De ce nu intelegem Sf.Scriptura?

Am constatat de mult timp că unii dintre noi cunosc foarte bine Scriptura şi multe alte scrieri teologice. Recunosc că mie Vechiul Testament mi se pare greoi şi am citit doar anumite fragmente (Ecclesiastul, Isaia, Pildele lui Solomon...). Nici la partea cu Epistolele şi Faptele apostolilor nu stau prea bine. Evangheliile sunt mai uşor de priceput, mai ales cu inima.

Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Am constatat de mult timp că unii dintre noi cunosc foarte bine Scriptura şi multe alte scrieri teologice. Recunosc că mie Vechiul Testament mi se pare greoi şi am citit doar anumite fragmente (Ecclesiastul, Isaia, Pildele lui Solomon...). Nici la partea cu Epistolele şi Faptele apostolilor nu stau prea bine. Evangheliile sunt mai uşor de priceput, mai ales cu inima.

Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

Din momentul când înţelegi că Biserica, prin toate limbajele pe care le are la îndemână, este un amplu comentariu, din interior spre exterior, la Scriptură, nu te mai nelinişteşte dificultatea de a înţelege individual, alminteri o inovaţie protestantă agravată ca obsesie la neoprotestanţi.

De-aia avem praznice cu imnografie, icoane, omiletică ş.a, ca să înţelegem mai bine reverberaţiile marilor evenimente relatate în Scripturi în timp şi dincolo de timp. De-aia avem sărbătorile sfinţilor, ca să ne dăm seama că măreţia revelaţiei este arătată lumii prin putinţa cuvântului de a se întrupa în oameni şi de a transfigura lumea.

Dacă nu pricepi ceva astăzi din conţinutul narativ al Scripturii, lasă-ţi neclaritatea la dospit în aluatul bisericesc şi cu siguranţă mâine, poimâine anul viitor sau oricând altcândva dar întotdeauna la vremea potrivită o să-ţi dai seama despre ce era vorba.

[Demetrius]

În prealabil postat de Annyta

...Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

Pe langa credinta, rugaciune, smerenie, mai trebuie, asa cum spui, si efort din partea ta la inceput, adica un studiu care se va intensifica de la sine apoi, fara sa simti pentru ca Duhul Sfant Se va multiplica in inima ta ca sa sporesti in intelepciune si sa te duca la intelegerea Scripturii asa cum vrea Duhul, nu vicleanul, insa un studiu totdeauna sub indrumarea unui duhovnic si cu rabdare, asa cum spune Mihailc, fiindca nerabdarea este un semn de la vicleanu' care te zoreste sa pretinzi de la Dumnezeu intelepciune dupa voia ta cea grabita ca fals sa "intervina" el, nu dupa Voia Lui Cea fara de "ceas".

Eu am avut in al 12-lea ceas(!) sansa, multumesc lui Dumnezeu(!), unui program de cateheza oferita de BRC prin 3 cateheti instruiti si binecuvantati de Sf. Scaun de la Roma sub ascultarea unui preot RC, prin care am avut timp de vreo 4 ani(si azi continua) cel putin patru intalniri saptamanale cam de 2-3 ore fiecare(din care 2 sub indrumarea preotului coordonator) plus studiu particular de pregatire. La acest program au fost primiti credinciosi de toate confesiunile, fara restrictie si fara a li se pretinde frecventarea Liturghiei RC.

Am avut si eu dificultati, dar am reusit sa invat sa ascult orice vorba si sa nu ma grabesc fiindca oricum Voia lui Dumnezeu se va face la momentul oportun, asa cum fb spune Mihailc.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri!

Aş specifica faptul că nu e vorba neapărat de neînţelegere, cât şi de lipsa concentrării asupra textului. În fine, nu mă dau bătută, dar îmi place ideea că înţelegerea şi concentrarea se vor îmbunătăţi exact la vremea potrivită.

[hmmsrbls]

De ce nu intelegem Sf. Scriptura ?

Sfanta Scriptura a fost scrisa demult. Mai mult de atat, a cunoscut mai multe forme, versiuni si modificari pe parcurs. De-a lungul timpului s-a raspandit pe multe meleaguri si a fost asimilata in diferite feluri, dupa puterile si posibilitatile fiecaruia. Mai mult de atat, au aparut controverse si rupturi in cadrul religiei chiar si recent, incat nici nu mai stii care are dreptate.

Cel mai bine cred ca ne-am raspunde la aceasta intrebare daca am lua un exemplu cat mai simplu. De ce nu intelgem cele ce ne invata chiar proprii parinti, in cazurile cele mai banale si mai intalnite ? De ce trebuie sa ne lovim intr-u fel sau altul de lucrurile care ne-au fost spuse si abia apoi sa ne amintim (daca ne mai amintim) ca am fost preveniti in legatura cu ele ?

Un posibil raspuns ar fi faptul ca de fapt toate invatamintele nu reprezinta altceva decat o mare baza de cunotiinte la care avem acces in mod treptat pe masura ce realizam anumite fapte si respectam anumite reguli. Nu putem face altceva decat sa asociem faptele si rezultatele pe care le avem cu cele din invatamintele primite. Abia atunci putem spune ca am inteles acel ceva ce ne-a fost pus pe tava odinioara.

Apoi, in mod recursiv si dupa un numar suficient de adeveriri ale celor ce am fost invatati, putem alege sa credem ca si restul vor si adevarate si sa nu mai asteptam sa ne convingem de veridicitatea lor.

Pe de alta parte exista si posibilitatea urmarii "orbeste" a acelor invataminte inca de la inceput. In acest caz insa nu cred ca se poate vorbi despre o invatare, cat mai degraba doar despre respectarea unor directive, a unor instructiuni, comenzi intocmai ca niste masini.

Tocmai din acest motiv Dumnezeu nu ne "obliga" sa ii respectam intocmai invatamintele. Pentru ca doreste sa le intelegem si sa invatam, nu sa executam niste comenzi ca niste rob(ot)i sau sa urmam niste ordine ca niste soldati. Dumnezeu nu foloseste pe nimeni si nu trimite pe nimeni la moarte. Nici macar nu ne testeaza, asa cum am auzit adeseori ca se spune. El stie mereu ceea ce se va intampla in momentul in care noi facem o alegere sau alta. Si probabil tocmai aceasta este ceea ce incearca sa ne invete: si anume sa lasam tuturor posibilitatea de a alege; nu de a obliga sa faca alegeri si nici de a obliga sa nu le faca.

În prealabil postat de hmmsrbls

Sfanta Scriptura a fost scrisa demult. Mai mult de atat, a cunoscut mai multe forme, versiuni si modificari pe parcurs. De-a lungul timpului s-a raspandit pe multe meleaguri si a fost asimilata in diferite feluri, dupa puterile si posibilitatile fiecaruia.

Exista o samanta de sambure de adevar in cele spuse aici insa cauzele sunt mult mai complexe.Nu este foarte greu de dovedit cum un verset cu o anumita semnificatie intr-o anumita cultura si-a metamorfozat aproape complet intelesul in contactul cu intelegerea unei alte culturi care era straina de contextul social si cultural in care se facuse afirmatia initiala si care l-a regandit complet prin perceptia ei.

[Ionel28]

În prealabil postat de geo.nektarios

...auzi aceasta intrebare la tot pasul... multi oameni spun ca nu inteleg cand citesc din Sf.Scriptura... nici din Noul Testament dar mai ales din Vechiul Testament!

Spun unii oameni „citesc Biblia si imi place dar nu inteleg nimic”! Sau spun unii „pai de ce sa citesc Biblia ca nu inteleg nimic ce vrea sa spuna? stiu ca e cuvantul lui Iisus in ea, dar nu ma duce capul”....Oare de ce nu intelegem?

In primul rand Sfanta Scriptura este este o carte SFANTA, careia ii trebuie acordata o atentie si o grija deosebita! Nu tinuta in raft si plina de praf... si cand vine parintele cu aghiasma sau pt Sfestanie o scoatem din raft si o stergem si o punem frumos pe masa ca sa vada parintele ce credinciosi suntem... Ci atunci cand citim Sf.Scriptura este bine sa ne rugam mai inainte, ca sa ne LUMINEZE Dumnezeu sa intelegem ceea ce citim!

In al doilea rand Sfanta Scriptura nu trebuie citita in intregime deodata, cate o carte intreaga, Evanghelie sau Epistola! Chiar daca stim ca Sf.Ioan Gura de Aur citea tot Noul Testament intr-o saptamana, in ciuda greutatilor de PATRIARH!
Trebuie citit cate putin 2-3 capitole ca sa ne ramana mintea la ce am citit si sa cugetam si sa facem ce citim! Iar in general, cei mai multi Duhovnici nu recomanda omului de rand citirea Vechiului Testament pt a-i feri de intelegeri eronate, ci numai Legea cea Noua a Iubirii lui Hristos, adica Noul Testament!

In al treilea rand, chiar de nu intelegem Tainele Sf.Scripturi, suntem datori sa CREDEM ca prin credinta vom fii vii iar Dumnezeu ne lumineaza mintea! Ne lumineaza si daca ne rugam mai mult... mergem la Biserica mai mult... pt ca Duhul Sfant lucreaza tainic in inima omului si tainele ce trebuiesc stiute de om fiecare in parte, i le va descoperi Duhul Sfant!
Aici aduc ca argument din nou Patericul si apoftegmele din care invatam daca le citim: cand se spune ca un frate a primit un canon ce nu il intelegea dar supunandu-se prin ascultare si increzandu-se duhovnicului si prin smerenie si rugaciune, FACEA ce i se spunea si asa el INVATA DIN ROADELE ASCULTARII! (Sf.Ioan Colov cu ciotul uscat: trebuia sa il ude zilnic, ce pana la urma a inflorit pustiu fiind si a dat roade si Startul le-a dat ucenicilor din „roadele ascultarii” Sf.Ioan)

In al patrulea rand la fiecare Sf.Liturghie se citesc si din Epistolele Sf.Pavel si din Sf.Evanghelii... si de fiecare data Preotul (care are o scoala si a studiat mai mult pe Sfintii Parinti) explica la Predica insemnatatea Sf.Evanghelii si a Apostolului, atat cu invatatura Sf.Parinti dar si exemple cotidiene incat sa ne faca sa constientizam si sa intelegem „vestea cea buna” (asta inseamna „Evanghelie”) adusa noua de catre insusi Dumnezeu prin Fiul Sau!
Sau acum avem acces mai mult ca oricand la carti cu Sf.Evanghelii Explicate: Sf.Teofilact al Bulgariei, Sf.Ioan Gura de Aur - Omilii la Facere, Scrieri III din PSB unde explica intreaga Evanghelie de la Matei, sau cate sunt inca tiparite ale Sf.Ioan Gura de Aur cu Explicatii la Sf.Epistole catre Corinteni si Romani etc. si vorbeste atat de simplu...

Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne daruiasca minte desteapta si cuget curat si sa cerem in rugaciune mai multa credinta si sa ne dea intelepciune sa putem intelege si sa credem Evanghelia Sa si asa sa ne mantuim!

Mai intai sa credem si apoi sa intelegem caci „fericiti cei ce au vazut si au crezut, dar mai fericiti cei ce n-au vazut si au crezut”!!! caci „credinta vine din auzire, iar auzirea din Cuvantul lui Dumnezeu” - Cuvant pe care il gasim in Sf.Scriptura! Domnul Iisus Hristos este Cuvantul lui Dumnezeu - Logosul - trimis prin El noua sa ne refacem comuniunea cu El, sa ajungem din nou in starea paradisiaca de dinainte de cadere, adusa de Adam.

Numai Bucurii Duhovnicesti!!!

Poate nu intelegem deoarece exista atatea datini si invataturi precrestine pagane in cadrul crestinismului si de aceea nu vedem realitatea si ne luam dupa renumitul dicton ,,Crede si nu cerceta,,.

Scriptura se intelege cu inima, cu ochiul ei interior cel mai curat (la care nu mai stim si nu mai vrem sa ajungem si, chiar daca am putea, nu mai avem credinta ca ne-ar folosi la ceva), iar nu prin lentilele mintoase ale unor duhuri straine de Biserica. Se intelege cand inima isi da mana, ca in logodna, cu Duhul, iar Acesta ii talcuieste, in dar, Scriptura.
Ce este intelesul Scripturii? Adierea Duhului in om.
Scriptura se intelege prin rugaciune. Cu multe lacrimi de recunostinta si cainta. Lacrimile rugatorului deschid poarta raiului Scripturii. Ele curata ochiul interior de solzii intunecati ai minciunii si bolii, ele doftoricesc pe cititor si il poarta in taine ale caror muguri sunt tocmai slovele Scripturii.
Intre mintea noastra obisnuita si textul Scripturii e o prapastie de netrecut. Musai sa fii nebun ca sa intri in lumea Scripturii. Dar cine se leapada de sanatatea lui pretioasa ca sa innebuneasca, doar de dragul unei lecturi, nu-i asa?
Si totusi, asa si numai asa se intelege Scriptura.
Ramane sa se mai si traiasca, sa se faptuiasca.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Scriptura se intelege cu inima, cu ochiul ei interior cel mai curat (la care nu mai stim si nu mai vrem sa ajungem si, chiar daca am putea, nu mai avem credinta ca ne-ar folosi la ceva), iar nu prin lentilele mintoase ale unor duhuri straine de Biserica. Se intelege cand inima isi da mana, ca in logodna, cu Duhul, iar Acesta ii talcuieste, in dar, Scriptura.
Ce este intelesul Scripturii? Adierea Duhului in om.
Scriptura se intelege prin rugaciune. Cu multe lacrimi de recunostinta si cainta. Lacrimile rugatorului deschid poarta raiului Scripturii. Ele curata ochiul interior de solzii intunecati ai minciunii si bolii, ele doftoricesc pe cititor si il poarta in taine ale caror muguri sunt tocmai slovele Scripturii.
Intre mintea noastra obisnuita si textul Scripturii e o prapastie de netrecut. Musai sa fii nebun ca sa intri in lumea Scripturii. Dar cine se leapada de sanatatea lui pretioasa ca sa innebuneasca, doar de dragul unei lecturi, nu-i asa?
Si totusi, asa si numai asa se intelege Scriptura.
Ramane sa se mai si traiasca, sa se faptuiasca.

Pr lângă toate acestea , cele lăsate de Sfinții Părinți sunt musai necesare înțelegerii Sfintei Scripturi , iar Ortodoxia nu duce lipsă din acest punct de vedere :)

[Krautrock]

În prealabil postat de Marius22

Asa este. Scriptura nu trebuie sa fie o carte asemenea altor carti, din biblioteca sau de pe birou, ci trebuie sa fie o carte pe care sa o "intrupam". Legea cea noua, nu a fost data pe table de piatra, nici pe hartie, ci pe "tablele de carne" ale inimii.

Scuzati ca n-am priceput nimic. Ma intreb cum poti sa "intrupezi" o carte? Cum poti, de exemplu, sa intrupezi Poemul lui Gilgamesh? Si ma mai intreb un lucru: in ce stare spirituala se aflau "tablele de carne" ale inimii la momentul in care a fost scris Enuma Elish?

Biblia e o carte. Cel putin aceasta e forma fizica in care ea ni se prezinta. Ba mai mult e o colectie de carti redactate poate pe parcursul a mai mult de o mie de ani, iar unele dintre ele nu exista intr-o varianta unica, motiv pentru care unii inca se cearta care e varianta adevarata: Textul Masoretic, Septuaginta sau manuscrisele de la Qumran, sau daca din cartea Esterei e cazul sa scoatem sau nu finalul, asta ca sa ma refer doar la doua situatii in care exista o disputa legata de insusi textul de pornire.

În prealabil postat de Marius22

Imi vine acum in minte, gestul pe care l-a facut Sfantul Roman Melodul cand i-a fost revelat condacul Nasterii Domnului, atunci cand a trebuit sa inghita sulul de hartie pe care era scris imnul. Actul ne arata ca revelatia lui Dumnezeu nu trebuie sa ne ramana exterioara, ci sa devina una cu noi.

Frumoasa poveste si plina de talc! Insa ea dezvaluie ca situatia e mult mai complicata decat am descris-o mai sus. Pe langa textele pe care le numim "Biblia" (Cartile adica) mai sunt o multime de alte carti la fel de importante ce se prezinta tot intr-o forma fizica si care intra sub umbrela a ceea ce numim Sfanta Traditie. Sunt scrierile Sfintilor Parinti, e textul liturghiilor si asa mai departe. Atentie, ele nu sunt scrieri de ordinul doi, ci consemneaza revelatia transmisa oral la fel de importanta precum cea biblica. Nici acestea nu ar trebui sa fie considerate carti precum cartile obisnuite.

De unde deduc ca ar trebui sa impartim cartile in "carti obisnuite" si "carti mai mult decat obisnuite" (daca sunteti de acord, am sa le numesc "supercarti"). Cele doua tipuri de carti trebuie citite in mod diferit, presupunand probabil strategii de lectura care n-au legatura una cu cealalta.

Am observat ca o componenta esentiala in lectura a ceea ce voi numi in continuare "supercarte" o reprezinta credinta. Daca nu crezi ce scrie acolo nu poti sa o intelegi. O carte obisnuita nu necesita o asemenea conditie. Poti pricepe "Povestea celor doi frati", o carte superba scrisa in Egiptul antic fara sa crezi ca intamplarile relatate in ea sunt adevarate. E suficient sa decodifici intelesurile simbolice ale povestii. Asta presupune sa-ti supui mintea la un pic de efort, lucru care nu e usor, dar nici imposibil, asa ca lucrurile sunt simple si clare.

O a doua componenta a lecturii unei supercarti e rugaciunea. Sa ne rugam ca sa o pricepem. O carte obisnuita poate fi inteleasa fara sa te rogi. Eventual poti sa te gandesti la ea, sa incerci sa intorci pe toate fetele o situatie, un personaj in legatura cu care ai nelamuriri, esential e insa sa iti pui mintea in miscare si sa explorezi cu mintea si imaginatia lumea acelei carti, sau ca sa folosesc o expresie metaforica pe care am auzit-o aici, sa te "intrupezi" in lumea cartii ca observator si traitor cu sufletul. Poti sa te si rogi, daca vrei, dar aceasta nu reprezinta o strategie de lectura a unei carti obisnuite, ci o simpla pauza de lectura.

În prealabil postat de geo.nektarios

In al doilea rand Sfanta Scriptura nu trebuie citita in intregime deodata, cate o carte intreaga, [...]
Trebuie citit cate putin 2-3 capitole ca sa ne ramana mintea la ce am citit si sa cugetam si sa facem ce citim!

O supercarte trebuie citita pe bucati. O carte obisnuita poate fi citita oricum. Daca nu intelegi, te poti opri si rumega sensul celor citite, iar daca ai mintea injectata cu steroizi si pricepi din prima, poti sa o citesti dintr-o suflare. Aici depinde de om si de starea sa sufleteasca. Dar repet, pauzele nu sunt necesare.

O supercarte trebuie citita cu smerenie, nu cu mandrie. Lectura unei carti obisnuite nu necesita o asemenea conditie. De altfel daca citesti o carte in ideea de a te tine cu nasul pe sus sau a te da rotund, nu stiu daca iti mai sta mintea la ceea ce se intampla in lumea textului. La fel daca te smeresti. Desi nimeni nu-ti interzice sa te mandresti sau sa te smeresti in timp ce citesti, esential e sa fii atent la text. Poti eventual sa te mandresti sau sa te smeresti dupa ce ai terminat. Sau poti sa le faci pe toate in acelasi timp. Oricum e neesential.

In supercarti, dupa cum scria cineva intr-o postare, unele lucruri sunt ascunse in mod intentionat. De aceea ele sunt atat de greu de priceput. Eu credeam ca Biblia e scrisa pentru a revela, nu pentru a ascunde, dar asta nu e treaba mea. In ce priveste cartile obisnuite, ascunderea sau neascunderea unor lucruri depinde de vointa autorului. In cartile politiste, de exemplu, autorul ascunde mai intai cine e criminalul, deoarece ideea textului e de a ne face pe noi sa descoperim treptat identitatea acestuia. In alte carti insa lucrurile sunt spuse pe fata inca de la inceput.

În prealabil postat de Zalmoxis_Nemuritorul

Am citit Sfanta Scriptura integral de vreo sapte ori...
Am ajuns sa imi formez niste opinii provizorii, cu caracter relativ general:

a) Ca intotdeauna lucrurile sunt mult mai complexe decat par la prima vedere.
b) Ca interpretarile ad literam sunt extrem de paguboase. Interpretarile oricum difera mult de la o epoca la alta.
c) Conteaza foarte mult traducerile, caci cuvintele pot avea tare multe nuante si intelesuri, mai ales in ebraica veche. Nu putem face abstractie si de epocile si de contextul istoric general in care au fost scrise diferitele carti componente.
d) Esential pentru noi este sa aplicam invataturile de acolo per ansamblu.

Primele patru puncte sunt valabile pentru orice carte (ma refer la cartile bune, nu la maculatura), iar ultimul e valabil pentru multe dintre cartile ce au fost vreodata scrise. De exemplu legat de ultimul punct, daca citesti "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, incearca sa nu faci precum personajul Raskolnikov sau daca citesti "David Copperfield" de Charles Dickens, incearca si tu sa fii un om care sa stie sa treaca peste greutatile vietii la fel ca personajul principal din roman. Cartile nu cred ca se deosebesc de supercarti din acest punct de vedere. Sau poate ca gresesc.

In sfarsit, spunea cineva ca pentru a intelege supercartea numita Biblie, e nevoie sa-ti tii mintea in iad. O fi asa. In orice caz, pentru a citi o carte obisnuita e suficient sa-ti tii mintea in cap. Si pentru ca o asemenea conditie chiar nu o inteleg, de cand ma stiu pe lumea aceasta obisnuiesc sa citesc supercartile ca pe niste carti obisnuite. Si chiar daca nu le inteleg asa cum le inteleg altii, tot e ceva mai mult decat nimic...