Este pacat sa te barbieresti?

[CristianR]

În prealabil postat de ovidiu b.

Să-ți lași barbă.

Am un pic, după puteri :) Dar nu s-ar încadra în canoane.
Iar părul se încadrează și el binișor în noțiunea de vâlvoi, uneori. Deci sunt destul de liniștit în privința asta.

[bogdansava21]

În prealabil postat de CristianR

Înțeleg că te preocupă păcatul, în dorința de a-l evita și de a fi, prin urmare, într-o mai bună legătură cu Dumnezeu. Mă întreb, însă, de ce te-ai oprit asupra acestei prescripții din Vechiul Testament. Care ar fi păcatele conform învățăturii pe care ne-a lăsat-o Hristos? Sau, la modul pozitiv, ce trebuie să facem ca să moștenim împărăția lui Dumnezeu?

Nu m-am oprit la invatatura vechiului testament, doar ca eu nu cred ca trebuie ignorata.

[bogdansava21]

În prealabil postat de ovidiu b.

Personal sunt pentru a purta barbă, firesc este a puta barbă, dar nu-l consider păcătos pe cel care nu poartă barbă. În schimb la prima vedere preoții fără barbă nu-mi inspiră încredere și par caraghioși.
Ce spune învățătura Bisericii în privința bărbii? Sincer, eu nu știu.

Iti dau dreptate

[stefan florin]

În prealabil postat de bogdansava21

"Să nu vă tundeţi rotund părul capului vostru, nici să vă stricaţi faţa bărbii voastre."- Biblia Ortodoxa

"Sa nu va taiati rotund colturile parului si sa nu-ti razi colturile barbii." - Biblia universala

Leviticul 19, 27

dar tot la Levitic gasim ca nu este permis de Dumnezeu a se consuma carne de porc. Mai este valabila acesta interdictie in NT? Din cate scrie Pavel in epistolele sale, noi NU mai suntem sub legea veche, inclusiv la tot ceea ce scrie in Levitic

[AlinB]

Referitor la par si barba, ca inspiratie pentru felul in care poarta calugarii parul si barba, sunt nazireii care aveau interdictia expresa de a aduce parului de pe cap si cea mai mica indreptare.

"Pe toata durata fagaduintei sale, brici nu-i va trece pe cap; pana la'mplinirea zilelor cu care el I s'a fagaduit Domnului, sfant va fi si va lasa pletele capului sa-i creasca'n voie."
Jd 13:5, FA 21:24

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...rii-preotesti/

Referitor la Legea Veche, in afara de ce e strict invatatura morala universala, nu este nimic altceva valabil pentru crestini, cu cateva mici exceptii:

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_a...e_la_Ierusalim

"De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.
Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge.
Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)"

Probabil de aici deriva si justificare morala/canonica pentru interdictiile pe care le au femeile in perioada de sangerare (luna, nastere) desi nu stiu daca se poate interepreta "ferirea de sange" neaparat in acest sens.

Ca si traditie mai recenta vizavi despre barba, ar mai fi:

"După ce am fost arestat la Suceava, am fost transportaţi cu o maşină la Bucureşti pentru a fi judecaţi. Ancheta a durat 90 de zile şi a fost foarte nesuferită. Bătăi, ciocniri, mă trăgeau de barbă în tot felul… Până la urmă s-a speriat şi anchetatorul. Era un căpitan foarte rău. Mi-a luat barba şi mi-a retezat-o la jumătate. (Barba tot aşa era de lungă). Şi zic: „Ai să răspunzi de asta în faţa lui Dumnezeu!” Ştiţi ce mi-a zis? „Lasă, că nu stă călugăria în barbă!” Când a vorbit vorba asta, zic: „N-ai vorbit dumneata, ci Duhul Sfânt!” Doar Sfântul Clement Alexandrinul are o vorbă despre barbă: „Are o mare înrâurire sufletească asupra cugetului”.

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-ai-adus-aici/

Si maio este ceva, de la par. Cleopa, dar cam cu semnul intrebarii:

Părintele Cleopa explică într-o predică rostită pe prispa chiliei sale, în contextul unei vorbiri “despre pocăinţă” şi redată constant sub acest titlu şi la http://www.ortodoxradio.ro:9000/stream că nu are preotul voie să se atingă nici de vârful părului şă mai ales al bărbii sale, citând acolo din Pravila cea Mare de la Târgovişte.

Apoi redă şi canonul propriu-zis al Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Quinisext (al Cincelea şi al Şaselea – Sinod special întrunit pentru probleme disciplinare, dat fiind că la Sinoadele cinci şi şase nu s-au dat canoane), canonul 49 (pe care eu nu l-a gasit însă, poate şi pt. că cei care au relizat colecţia de canoane de la noi nu aveau barbă deloc), în care spune că “preotul nu are voie să se apropie de barba sa cu briciul; şi nici cu cărămida încinsă.” (după cum probabil se constatase că doreau unii să fenteze tradiţia Bisericii)

Tot Părintele Cleopa spune la acelaşi Sinod, a venit şi un episcop, cu barba şi mustaţa deosebită: mustaţa era într-o parte mai mare şi într-alta mai mică, iar barba invers, unde era mustaţa mai mică era barba mai mare, şi unde era mustaţa mai mare, barba era mai mică.

Şi i-au sugerat câţiva colegi să le egalizeze cumva, dar el a răspuns: “Nu sunt eu mai înţelept decât Ziditorul meu. Dacă aşa a considerat El, aşa să rămână!”

Si la comentarii:

Canonul este aici
http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.pdf

Capitolul:
THE CANONS OF THE COUNCIL IN TRULLO; OFTEN CALLED THE QUINISEXT COUNCIL.
pagina 503

Doar ca canonul 49 (XLIX pag. 553) este despre total altceva:

“RENEWING also the holy canon, we decree that the monasteries which have been once consecrated
by the Episcopal will, are always to remain monasteries, and the things which belong to them are
to be preserved to the monastery, and they cannot any more be secular abodes nor be given by any
one to seculars. But if anything of this kind has been done already, we declare it to be null; and
those who hereafter attempt to do so are to be subjected to canonical penalties.”

http://dragocip.wordpress.com/2009/0...rba-preotului/

[Mihailc]

Printre canoanele Sinodului Qinisext am găsit doar unul singur care se referă la păr şi tunsoare, în schimb nu există niciun fel de prescripţie pentru barbă.

Iar acel canon este mai degrabă favorabil tunsului chiar pentru eremiţi, în anumite condiţii:

Cei care sunt numiţi Eremiţi şi sunt îmbrăcaţi cu haine negre, şi cu păr lung merg prin oraşe ca să se asocieze cu cei lumeşti şi să aducă dispreţ asupra profesiunii lor – noi declarăm că dacă vor primi obiceiul altor călugări şi vor purta părul scurt, ei pot fi închişi într-o mănăstire şi să fie număraţi printre fraţi; dar dacă nu aleg aceasta, el trebuie să fie excluşi din oraş şi forţaţi să trăiască în deşert (erhmonus) de unde îşi şi derivă numele.(Canonul 42)

În prealabil postat de AlinB

Referitor la par si barba, ca inspiratie pentru felul in care poarta calugarii parul si barba, sunt nazireii care aveau interdictia expresa de a aduce parului de pe cap si cea mai mica indreptare.

"Pe toata durata fagaduintei sale, brici nu-i va trece pe cap; pana la'mplinirea zilelor cu care el I s'a fagaduit Domnului, sfant va fi si va lasa pletele capului sa-i creasca'n voie."
Jd 13:5, FA 21:24

http://www.crestinortodox.ro/biblia/...rii-preotesti/

Referitor la Legea Veche, in afara de ce e strict invatatura morala universala, nu este nimic altceva valabil pentru crestini, cu cateva mici exceptii:

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_a...e_la_Ierusalim

"De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.
Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge.
Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)"

Probabil de aici deriva si justificare morala/canonica pentru interdictiile pe care le au femeile in perioada de sangerare (luna, nastere) desi nu stiu daca se poate interepreta "ferirea de sange" neaparat in acest sens.

Ca si traditie mai recenta vizavi despre barba, ar mai fi:

"După ce am fost arestat la Suceava, am fost transportaţi cu o maşină la Bucureşti pentru a fi judecaţi. Ancheta a durat 90 de zile şi a fost foarte nesuferită. Bătăi, ciocniri, mă trăgeau de barbă în tot felul… Până la urmă s-a speriat şi anchetatorul. Era un căpitan foarte rău. Mi-a luat barba şi mi-a retezat-o la jumătate. (Barba tot aşa era de lungă). Şi zic: „Ai să răspunzi de asta în faţa lui Dumnezeu!” Ştiţi ce mi-a zis? „Lasă, că nu stă călugăria în barbă!” Când a vorbit vorba asta, zic: „N-ai vorbit dumneata, ci Duhul Sfânt!” Doar Sfântul Clement Alexandrinul are o vorbă despre barbă: „Are o mare înrâurire sufletească asupra cugetului”.

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-ai-adus-aici/

Si maio este ceva, de la par. Cleopa, dar cam cu semnul intrebarii:

Părintele Cleopa explică într-o predică rostită pe prispa chiliei sale, în contextul unei vorbiri “despre pocăinţă” şi redată constant sub acest titlu şi la http://www.ortodoxradio.ro:9000/stream că nu are preotul voie să se atingă nici de vârful părului şă mai ales al bărbii sale, citând acolo din Pravila cea Mare de la Târgovişte.

Apoi redă şi canonul propriu-zis al Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Quinisext (al Cincelea şi al Şaselea – Sinod special întrunit pentru probleme disciplinare, dat fiind că la Sinoadele cinci şi şase nu s-au dat canoane), canonul 49 (pe care eu nu l-a gasit însă, poate şi pt. că cei care au relizat colecţia de canoane de la noi nu aveau barbă deloc), în care spune că “preotul nu are voie să se apropie de barba sa cu briciul; şi nici cu cărămida încinsă.” (după cum probabil se constatase că doreau unii să fenteze tradiţia Bisericii)

Tot Părintele Cleopa spune la acelaşi Sinod, a venit şi un episcop, cu barba şi mustaţa deosebită: mustaţa era într-o parte mai mare şi într-alta mai mică, iar barba invers, unde era mustaţa mai mică era barba mai mare, şi unde era mustaţa mai mare, barba era mai mică.

Şi i-au sugerat câţiva colegi să le egalizeze cumva, dar el a răspuns: “Nu sunt eu mai înţelept decât Ziditorul meu. Dacă aşa a considerat El, aşa să rămână!”

Si la comentarii:

Canonul este aici
http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.pdf

Capitolul:
THE CANONS OF THE COUNCIL IN TRULLO; OFTEN CALLED THE QUINISEXT COUNCIL.
pagina 503

Doar ca canonul 49 (XLIX pag. 553) este despre total altceva:

“RENEWING also the holy canon, we decree that the monasteries which have been once consecrated
by the Episcopal will, are always to remain monasteries, and the things which belong to them are
to be preserved to the monastery, and they cannot any more be secular abodes nor be given by any
one to seculars. But if anything of this kind has been done already, we declare it to be null; and
those who hereafter attempt to do so are to be subjected to canonical penalties.”

http://dragocip.wordpress.com/2009/0...rba-preotului/

Hristos a inviat!
Ca parul/barba sa influenteze subtil moralitatea/duhovnicia purtatorului...tu vezi vreo cauzalitate logica aici? Spune-le misticismul aceste taranesc, cum ca pilozitatea faciala catalizeaza evlavia (ceva de genul asta e ideea, nu?) celor ramasi fara par in urma chimioterapiei, unei boli, sau unui accident. Vor aproba cu "caldura" acele traditii desuete.
Exista multi purtatori de barbi si plete, absolut neatinse si splendide. De exemplu, baietii din Amon Amarth. Ai inteles ideea...

[bogdansava21]

În prealabil postat de stefan florin

dar tot la Levitic gasim ca nu este permis de Dumnezeu a se consuma carne de porc. Mai este valabila acesta interdictie in NT? Din cate scrie Pavel in epistolele sale, noi NU mai suntem sub legea veche, inclusiv la tot ceea ce scrie in Levitic

adica...spre exemplu pot sa muncesc duminica?

[Lucian008]

În prealabil postat de bogdansava21

adica...spre exemplu pot sa muncesc duminica?

Ce legatura are una cu alta?
De putut poti, dar ar trebui sa te intrebi daca este corect.

Ideea ca o persoana care este barbierita in mod complet si regulat, sau este imberba, ar fi, cumva inferioara/mai usor failibila spiritual, este, sa ma iertati, stupida de-a dreptul. Ca aceasta idee, mai ocolit sau mai de-a dreptul exprimata, a apartinut si unui numar de sfinti, cu barba evident, nu o introduce printre dogme. Iar argumentul, mai mult emotional, dar care, ca toate argumentele emotionale, s-ar vrea coplesitor si fara replica, cum ca Iisus ar fi un model si in directia asta, nu tine: ar trebui sa mincam ce a mincat si sa purtam ce a purtat?! Eventual sa vorbim aramaica (bine, asta ar fi o idee buna, ca sa nu piara aceasta limba frumoasa).