Sfintii de la Putna

[Tudor]

La cerere am deschis un nou topic in care sa discutam despre Sfintii de la Putna, despre Sf. Voievod Stefan cel Mare si Sf. Daniil Sihastrul.

Doamne ajuta!

[phradmon]

Stefan cel Mare si Sfant si duhovnicul sau, Daniil Sihastrul, au intrat in memoria colectiva a romanilor ca doi eroi. Neamul i-a vrut sfinti...

In galeria marilor personalitati din istoria poporului roman, Stefan cel Mare si Daniil Sihastrul ocupa un loc de frunte. Romanii nu pot uita ca datorita geniului militar al primului si intelepciunii celui de-al doilea, otomanii nu au reusit sa transforme Tarile Romane in pasalc, asa cum s-a intamplat cu vecinii nostri unguri sau bulgari. Ce i-a apropiat chiar din timpul vietii de statutul de sfinti? Piosenia, credinta in Dumnezeu si nenumaratele lacase de cult ridicate in zona Moldovei. Putna, ctitoria de capatai a lui Stefan cel Mare, sta si azi, la mai bine de 500 de ani de la trecerea la cele vesnice a marelui domnitor, marturie dainuitoare a credintei in Creator a lui Stefan si a sfetnicului sau de suflet, Daniil.

[phradmon]

Stefan a ramas in memoria tuturor romanilor, nu doar a moldovenilor. Dumnezeu l-a inzestrat pe domnitorul moldav cu acele calitati necesare unui campion. Om bun, politician innascut, diplomat desavarsit, militar si tactician fara pereche. Apararea crestinatatii de uraganul otoman a nascut sentimente vii si sincere de respect si admiratie pentru domnitorul unei tarisoare vecine cu mari imperii. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Hristos). Poporul, la randul sau, l-a cantat in balade pe cel care poate fi considerat "Sabia Domnului pe pamant": Stefan Voda, domn cel mare/ Seaman pe lume nu are/ Decat numai mandrul soare!. Memoria colectiva l-a impus pe Stefan cel Mare ca Sfant, de-a dreapta Domnului.
Formulele protocolare ale erelor trecute impuneau adresarea catre conducatorul tarii cu apelativul Doamne, Doamne Sfinte. Prin traditie, domnitorii, regii, imparatii erau considerati trimisii lui Dumnezeu pe pamant. Adresarile protocolare cuprindeau forumle de respect prin care se aratau aceste aspecte. La Stefan cel Mare, insa, protocolarul s-a transformat in admiratie, in credinta. Io, Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei

[phradmon]

Din relatarile unor cronicari, rezulta ca Stefan era un om al rugaciunii si postului, sensibil in problemele de credinta si in cele duhovnicesti:
Isi indemna totdeauna ostenii la rugaciune, post si impartasanie inainte de a pleca la razboi. In urma unei victorii, ingenunchia alaturi de osteni si, inaltind ochii catre cer, graia in auzul tuturor: “Tu ai biruit, Doamne! Marit si laudat sa fie numele tau in vecii vecilor. Amin!”.
In scrisorile adresate Marilor Puteri (traduse in germana si italiana) spunea: “Cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic am invins…”
Dupa lupta dadea porunca ca intreaga oaste sa posteasca 4-9 zile, mincind de obste numai piine si poame uscate o data pe zi, ca semn de smerenie si supunere fata de Dumnezeu, iar Stefan era pilda tuturor, postind in rind cu ostenii, preotii si tot norodul.
Se faceau slujbe de multumire lui Dumnezeu si de pomenire pentru cei pierduti in lupta, iar izbinzile erau insotite de ridicarea cite unei biserici sau chiar manastiri.
Il avea ca povatuitor si duhovnic pe Cuviosul Daniil Sihastrul si intotdeauna purta asupra sa tripticul (icoana in trei parti).
Pe steagul sau de lupta era reprezentat Sfintul Gheorghe calare omorind balaurul, steag pe care l-a donat Manastirii Zografu, cea mai mare ctitorie romaneasca din Muntele Athos, rectitorita integral de Stefan cel Mare intre anii 1466-1502.

[mioara]

Pe 15 octombrie 1775,in miez de noapte clopotele au sunat parca de inmormantare,luminile s-au stins in interior fara motiv iar chipul lui Stefan din tabloul de langa mormant s-a indoliat,s-a intunecat. La 3 zile dupa aceea s-a aflat in tara ca Bucovina, nordul Transilvaniei si Banatul au fost rapite. Cred cu tarie ca la fel cum a aparat hotarele tarii cu sabia in mana la fel ne apara si acum, de acolo, din ceata sfintilor.

[mioara]

Mitul lui Stefan nu este o manipulare si nici o falsificare a istoriei, el fiind un produs natural al admiratiei oamenilor fata de persoana sa, incepand cu contemporanii sai si pana astazi. Nu doar legendele ci si documentele vremii atesta faptul ca domnitorul a fost intr-adevar Mare, iubit de popor atat in viata cat si dupa moarte. Credinta, dragostea de neam, stiinta militara ori diplomatia sunt tot atatea calitati dovedite ale voievodului. Cu siguranta sunt si destule ce i se pot reprosa lui Stefan, dar un lucru este cert: Moldova a ramas libera intr-o perioada extrem de grea a istoriei si asta (si) datorita geniului conducatorului ei!
In ce priveste mai vechea invinuire ce i se aduce nu atat lui Stefan cat mai ales Bisericii Ortodoxe Romane anume ca ar fi canonizat un om care a avut trei neveste si despre care se spune ca ar mai fi facut si alti numerosi copii (bineinteles ca nu cu cele legiuite soate), e bine de stiut un lucru: Stefan n-a fost”facut” sfant pentru faptul ca ar fi avut o viata de mare mistic; n-a trait in vreo pestera, lecturand scrierile ascetice si practicand rugaciunea inimii. Cu alte cuvinte imaginea lui nu se suprapune peste aceea a unui sfant clasic, tipizat, asa cum poate foarte multi si-l imaginează. A nu se uita ca Stefan cel Mare a trait in tumultul vietii sociale, politice, pe cea mai inaltă pozitie a Moldovei de atunci si, chiar in acele vremuri tulburi, cu toate caderile posibile, credinta sa a fost una reala, pilduitoare. Nu doar credinta, ci dragostea de cele sfinte, concretizata in zidirile sale manastiresti, in nenumaratele danii catre biserici si catre Sfantul Munte Athos, in biruintele repurtate impotriva vrajmasilor si urmate nu de banchete si betii ci de posturi aspre(de pana la patru zile!), insotite de multumiri din inima aduse lui Dumnezeu! Toate aceste raze luminoase ale sufletului sau nu puteau să nu razbata peste veacuri si sa inflacareze inimile romanilor chiar si din aceste timpuri post-moderne. Nu este greu de imaginat cam cum ar fi aratat Moldova, ca si o buna parte a Europei civilizate, daca Stefan n-ar fi opus armele sale(spirituale, mai ales!) cuceritorilor Bizantului, aflati in plina expansiune! Toate aceste lucruri, pe langa cunoscuta evlavie populara, au contribuit decisiv la canonizarea sa, mai ales cand se stie ca domnitorul avea duhovnic si se spovedea in mod regulat, impartasindu-se cu Sfintele Taine, ceea ce insemneaza ca facuse pocainta si primise iertarea pentru pacatele pe care, ca un om, le va fi avut! Oare cati dintre detractorii sai de astazi au si ei un duhovnic in fata caruia, macar din cand in cand, sa-si marturiseasca alunecarile?! Cunosc, oare, carcotasii moderni, existenta în calendarul Bisericii Ortodoxe, cat si in al celei Romano-Catolice, a celui ce fusese rastignit de-a dreapta Mantuitorului tocmai pentru faptele sale oribile si care nu aude din gura Acestuia cuvinte de repros sau respingere, ci, in virtutea caintei sincere, primeste nu doar iertarea ci si accederea în Raiul sfintilor: “Adevărat graiesc tie:astazi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23,43)?! Au aflat, oare, toti cei care stramba din nas si zambesc ironic, cu superioara intelegere, atunci cand aud pomenindu-se despre sfintenia lui Stefan cel Mare, despre un “oarecare”Pavel Apostolul care, in tineretea sa prigonise aprig pe crestini, pe unii chiar dandu-i mortii, ori de Constantin cel Mare care abia pe patul mortii primeste botezul crestin, ori de Sfanta Maria Egipteanca-cea mai celebra desfranata a timpului sau?!-fragment aparut in ziarul "LUMINA".

[06dec]

Despre canonizare stiu ca nu e de joaca cu ea.Stie careva motivele,aspectele care au fost luate in vedere cand,dupa,uufff,500 de ani a fost in sfarsit canonizat?Si in ce imprejurari sabia sa a ajuns in mana turcilor.