Postul Mare

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2014/

"[...]Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însă, va fi posibil dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, asemenea vameşului din Evanghelie, a cărui pildă ne-a fost prezentată în prima săptămână a Triodului, și dacă ne îndreptăm, cu smerenie, pașii către Dumnezeu-Părintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în săptămâna a doua a Triodului, întorcându-ne din ţara cea îndepărtată a păcatului şi a morţii; dacă vom mărturisi înaintea Tatălui ceresc greşelile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne că păcatul slăbește în om iubirea față de Dumnezeu și de semeni și împiedică dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru că anul 2014 este şi Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), se cuvine, cu atât mai mult, să ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atentă a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fără de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

[cristiboss56]

Iar eu iarăşi, cel muritor şi mic în lume, privesc în mine întreg pe Făcătorul lumii, şi ştiu că nu voi muri, aflându-mă înăuntrul Vieţii. Şi am toată viaţa răsărind înăuntrul meu. El este în inima mea, dar se află în cer, mi se arată aci şi acolo, strălucind la fel.



Imnul al Xlll-lea



Îndemn la pocăinţă; şi cum voinţa trupului unită cu voinţa duhului face pe om în chipul lui Dumnezeu.



Plâng şi mă doare inima când îmi străluceşte lumina şi văd sărăcia mea şi cunosc unde sunt şi în ce lume muritoare locuiesc, fiind muritor; şi mă desfătez şi mă bucur, când înţeleg starea şi slava dată mie de Dumnezeu şi mă văd pe mine ca un înger al Domnului împodobit întreg în haină nematerială.



Bucuria aprinde dorul meu de Dumnezeu, Cel ce-mi dă toate şi mă preschimbă. Iar din dor izvorăsc râuri de lacrimi şi mă face şi mai strălucitor. Ascultaţi voi, care aţi păcătuit ca mine lui Dumnezeu, siliţi-vă şi alergaţi cu putere în fapte, ca să luaţi şi să apucaţi materia nematerială a focului - iar zicând materie, am arătat fiinţa dumnezeiască - şi să aprindeţi sfeşnicul spiritual al sufletului, ca să vă faceţi sori luminători în lume, chiar dacă nu sunteţi văzuţi de cei din lume; ca să vă faceţi ca nişte dumnezei, având înlăuntrul vostru toată slava lui Dumnezeu în două firi, cu adevărat în două naturi şi în două lucrări şi în două voinţe cum zice Pavel (Efeseni II, 3).



De fapt, alta este voia trupului curgător şi alta a Duhului şi alta a sufletului. Dar ca om nu sunt întreit, ci îndoit. Însă sufletul meu s-a legat în chip negrăit cu trupul meu. Deci nu caută fiecare ale sale în chip separat, ca de pildă a mânca şi a bea, sau a dormi, care spun că sunt voia pământească a trupului. Astfel fiindcă nimic nu caută trupul în chip separat de suflet, căci în acest caz ar fi mort, fără simţire, ca un lut, socotesc că totul este a sufletului, că e o singură voinţă a omului. Deci cel ce şi-a unit ceea ce e al lui cu Duhul dumnezeiesc, s-a făcut în chipul dumnezeiesc, luând pe Hristos în piept.



S-a făcut creştin din Hristos, având înăuntru ca pe Cel ce a luat chip în sine (Gal. IV, 19) pe Hristos cel necuprins şi singur cu adevărat neapropiat tuturor făpturilor. Dar, o, fire neprihănită, fiinţă ascunsă, iubire de oameni necunoscută celor mai mulţi oameni, milă nevăzută de cei ce vieţuiesc fără minte, fiinţă neschimbătoare, netăiată, întreit sfântă, lumină simplă şi fără chip, întru totul necompusă, necorporală, nedespărţită, necuprinsă de nici o fire, cum te-ai făcut văzută ca mine, cum Te-ai făcut cunoscută celor din întuneric ? Cum Te-ai făcut ţinută în mâinile Sfintei Tale Maice ?



Cum te-ai făcut legat ca un ucigaş, ai pătimit trupeşte ca un răufăcător, o, Împărate, voind cu orice preţ să mă mântuieşti şi să mă introduci iarăşi în raiul slavei ? Aceasta e iconomia Ta, aceasta venirea, aceasta, mila şi iubirea Ta de oameni, care s-a arătat pentru noi, toţi oamenii, Cuvinte, pentru credincioşi, necredincioşi, păgâni, păcătoşi, sfinţi. Căci tuturor s-a făcut comună arătarea Ta, mântuirea şi răscumpărarea, celor vii şi morţi.



Dar ceea ce s-a făcut în chip ascuns în mine risipitorul, şi s-a săvârşit parţial într-o neştiinţă cunoscută – căci e cunoscută mie şi necunoscută altora - ce limbă va spune, ce minte va tâlcui, ce cuvânt va exprima, ca să spună şi limba ta ? Căci e un lucru înfricoşător, Stăpâne, înfricoşător şi mai presus de cuvânt, că mi se arată lumina, pe care nu o are lumea. Şi că mă iubeşte Cel ce nu e înăuntru lumii acesteiaşi că iubesc pe Cel ce nu e nicăieri în cele văzute. Sunt aşezat pe pat, fiind în afara lumii şi fiind în mijlocul chiliei mele, văd pe Cel ce e în afara lumii, căruia Îi şi vorbesc, ba îndrăznesc să spun, Îl şi iubesc şi Acela mă iubeşte. Mănânc, dar mă hrănesc bine numai cu această contemplare. Şi unit cu El, depăşesc cerurile. Şi aceasta o ştiu ca un fapt adevărat şi sigur.



Dar unde e trupul atunci, nu ştiu. Ştiu că pogoară Cel ce e nevăzut. Ştiu că Cel ce e despărţit de toată zidirea mă ia înăuntrul Lui şi mă ascunde în braţele Lui, şi mă aflu atunci în afara întregii lumi. Iar eu iarăşi, cel muritor şi mic în lume, privesc în mine întreg pe Făcătorul lumii, şi ştiu că nu voi muri, aflându-mă înăuntrul Vieţii. Şi am toată viaţa răsărind înăuntrul meu. El este în inima mea, dar se află în cer, mi se arată aci şi acolo, strălucind la fel. Dar cum se săvârşesc acestea, cum aş putea să înţeleg, cum aş putea exprima, cele ce le înţeleg şi văd ? Căci sunt cu adevărat, dar cu totul de negrăit şi de nespus, cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima trupească de carne a omului nu s-au suit (I Cor, II, 9).



Îţi mulţumesc, Stăpâne, că m-ai miluit pe mine şi mi-ai dat să le văd pe acestea şi să le scriu aşa şi să vestesc celor împreună cu mine iubirea Ta de oameni, ca să cunoască şi acum în chip tainic popoare, seminţii şi limbi că îi miluieşti pe toţi cei ce se pocăiesc cu căldură, la fel ca pe Apostolii Tăi şi pe toţi sfinţii. Şi le faci parte de binefaceri, de cinste şi-i slăveşti, Dumnezeul meu, ca pe unii ce Te caută cu dorinţă şi în frică multă şi numai spre Tine privesc, Făcătorul lumii, căruia se cuvine cinstea, stăpânirea şi mărirea, ca Împăratului şi Dumnezeului şi Stăpânului tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Cea de-a doua săptămână din Postul Mare o începem luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!“. Parcă aceste cuvinte se strecoară în sufletul fiecăruia. Cei supăraţi, descurajaţi, bolnavi sau părăsiţi, toţi sunt aşteptaţi să primească mângâierea Domnului Hristos. El, ca un Părinte iubitor, ne ajută să putem duce crucea acestei vieţi. Spune Domnul Hristos despre Sine că este „blând şi smerit cu inima“. Nici nu ar putea fi altfel; El a dus crucea păcatelor lumii întregi pe dealul Golgotei. Fiecăruia dintre noi Mântuitorul ne oferă un „jug“. Să nu ne speriem sau descurajăm! Jugul Său este, de fapt, raniţa plină cu zilele vieţii noastre. Acest jug este bun şi povara sa este uşoară atât timp cât suntem aproape de Mântuitorul. Când Îl părăsim, toată povara aceasta devine grea şi cu anevoie de purtat. În post, să redescoperim blândeţea şi smerenia. Ele sunt cele care ne dau măsura unui autentic urmaş al Mântuitorului.
Blândeţea şi smerenia inimii sunt virtuţi fără de care nu numai Împărăţia Cerească nu o moştenim, dar nici pe pământ nu suntem fericiţi, nici linişte sufletească nu avem.
Să învăţăm să ne mustrăm pentru toate în minte şi să ne judecăm pe noi, nu pe alţii, căci cu cât suntem mai smeriţi, cu atât creştem mai mult; Dumnezeu îi iubeşte pe cei smeriţi şi revarsă pestei ei darul Său. (Sfântul Antonie de la Optina)

[ronico]

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

Sa incercam sa fim mai buni,sa iertam mai ales pe dusmani,sa incercam sa fim lumina lumii,in acest timp de asteptare si pregatire a Sfintelor Pasti.



Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin

Sfântul Ignatie Briancianinov

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[fallen]

În prealabil postat de ronico

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

Sa incercam sa fim mai buni,sa iertam mai ales pe dusmani,sa incercam sa fim lumina lumii,in acest timp de asteptare si pregatire a Sfintelor Pasti.



Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

...ar fi minunat daca s-ar intampla mereu asa, dar din pacate nu functioneaza intotdeauna .... in alti ani a mai functionat, si-a facut efectul, dar poate pentru ca am tinut si postul, anul acetsta nu am mai putut din motive bnecuvantate.... cand am marturisit dupa aproape o saptamana ca rugaciunea nu isi face efctul s inca nu vad greselike mele si osandesc pe ceilalalti, parintelui duhovnic parca i s-a parut amuzant, sau cel putin, parea ca s-ar fi asteptat la asa ceva...( ca si cum un medic s-ar astepta sa nu te simti mult mai bine dupa o boala lunga si doar cateva zile de tratament). Sau poate mai sunt si altii care se confrunta cu aceasta problema? Adica oricat si-ar dori ( sau poate nu-si doresc indeajuns?)sa vada doar greselile lor si nu ( numai) pe ale celorlati, tot nu reusesc pe deplin? Pt ca iata postul se apropie de sfarsit si parca si pe mine si pe cei cu care vin in contact, mai rau ne-a invrajbit...sau poate daca eu nu reussesc sa vad singura greselile mele, trebuie sa imi fie aratate de ceilalti? Si atunci de ce ma simt acuzata pe nedrept de chestii pe care nu le-am facut si nici macar nu le-am gandit? Sau de ce sunt invinuita de lucruri care nu depind de mine si nu au depins niciodata? Eu inteleg ca lumea e suparata ca e inflatie si totul se scumpeste de la o zi la alta ( nici mie nu mi-a convenit sa dau ieri 1,5 lei pe-un castravete, si azi sa-mi ceara 2,8...), dar ce rost are acum sa ne amintim ce pret avea un produs in urma cu n ani, cand a aparut, si sa fim revoltati ca intre timp pretul s-a dublat??? Poate ar trebui mai degraba sa fim ingrijorati ca au trecut anii si suntem mai batrani si mai bolnavi...dar poate la toate astea se adauga si faptul ca nu mai putem sa ne permitem nevoi elementare?
De ce nu putem sa nu observam atunci cand cei cu care colaboram nu isi dau toata silinta sa mearga treaba bine? Eu sunt mustrata daca nu spal bine o farfurie dar la randul meu nu pot face nimic ca sa indrept greseala unora care mi-au trimis gresit o comanda, si tot eu trebuie sa dau socoteala in fata clientului pt neajunsuri...
Sau poate daca fiecare se roaga ca duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert sa plece de la el, atunci acesta se duce la ceilalti ???
Iar duhul curatiei, al rabdarii si al dragostei, nu e indeajuns pentru toata lumea ???
Daca eu ma rog sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu inseamna adica sa vad greselile lui si sa mi le asum ca fiind ale mele, cumva ??? Si daca nureusesc sa fac asta, atunci e datoria lui sa mi le arate si sa ma osandeasca pentru ele ???

[cristiboss56]

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăţilor. Iar ucenicul cel nemulţumitor suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pe Tine pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale” (Sedealna I din denia Sfintei şi Marei Miercuri)

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Daca eu ma rog sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu inseamna adica sa vad greselile lui si sa mi le asum ca fiind ale mele, cumva ??? Si daca nureusesc sa fac asta, atunci e datoria lui sa mi le arate si sa ma osandeasca pentru ele ???

Fa- te ca nu observi greselile celorlalti , ignora-le , iarta-le, treci peste ele.
Si gandeste te ca si tu poate faci acelasi tip de greseli desi nu le observi.
vei avea dublu castig :vei invatata sa fii mai toleranta cu ceilalti si mai exigenta cu tine

[fallen]

Problema e ca in ultimele zile tot sunt acuzata de diverse vini care nu-mi apartin...si pe langa toate astea, atunci cand chiar gresesc sau uit sa fac ceva, nu am parte de cea mai mica intelegere ( zise un client deunazi ca era e datoria mea sa-l informez, cand a cumparat un preparat injectabil, ca ii trebuie si o seringa, si a ajuns la tara si n-a putut vaccina gainile...deh, asa am patit si eu prima data cand am vrut sa ma apuc de sportul asta :)))...iar eu celor care gresesc chiar nu pot sa-i determin in nici un fel sa-si indrepte gresala, trebuie sa suport consecintele greselii lor...de pilda am facut cuiva comanda pe internet la un produs electrocasnic, si i s-a livrat altceva...bineinteles ca persoana cu pricina prima data a pus mana pe telefon si s-a luat de mine ca nu i-am comandat ce trebuia...ulterior am verifcat si era facturat corect, ar fi trebuit insa si dansii sa verifice inainte sa plateasca...ei, si de atunci de 2 zile ma straduiesc sa repar pocinogul, duc tratative cu furnizorul sa il conving sa aduca cetrebuie...zice ca astazi le trimite...si uite asa i-a gasit pe toti chiar acum in saptamana mare, ca nici nu m-as fi putut impartasi din cauza lor...