Imparatia din noi

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Asta, bineinteles, nu inseamna ca problema mea este o problema si pentru altii, orice este posibil in aceste timpuri cand idei clar incompatibile, din culturi radical diferite, sunt amestecate intr-un fel sincretism cel putin bizar.

Formal par incompatibile pentru ca expresiile sunt, intradevar, diferite.

Forma de expresie este modelata de o simbolistica dependenta de contexte culturale diferite.

Insa, compatibilitatea de esenta este evidenta.

Ambele religii se sprijina pe pilonul iubirii intregii fapturi, pe Duhul Iubirii.

Fara acesta, crestinismul nu este crestinism, crestinul nu este crestin, budismul nu este budism, budistul nu este budist.

"Radicalitatea" si "incompatibilitatea clara" sta in ambalajul ideilor, in forma lor, in conceptual - nu in duhul din spatele expresiilor.

De exemplu, daca limbajul este diferit, nu putem afirma ca doua popoare sunt "radical" diferite.

Oamenii ambelor natii spera la bine, se feresc de rau, vor prosperitate, se tem de moarte.

Miscarile launtrice sunt aceleasi. Mecanismul cognitiv este acelasi. Aspiratiile si temerile fundamentale sunt aceleasi.

Crestinul incearca sa-L emuleze pe Hristos, in ceea ce priveste dragostea catre toti.

Budistul incearca sa-L emuleze pe Buddha, in ceea ce priveste dragostea catre toata faptura.

Daca unul sau altul esueaza, ce fel de crestin este? ce fel de budist este?

Dar cand ambii sunt strapunsi de iubire adanca, sunt raniti de dragoste, cand ajung sa-i iubeasca, sa-i pretuiasca pe toti ceilalti, mai presus de sine insusi, care este de fapt diferenta dintre cei doi?

Daca dorim sa segregam cele doua religii pe temeiul ca Hristos este Dumnezeu iar Buddha un simplu om, o putem face netinand seama de duhul iubirii.

Netinand seama ca de fapt duhul iubirii este cel care defineste si dumnezeirea si slava si puterea puterilor.

Un Dumnezeu care nu iubeste nu este Dumnezeu.

Ca Dumnezeu se gaseste in duhul dragostei si niciodata in afara lui.