mama mi-a vorbit despre Sfantul Nectarie si am hotarat sa mergem la manastirea Radu Voda care ii poarta si hramul. Era dimineata, am intrat umili in biserica. Nu va pot descrie cata apasare am simtit acolo, o liniste imensa, o stare de bine …. Am inceput dintr-o data sa plang si sa plang si sa plang, iar lacrimile nu mi se mai opreau. Am simtit acolo multa caldura si alinare. Am citit apoi despre minunile Sfantului Nectarie si m-am rugat si eu sa ma faca bine si sa imi continui viata alaturi de cei dragi. Am continuat tratamentele, iar in paralel am reluat serviciul cu pauze lunare. De cate ori aveam ocazia, mergeam la moastele Sfantului Nectarie de la manastirea Radu Voda. M-am rugat mult la acest Sfant care m-a ocrotit in permanenta. Sfantul Nectarie m-a ascultat si m-a ajutat sa inving aceasta boala crunta. Am plecat intr-un final spre Canada in cautarea unei vieti mai linistite, mai bune, departe de rautatile din Romania. Sfantul Nectarie m-a protejat la fiecare pas in noua mea viata si m-a ajutat in cele mai grele momente. Aici, am reusit sa ma inregistrez imediat la un medic oncolog foarte bun, mi-am continuat tratamentele fara intrerupere, mi-am gasit un serviciu bun in plina criza economica, in prezent merg la facultate, visez si sunt mai increzatoare. Simt ca Sfantul ma ocroteste, m-a ajutat de fiecare data cand m-am rugat lui, mi-a alinat durerea si mi-a redat linistea sufleteasca. Pe mine m-a ajutat la examene, pe prietenul meu l-a ajutat sa isi gaseasca serviciu si sa trecem cu bine de cateva momente grele din ultima perioada.
Anul trecut au fost aduse moastele Sfantului Nectarie la Montreal, foarte multa lume a fost prezenta, romani, greci si alte natii, cu totii ne-am unit si l-am primit pe Sf Nectarie in suflet, multa lume il iubeste pe sfantul Nectarie, aici, in Romania si in lume.
Rugati-va la Sfantul Nectarie si el va va ajuta.

Mulţumim pentru povestioara ta , şi ne bucurăm să auzim cât de multe minuni face acest Sfânt , care acum a poposit prin America la românaşii de acolo. Este un sfânt mult îndrăgit la noi , drept dovadă că la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti niciodată nu-i pustie de credincioşi, aici venind de prin toată ţara să se închine la Sfintele Moaşte . Doamne ajută !+

[teodora27]

Acest sfant drag m-a ajutat si pe mine.iar pentru a ma tine de cuvant fata de Sfantul Nectarie voi posta si eu minunea ce a facut-o cu mine:in primul rand m-a ajutat sa ma impac cu prietenul meu si prin rugaciunile pe care le fac in fiecare zi sfantului ne-a readus intelegerea de care aveam nevoie pentru a merge mai departe!rugati-va cu incredere sfantului,face adevarate minuni,Doamne ajuta!

[un_nevrednic]

Bună seara

Mă numesc Andrei şi sunt din Bucureşti. Vreau să mă alătur şi eu nenumăratelor persoane care au scris despre ajutorul Sfântului Nectarie. Deşi nu cred că o să vi se pară spectaculos ceea ce scriu, dar sunt sigur că nu aceasta este ideea. Totusi am şi o promisiune de ţinut faţă de sfântul atât de drag nouă.

O să postez în 2 mesaje pentru că e prea lung textul şi depaşeşte limita de 10000 de caractere.

Poate că ajutorul pe care mi l-a dat Sfântul Nectarie şi Maica Domnului mie nevrednicului, nu este aşa de spectaculos precum vindecarea de boli grave, dar ştiu că există extraordinar de mulţi oameni în ziua de azi care ar putea avea vreun folos din aceste cuvinte.

Un mare ajutor al Sfântului Nectarie şi al Maicii Domnului a fost întărirea mea sufletească şi ajutorul în lupta cu o patimă specifică majorităţii covârşitoare a tinerilor din ziua de azi, desfrâul cu diavolul (autosatisfacerea plăcerilor trupeşti sau malahia). Patima s-a înrădăcinat în firea mea încă de la vărsta de 10-11 ani(acum am 22). Poate că vi se pare ceva banal în contexul acestor vremuri dar, să ştiţi că de această patimă ruşinoasă se scapă foarte greu. Am citit mărturii ale oamenilor robiţi de aceasta care se spovedesc , ba chiar se şi împărtăşesc şi tot cad în repetate rânduri. De exemplu spunea cineva că de 20 de ani tot cade în această patimă deşi se roagă şi se spovedeşte. Nu este doar greu să scapi de ea, e imposibil fără ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinţilor.

Cred că numai cine nu se luptă cu aceste plăceri trupeşti îndrăzneşte să spună că această patimă e un fleac dar , pe cât de mult bolile îi apropie pe oameni de Dumnezeu pe atât de mult aceste plăceri “nevinovate” îi îndepărtează pe oameni de El ba chiar aceste plăceri sunt o piatră de temelie în distrugerea familiilor în ziua de azi.

Timp de 9 luni m-am luptat (la inceput mai puţin) cu această patimă. Începutul celor 9 luni (vara anului 2010) coincid cu întoarcerea mea în biserică. Până atunci nu aveam duhovnic, dar am mers la primul preot pe care l-am găsit în biserică (în parohie slujesc 4 preoţi) şi acela m-a întrebat direct exact despre acest păcat. Parcă vedea prin mine. Semn că e de aşteptat că majoritatea tinerilor cad în acest desfrâu. Ţin să precizez că nu m-am dus la biserică pentru acest păcat ci pentru cu totul alt lucru care mă măcina şi risca să mă arunce într-o depresie. Într-un sfârşit acest preot avea să-mi devină şi duhovnic. La început şovăiam mult, ba chiar nu aveam încredere în părintele dar cu timpul m-am lăsat în mâna lui Dumnezeu.

Cădeam în păcat şi imediat după aceea cădeam în genunchi şi mă rugam Maicii Domnului şi nu înţelegeam cum de firea mea căzută pur şi simplu căuta acea plăcere trupească. Aceste lucruri s-au petrecut în repetate rânduri. Cel viclean chiar înteţea lupta; îmi aducea în minte desfătări şi imagini cum niciodată până atunci nu îmi mai imaginasem. Mergeam de fiecare dată la spovedanie ruşinat că trebuie să zic păcatul acesta. Într-un târziu am aflat şi de Sfântul Nectarie tot citind pe net despre minunile făcute de el şi am început să mă rog sfântului pentru ajutor, dar cu mai puţină râvna la început.

Treptat mergând la spovedanie am luat mai întâi la cererea mea canon de metanii ca mai apoi să primesc şi canon de rugăciune. Acestea împletite cu credinţa m-au învăţat să renunţ pe rând la lucrurile care mă aţâţau şi m-am întărit în rugăciune stăruitoare şi spovedeanie deasă plus că am ţinut fiecare post, chiar şi miercurile şi vinerile din afara posturilor (pentru că se ştie că această patimă este în strânsă legătură cu lăcomia pântecelui şi nu zic aceasta din cărţi ci din proprie experienţă). Până atunci eu nu am avut o astfel de legătură cu biserica; mergeam când eram mic la spovedanie dar, mai mult de formă, dus de mama mea sau de o vecină. Chiar ajunsesem în stadiul în care biserica îmi era indiferentă cu totul, aproape că nu mai ştiam ce să cred, că există sau nu Cineva acolo sus. Revenind la subiect, se apropia Postul Mare şi mă întristam căci eu încă eram robit de aceste plăceri trupeşti şi eram îngrozit de gândul că şi în acest Mare Post voi cădea. Înainte de post am fost la racla cu moaştele Sfântului Nectarie de la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti de căteva ori, şi de fiecare dată făceam căte o rugăciune scurtă prin care eu, necuratul, îi ceream sfântului să mă ajute să scap de acest lucru ruşinos. Apoi a venit postul şi surpriză: eu vroiam să săvârşesc păcatul dar ceva mă ţinea. Pur şi simplu “încercam” din răsputeri, să imi satisfac plăcerea (din cauza firii mele slabe) dar ceva se întâmpla pentru că nu mai ajungeam la “bun” sfârşit cu săvârşirea păcatului. Cam în acelaşi timp mă hotărâsem să încep să citesc şi Acatistul Sfântului Nectarie în fiecare zi(înainte de post, în ignoranţa mea, îl citeam foarte rar la câteva săptămâni sau luni), acatist pe care, din rânduiala lui Dumnezeu, l-am găsit în casă printre numeroasele acatiste ale mamei. Până la urmă la jumătatea postului adică după 3-4 săptămâni de ispite am căzut în păcat, iarăşi! Însă nu am deznădăjduit; m-am dus să mă spovedesc şi după aceea nici măcar gândurile care mă înfierbântau aşa de tare înainte nu se mai apropiau de mine; cu toate că ispite au mai fost şi incă sunt. Nu mai simţeam nevoia să-mi satisfac acea plăcere. De la acea spovedanie până la următoarea mai trecuseră 2-3 săptămâni. Eram deja în Săptămâna Mare. Vreau să spun că părintele meu duhovnic mă oprise de la Sfânta Împărtăşanie încă de când am fost prima dată la el (timp de 9 luni). Astfel mergănd în Săptămăna Mare la spovedanie i-am zis că nu s-a mai întâmplat să cad în acel păcat; şi până şi dânsul a răsuflat uşurat dând Slavă Domnului. Mare a fost bucuria mea în suflet când, în final, cu marea milă a lui Dumnezeu, mi-a zis că pot merge în noaptea de Înviere să mă împărtăşesc. Probabil că astepta un astfel de moment să-mi dea dezlegare la împărtăşanie. Eu care nu mă mai împărtăşisem de mai bine de 10 ani. Parcă Sfântul Trup şi Sfântul Sânge erau atât de dulci (la propriu) , când m-am împărtăşit. A doua zi de Paşti am fost la racla Sfântului Nectarie să-i mulţumesc pentru ajutor şi pentru marea bucurie pe care mi-a făcut-o. Nici nu vă imaginati cât de liber mă simt acum şi cât de uşor mă concentrez acum la examene şi cât de liniştită e mintea mea acum în comparaţie cu întreaga perioadă în care cădeam în această patimă.

Până acum, la aproape 3 luni de la ultima ispravă, nu am mai căzut. Încă mai citesc acatistul. Ispite au mai fost. “Căderi vor mai fi!” îmi spunea duhovnicul meu, iar eu ştiu că atâta timp cât nădăjduiesc în Dumnezeu şi în mijlocirea Preacuratei Sale Maici şi a Sfântului Nectarie nu voi mai cădea în acele desfătări trupesti. Mie nu mi s-a arătat Sfântul Nectarie în vis sau vreun înger, care să îmi confirme ajutorul. Doar cerusem într-o rugăciune de Pasti, cu voia Domului să mi se arate un semn că întradevăr am fost ajutat în acea luptă, şi a doua zi de Paşti am venit mama mea de la ţara cu un tenculeţ de iconiţe mai mici, deasupra fiind chiar iconiţa cu Sfântul Nectarie, pe care cu drag am luat-o. Aceasta a fost deajuns să cred cu tărie ca Sfântul Nectarie împreună cu Maica Domnului în marea lor milă m-au ajutat şi pe mine nevrednicul.

[un_nevrednic]

Am postat în doua mesaje pentru că aş fi depăşit limita de 10000 de caractere.

(continuare)

Acum vreau să enumăr şi alte ajutoare pe care mi le-au dat Sfântul Nectarie si Maica Domnului. De când am început să citesc acatistul Sfântului Nectarie simţeam ajutorul mai ales la examene, şi cu atât mai mult de când am început să mă împărtăşesc. În ziua de Buna Vestire imi doream să rămân la Sfânta Liturghie, dar nu aveam cum pentru că trebuia sa merg la facultate unde aveam să dau un test de laborator, astfel am lăsat un pomelnic şi am plecat. La facultate am dat testul şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scris aproape tot. O săptămână mai târziu am primit şi rezultatul, o notă chiar mai mare decât meritam... profesoara era într-o zi bună. La fel s-a întâmplat şi in ziua de Izvorul Tămăduirii cănd şi atunci avusesem test. Altă dată am avut un examen foarte important şi foarte greu şi nu prea îmi învăţasem. Abia cu o două zile înainte mă hotarâsem si eu să citesc mai serios. Cu o seară înainte de examen la mine acasă era o mare gălăgie, nepoţelul meu şi încă vreo 2 colegi de ai lui de la grădiniţă puneau ţara la cale. Eu, foarte frustrat, m-am rugat Sfântului Nectarie să mă ajute cumva să pot măcar termina de citit. S-a făcut un pic de linişte şi am reuşit să îmi învăţ doar căteva pagini, din aproximativ 60-70 de pagini, care mi-au rămas bine în minte. La examen mi-a picat fix ce învăţasem, deşi erau foarte multe variante de subiecte şi luaseră examenul doar 3 studenţi din 28 unul din cei 3 fiind eu. Slavă Domnului! În plus de asta în aceeaşi zi mai dădusem o lucrare şi am luat-o şi pe aceea. Şi ca să termin cu examenele a mai fost o întâmplare când am avut 2 examene suprapuse (eu fiind la 2 facultăţi) sau mai bine zis un examen şi un proiect de predat programate la aceeaşi oră. Cu ajutorul Sfântului Nectarie şi Maicii Domnului am reuşit să le rezolv pe amândouă; examenul a durat doar o jumătate de oră(deşi ştiam că durează atât îmi făceam probleme pentru că eram mulţi şi a trebuit să intrăm câte o grupă pe rând) , astfel am ajuns şi la cealaltă facultate sa predau proiectul la timp. Trebuie să precizez că eu am încercat să fac tot ce e omeneşte posibil să dau examenul în altă zi, dar Dumnezeu a decis că e mai bine aşa, şi chiar aşa a fost pentru că am luat note foarte bune la cele două materii dintre care una maximă. Au mai fost şi alte ocazii când am fost ajutat foarte mult la examene foarte grele după mare mila Domnului prin mijlocirea Precuratei Sale Maici si a Sfântului Nectarie.
Într-un timp începusem să mă rog Sfântului Nectarie să mă ajute şi să mă înveţe într-un fel să mă pocăiesc. Poate sună prosteşte, dar chiar nu simţeam că o fac cum trebuie şi aşa într-o zi am primit de la o persoană care nu mă văzuse şi nici nu mă cunoscuse în prealabil (!!!) o cărticică despre Sfânta Taină a Spovedaniei în care am aflat răspunsurile la toate întrebările şi nedumeririle mele despre o pocăinţă cât mai sinceră şi mai adevărată; e ceva diferit de tot ce citisem despre acestea. În acea carte am găsit şi o iconiţă cu Sfântul Nectarie pusă de acea persoană care, repet, nu mă mai văzuse niciodată până atunci şi nici nu ştia că eu mă rog Sfântului Nectarie. Trebuie doar să admit că mai vorbisem prin intermediul internetului, dar foarte puţin.

În încheiere vreau să scriu si despre ajutorul pe care mi l-a dat Dumnezeu încă pe când eram pe la începutul acestei vieţi duhovniceşti dacă pot să zic aşa. Cănd a început anul universitar, toamna, începusem să mă obişnuiesc să merg la biserică(vă reamintesc că eu veneam atunci după o perioadă în care îmi căutam fericirea în afara bisericii) şi începusem să fac mici milostenii bineînţeles în bani oamenilor care se strâng mereu pe langă biserică şi cerşesc. Nu mă uitam să văd dacă e vrednic sau nu, dacă e român sau nu, dacă lumea îi cataloghează „ţigănuşi” sau „beţivi” (!), pur şi simplu îi ajutam cu drag nicidecum nu îi selectam. De câteva ori chiar rămâneam fără nici un ban la mine. Într-o luni mergând pe holul facultăţii şefa de grupă mă trage lângă avizier să îmi arate că am luat bursă; eu credeam că glumeşte pentru că nu mă aşteptam să iau bursă, dar într-adevăr eram pe listă. Media a fost la limită; dacă aveam cu 0.01 puncte mai puţin nu luam bursa. Mai ales că tocmai dădusem o restanţă pe care şi pe aceea am luat-o la limită cu ajutorul lui Dumnezeu. Ca să vă zic drept profesorii mă întrebau mereu la sfârşitul examenelor, în sesiunea care s-a luat în considerare pentru bursă(adică în acea vară), dacă vreau să mă mai asculte să iau mai mult în cazul în care trag la bursă, dar eu le ziceam că nu trag la bursă şi că mă mulţumesc cu atât. Eu nu m-am rugat pentru bursă sau pentru bani, oricum vrednic în niciun caz nu sunt, pur şi simplu aşa a vrut Dumnezeu ca să mă înveţe pe mine nevrednicul un lucru; astfel mi-am dat seama ceva mai târziu ce înseamnă să nu judeci omul şi mai ales să nu cauţi la faţa lui atunci când faci milostenie, în cazul de faţă, dar şi în general; aşa şi Multmilostivul Dumnezeu nu o să caute la păcatele tale şi o să-ţi dăruiască chiar mai mult decât ceri. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă.”

Andrei

cine vrea sa vb despre sf nectarie?

am avut cancer ovarian si sf nectarie m-a vindecat....daca vreti sa vb ma gasiti la id cmioara12

[girliy]

Buna ziua! ma bucur ca multa lume a fost ajutata de Sfantul Nectarie.Si eu ii multumesc acestui Sfant pentru ajutorul pe care mi l-a oferit.Acum un an prietenul meu a fost diagnosticat la numai 18 ani cu boala Hodgkin(cancer).Ne-am rugat pe tot parcursul tratamentului la Sfantul Nectarie si am fost si la manastirea Radu Voda din Bucuresti la moastele Sale.S-a uns cu mir sfintit de aici si am citit amandoi mereu acatistul Sfantului Nectarie.Pe la sfarsitul tratamentului limfonul nu se retrasese asa cum trebuia si a trebuit sa faca cateva sedinte de chimioterapie mai agresive.Ma rugam in fiecare seara Sfantului Nectarie sa il vindece si sa suporte tratamentul.(Pot spune ca tratamentul l-a suportat ca nimeni altcineva.In afara faptului ca ii cazuse parul pe toata aceasta perioada el s-a comportat ca un om normal,nu era slabit, manca si nici nu se observa ca ar avea ceva-lua si niste medicamente naturiste care probabil l-au ajutat.) A trecut cu bine si peste acele sedinte puternice, a urmat radioterapia, pe care a terminat-o la inceputul anului aceasta, si acum nu mai are nimic,este vindecat!Bineinteles trebuie sa se duca mereu la control sa nu apara vreo problema.Ultimele analize au iesit foarte foarte bune.Acum in fiecare seara ii multumesc Sfantului Nectarie si am facut mai multe promisiuni daca ma ajuta,publicarea povestii este una dintre ele. Sfatul meu este sa aveti credinta si sa va rugati mereu iar Dumnezeu o sa va asculte rugaciunile! Doamne ajuta!

[tigerAvalo9]

Sfantul Nectarie m-a ajutat.Ma ajuta.Ii multumeeeeeeeesc.