Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 20.08.2012, 13:02:47
myself00 myself00 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.03.2012
Locație: Câmpulung muscel
Religia: Ortodox
Mesaje: 650
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru myself00
Implicit Dogmatica Patristica Ortodoxa

Relația lui Dumnezeu cu lumea. Pentru a înțelege metoda patristică de abordare a dogmei triadologice și hristologice, trebuie să fie examinată relația care există între Dumnezeu și lume conform Proocilor, Apostolilor și Sfinților. În concepția platonismului, lumea este o copie a ideilor neschimbabile, arhetipale. Aceasta perspectivă a fost adoptată de Fericitul Augustin și de toți teologii franco-latini care s-au folosit de scrierile augustiniene. Acest fapt a avut repercursiuni serioase asupra formării întregii teologii romano-catolice, care s-a distanțat continu de linia și gândirea biblico - patristică.
Astăzi, datorită perspectivelor neofilozofice, aceste teorii sunt zdruncinate din temeliile lor, în timp ce apariția, pe de o parte, a teoriei darwiniste a „evoluționismului", și pe de altă parte a filozofiei existențiale și pozitiviste, au aruncat Apusul în mari prefaceri.

Părinții Bisericii, teologhising sau înrădăcinându-se doar în Sfânta Scriptură ca Tradiție, au formulat o învățătură cu totul diferită despre relația lui Dumnezeu cu lumea, care poate fi înțeleasă dacă se ia aminte la:

a) diferența dintre „creat" și „necreat"...increat;

b) distincția dintre „ființă" și „energie" în Dumnezeu;

c) învățătura Părinților referitoare la lume.


Last edited by myself00; 14.09.2012 at 01:42:14.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 20.08.2012, 13:12:52
myself00 myself00 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.03.2012
Locație: Câmpulung muscel
Religia: Ortodox
Mesaje: 650
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru myself00
Implicit

Distincția dintre „creat" și „necreat" increat: cum și de unde o cunoaștem. Între „creat" și „necreat" există o diferență. „Creatul" este atribuit făpturilor iar „necreatul" lui Dumnezeu. Această distincție a fost folosită nu doar de Părinții Bisericii, ci chiar și de către eretici precum Arie, etc. Este o distincție fundamentală fiindcă, în calitate de făptură, omul nu Îl poate cunoaște pe Făcător, Adică pe Dumnezeu, Cel Care este „necreat". încercarea omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin puterea minții sale create a sfârșit în idolarie. Însă această opoziție ridică întrebarea: „Cum poate, atunci, omul să-L cunoască pe Dumnezeu?". Răspunsul este dat de distincția dintre „fire" și „energie" în Dumnezeu.

Last edited by myself00; 20.08.2012 at 13:28:34.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 20.08.2012, 14:42:08
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

E interesant, mai scrie daca e si continuarea.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 20.08.2012, 16:18:53
myself00 myself00 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.03.2012
Locație: Câmpulung muscel
Religia: Ortodox
Mesaje: 650
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru myself00
Implicit Distincția dintre fire și energie în Dumnezeu

Distincția dintre fire și energie în Dumnezeu. Se știe că firea (natura) lui Dumnezeu nu este deschisă părtășiei cu omul. Părinții călcând pe urmele Proorocilor, cunosc „cele în relație cu firea" [cele din jurul firii], dar nu firea însăși. Distincția dintre fire și energie în Dumnezeu nu este filozofică ci descoperită (relevată) și există în Sfânta Scriptură și în întreaga Tradiție patristică greacă și latină. Sfântul Grigorie Palama observă că Varlaam trebuia să fi acceptat această deosebire fiindcă chiar și „ereticul Arie" însăși a acceptat-o. În răsărit, doar eunomienii nu au primit această deosebire. În teologia franco-Iatină distincția aceasta nu există. Se pare că nici chiar Fericitul Augustin nu a acceptat-o. Vorbind despre purcederea Duhului Sfânt, el face o confuzie clară între fire și energie în Dumnezeu. Această identificare a energiei cu firea în Apus i-a condus pe teologii occidentali la conceperea ideii că Dumnezeu este „energie pură". Formalitatea acestui precept se datorează, de asemenea, altor divagații filozofice ale lui Augustin, precum credința sa despre cunoașterea firii lui Dumnezeu.
Însă această deosebire între fire și energie în Dumnezeu ne ajută să înțelegem crearea lumii din nimic. Filozoficii aristotelici din Antiohia, care se împotriveau noțiunii creștine de „desăvârșire" a lui Dumnezeu, susțineau următoarele lucruri împotriva dogmei creștine despre crearea lumii din nimic: Dumnezeu înainte de creație, trebuiesă fi fost creator „în potență" iar la creație El a devenit creator „în act". Astfel, Dumnezeu este schimbabil ți în consecință, „nedesăvârșit", dar devine „desăvârșit" prin creație. Acest sentiment este respins de anumite lucrări atribuite Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, în care se menționează faptul că Dumezeu nu a creat lumea din firea Sa, ci prin energia Sa. Firea și energia nu sunt identificate ci deosebite. Aceasta înseamnă că Dumnezeu creează orice dorește El, când dorește El, fără ca firea Sa să fie afectată, fiindcă rămâne neafectată și neschimbată. Prin urmare, decizia lui Dumnezeu în privința facerii lumii nu este o chestiune care ține de firea Sa, ci de voința Sa. De vreme ce se înfăptuiește prin voință, înseamnă că Dumnezeu nu se află în relație cu lumea din necesitate, nici că El Se schimbă din „potență" în „act", fiindcă Dumnezeu nu creează lumea din firea Sa, ci prin energia și voința Sa.
Astfel, relațiile lui Dumnezeu cu lumea nu sunt [se realizează] prin firea Sa, ci prin energia Sa. Aceste energii ale lui Dumnezeu sunt necreate, de vreme ce ele sunt puterile veșnice și naturale ale lui Dumnezeu. În consecință, Dumnezeu intră în relație cu făpturile Sale doar prin intermediul energiilor necreate și procedează astfel și cu omul. Așadar, ceea ce au văzut Proorocii, și Moise, Apostolii și Sfinții Bisericii nu este firea lui Dumnezeu, ci slava necreată și energia firească a lui Dumnezeu, harul și Împărăția Sa. În privința acestei chestiuni, așa cum am menționat mai sus Fericitul Augustin are un alt punct de vedere. După cum se știe, el a ajuns la botez prin preceptul credo ut intellegam („cred pentru a înțelege"), interpretând aceasta cum că după botez se dobândește capacitatea de a interpreta dogmele credinței cu ajutorul minții, [capacitatea] de a le interprera [tâlcui] prin rațiune și de a cunoaște firea lui Dumnezeu.
Învățătura patristică despre acest subiect este extrem de diferită. Credinciosul catehizat primește, prin botezarea sa, logodna [Chezășia] Duhului. După Botezul său, urmează căsătoria prin urcușul spre desăvârșire și părtășia la harul lui Dumnezeu, care este cecreat, și [părtășia] la alte energii din jurul Acestuia.
Conform învățăturii Bisericii, aceasta este calea prin care omul este indumnezeit și devine prietenul lui Dumnezeu, și nu prin participarea [directă] la firea lui Dumnezeu, ceea ce, așa cum oricine își poate da seama cu ușurință, ar duce la panteism. Prin urmare, distincția între fire și energie în Dumnezeu, participarea omului la energiile necreate ale lui Dumnezeu și îndumnezeirea sa (theosis), relația lui Dumnezeu cu făpturile Sale prin energiile necreate, constituie dogme fundamentale ale Bisericii?. (Pr Ioannis Romanides)

Last edited by myself00; 20.08.2012 at 17:46:12.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 23.08.2012, 18:53:41
myself00 myself00 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.03.2012
Locație: Câmpulung muscel
Religia: Ortodox
Mesaje: 650
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru myself00
Implicit Hristologia

Hristos este centrul și instrumentul revelației atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Părinții Bisericii urmând și participând la Tradiția Proorocilor și Apostolilor, învață venirea lui Hristos neîntrupat, Logosul, în fața Proorocilor și a Patriarhilor Vechiului Testament. Numele Cel care este, de exemplu, care apare pe aura icoanei lui Hristos, a fost predat lui Moise de către Îngerul Domnului la Rugul aprins, ca răspuns la întrebarea lui Moise cine este el. Acest nume este al lui Hristos, care se arată Proorocilor ca Îngerul Slavei.

În Noul Testamnet, Hristos, Logosul veșnic, Se întrupează prin Sfânta Fecioară pentru ca să trăiască și să Se arate [manifeste] ca Dumnezeu-om și să participe la tot ceea ce ține de experiența omenească, mai puțin păcatul. Faptul că Hristos a fost fără de păcat și că era prin fire Logosul lui Dumnezeu și Izvorul vieții, a făcut ca El să nu poată fi supus sub stăpânirea morții. Aceasta fiindcă moartea există „pentru ca răul să nu devină nemuritor" în cei care s-au separat de harul dumnezeiesc.

În Hristos, două firi - dumnezeiescă și umană, sunt unite ipostatic. Astfel, în timp ce îndumnezeirea oamenilor reprezintă participarea lor la slava necreată a lui Dumnezeu, îndumnezeirea firii umane a lui Hristos este ființa lui Dumnezeu, în timp ce slava necreată a lui Hristos este puterea sa veșnică și firească și nu ceva primit.
Cele două firi ale lui Hristos Logosul întrupat, prin care lucrează El, sunt unite „fără shimbare, fără amestecare, fără împărțire, fără despărțire". Logosul este Hristos și nu alt ipostas. Logosul-Hristos este una și aceeași persoană și unul și același ipostas. Fecioara a dat naștere Logosului Întrupat, adică firii umane a logosului; în cazul minunilor, Logosul-Hrisots a fost Cel care le-a lucrat prin intermediul firii necreate și a firii create a Logosului.
În comunicarea însușirilor. (communicato idiomatum) celor dooă firi, există o inegalitate. Logosul-Hrisots este unul. Nu există în El „altul și [sau împreună cu] altul" sau „ unul și celălalt" . Există un singur ipostas. Însă există un lement și un alt element, două firi, una creată și una necreată, două energii și două voințe. Astfel, atunci când întrebăm cine a fost răstingnit este că Logosul a fost răstignit, Cel „Care a spânzurat pământul pe ape", „căci ei L-au răstignit pe Domnul Slavei".Însă, atunci când întrebăm cum a fost răstignit, trebuie să răspundem că El a fost răstignit „cu trupul" fiindcă ceea ce a fost răstignit este firea umană a Logosulu. Aceasta este în linii foarte mari dogma Bisericii despre Hristos. Dar să vedem acum dezvoltarea pe care a avut-o prin Sinoadele Ecumenice, referindu-ne desigur, la terminologia adoptată.

Last edited by myself00; 23.08.2012 at 18:59:37.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 10.09.2012, 16:55:43
myself00 myself00 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 10.03.2012
Locație: Câmpulung muscel
Religia: Ortodox
Mesaje: 650
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru myself00
Implicit Învățătură despre Duhul Sfânt

O mare problemă teologică care i-a preocupat pe Părinții Bisericii în timpul disputei cu arienii, eunomienii și pnevmatomahii, și continuă să preocupe și astăzi lumea creștină este dogma despre cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, mai precis, locul Său în Sfânta Treime, însușirea Sa ipostatică, etc. Dumnezeirea Duhului Sfânt nu a fost niciodată contestată de Biserică. Însă, referitor la modul Său de ființare și la însușirea Sa ipostatică, aceeași credință a fost întotdeauna exprimată dar în termeni diferiți până la ultima reglementare a lor de la Sinodul al 2-lea Ecumenic. Când Sfântul Vasile cel Mare vorbește despre modul de existență al Duhului Sfânt, el scoate în evidență faptul că Duhul își are ființarea de la Tatăl. Referitor la însușirea Sa ipostatică, el spune că Duhul Sfânt este o „putere sfințitoare". Toți Părinții, greci și latini, au fost unanimi în a susține că însușirea ipostatică a Duhului constă în faptul că își are existența din Tatăl, întocmai ca și Fiul, dar nu prin naștere Antiohieni mai întâi, și apoi Sfântul Grigorie Teologul și Didim din Alexandria au adăugat expresiei „nu prin naștere" formularea „prin purcedere", care a fost acceptată de Sinodul al 2-lea Ecumenic.Aceste chestiuni arată că dogma referitoare la însușirea ipostatică a Duhului Sfânt a existat dintotdeauna în Biserică, dar purcederea nu fusese încă definită drept o însușire ipostatică. Sfântul Grigorie Teologul spune că între Tatăl și Fiul toate sunt în comun, cu excepția cauzei, care este o însușire ipostatică doar a Tatălui.

Însușirea ipostatică a Duhului Sfânt Care are totul în comun cu Tatăl și Fiul, este „purcederea". Pentru El, Tatăl nu este doar Născătorul, ci și Purcezătorul, Care îl purcede pe Duhul Sfânt. Cel care este o proiecție proiectată doar de Tatăl și Care purcede doar din El.

Pr Ioannis Romanides

Last edited by myself00; 10.09.2012 at 17:06:08.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 10.09.2012, 19:15:16
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Pr. Ioannis Romanides - TAINA CRUCII

http://carteromaneasca.wordpress.com...-taina-crucii/




"...crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, așa cum mulți cred, diversele probleme pe care omul le întâlnește în viață
. Dimpotrivă, crucea este o încleștare activă pe care fiecare credincios și-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea față de voia lui Dumnezeu, prin care ajunge la îndumnezeire.
Mântuirea ființelor umane nu constă doar în răstignirea Domnului pentru ele și în dobândirea roadelor Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea dorințelor de fericire. Dimpotrivă, fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligație, ci din propria voință, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o ființă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu și dumnezeu prin har."

Last edited by antiecumenism; 10.09.2012 at 19:21:18.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 10.09.2012, 20:23:37
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Da. Pe scurt, aici e vorba despre sensul ascezei crestine.
Definitoriu pentru/in Biserica. Asta-i lucrarea de capatai a crestinului. Traditia filocalica aici isi arata roadele si rostul.
Nevointe, despatimire, pregustarea bucuriilor Imparatiei. Totul cu duh umilit, cu inima infranta si smerita, cu frica-dragoste de Dumnezeu, sub Pronia lui Dumnezeu, prin lucrarea harului in om. Astfel, prin acestea toate, Taina Crucii devine accesibila omului.
E simplu de inteles. Greu e de acceptat cu tot sufletul si de lucrat, cand suntem stapiniti de patimi si de duhuri potrivnice. Cu greu se leapada omul de acestea toate, "ale sale".
Insa Biserica isi vadeste tocmai aici sfanta menire: sa il ajute pe credincios, sa se sprijine credinciosii intre ei in urcusul duhovnicesc (preotii si ierarhii sprijina pe fiii duhovnicesti in modul specific lucrarii care le-a fost incredintata, fiii sprijina pe preoti in modul lor specific si totodata fiii se sprijina intre ei). Alte chestiuni sunt secundare (desi duhul lumesc patruns intre crestini voieste sa rastoarne prioritatile, precum stim).
Dumnezeu sa ne lumineze cu Harul Lui!

Last edited by ioan cezar; 10.09.2012 at 20:28:21.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS Pelerin spre Rasarit Sfinti Parinti (Patrologie) 453 04.10.2017 18:19:50
Teologia ortodoxa (patristica, academica) si stiinta (paradigma stiintifica actuala) Eugen7 Dogmatica 199 19.02.2013 20:40:14
Despre trupurile inviate in patristica Mihnea Dragomir Sfinti Parinti (Patrologie) 99 29.05.2012 15:09:59
Diferenta dogmatica si liturgica intre Liturghia ortodoxa, catolica, protestanta si neoprotestanta suharau Intrebari utilizatori 2 07.12.2011 20:28:07
Dogmatica Sfantului Iustin Popovici windorin Generalitati 5 20.04.2010 12:00:51