l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[Rodica50]

[quote=ingerul_pazitor;301333]

În prealabil postat de IonelS

Citeste totul despre Iov. Paragraful din biblie va fi insuficient. Bine este sa citesti interpretarile teologice ale "episodului". Poate asa o sa intelegi mai bine de ce Dumnezeu a permis atata suferinta la tine.
Insa sa sti ca cei certati sunt cei rugati sa intre in Rai . Unii au o cruce mai mare, altii mai mica.., functie si de cat pot duce.
Spune numele tau sa ne putem ruga pt tine ![/quot
scriu in privat

Cred ca am zarit numele tau, dar te-ai razgandit. Te voi pomeni si eu!

[gabriela8]

Oare suntem noi in masura sa Il judecam pe Dumnezeu? Stiu ca e grea boala, suferinta e cumplita dar iubirea lui Dumnezeu e mare, foarte mare!
De multe ori simteam ca nu mai pot si ma razvrateam inaintea lui Dumnezeu si Il intrebam ce vrea de la mine, si ziceam ca nu ma mai rog etc. si mi-am dat seama ca problema era la mine, nu la Dumnezeu!
Recunoasterea greselilor noastre trebuie sa fie sincera, dorinta de indreptare la fel si dragostea fata de Dumnezeu nelimitata!
Dumnezeu asteapta iubirea noastra si lasarea in voia Lui, caci stie Dumnezeu tot ce avem nevoie!

[laraG]

Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu este cu noi si nu ne paraseste pentru ca suntem toti fiii Lui.Pe toate le ingaduie spre binele nostru, chiar si suferintele cele mai mari.De aceea trebuie sa avem credinta nestramutata in purtarea Lui de grija in orice moment al vietii .Bunul Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa-ti ajute sa depasesti aceasta stare de nemultumire!Doamne ajuta!

[Ovidiu Vasile Pop]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Eu spun asa: pune o memorie externa la calculator si apuca-te de scris acel roman...care zici ca l-ai putea scrie... Cand ai timp,citeste , Vietile Sfintilor si din cand in cand...ceea ce ai scris...!Doamne Ajuta !

[Seraphim7]

Poate ai auzit de acea parasire de Dumnezeu,in care nu mai ai credinta,esti in deznadejde,esti ca in poeziile lui Bacovia,esti in suferinta.Dar ,cum au zis si ,,colegii'',noi daca nu suntem stimulatii cu ceva nu facem nimic doar asteptam,noi nu-L cautam pe Dumnezeu,asteptam doar harul fara nici un efort ca si*asa e de gratis trebuie doar sa-l primim,atat.Acum mi-aduc aminte de o pilda simpla dar profunda:un om era inchis odata intr-un turn,si era izolat acolo,deodata vede un om trecand pe acolo,striga dupa ajutor dar nu este ajutat si arunca cu o moneda jos,omul de jos o vede o i-a si pleaca.Bun ,acum a doua zi mai trece un o om dar acum cel din turn nu mai arunca cu monede ci arunca cu o piatra,atunci cel de jos se uita in sus sa vada cine l-a lovit.Asa si noi cand avem binecuvantari uitam sa privim in Sus,dar cand ne lovesc necazuri ,tinem privirea tot la Cer dupa izbavire.Domnul sa-ti dea rabdare sa poti duce crucea ce ti-a fost randuita,si sa sti ca nu e mai grea decat ai putea s-o duci.

[delia31]

În prealabil postat de OmuBun

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

asa cum zici omule bun. si asa cum zice si Blaga in niste versuri:
"vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat/
sa nu se simta Dumnezeu/
in mine/
un rob in temnita - incatusat."

[delia31]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.Ce parere aveti ?

Draga inger pazitor, poate nu stii ca Dumnezeu pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca ca sa ne vedem starea sufleteasca si credinta si rabdarea. Si cum pe toti ne iubeste, pe toti ne incearca.
De ce crezi ca ingaduie suferinta? Pt. ca altfel nu L-am cauta cu adevarat in noi, pt. ca altfel nu ne-am da seama ca pacatul ne desparte de El si ca de fapt despartirea asta e cea care ne doare.
Ne vrea pentru El, dar ne vrea curati launtric de toate relele pe care le-am lasat sa se salasluiasca in noi. Insa fara suferinta (ori intr-un fel sau altul) nu se curateste nimeni sufleteste, asa cum aurul ramane murdar si plin de zgura daca nu e lamurit in foc.
Taina suferintei nu se poate intelege si epuiza nici intr-o viata, d-apoi in cateva postari pe forum.
Vezi ca suferinta si boala au multe subtilitati din care ai de invatat ceva: pt. durerile fizice iei medicamente dar de fapt boala e in adancul tau, in relatia sufletului tau cu Dumnezeu.Doar prin Hristos ne vine tamaduirea. De fapt tamaduirea trupeasca e o consecinta a vindecarii relatiei tale cu El.

Citeste daca poti vietile sfintilor sau marturii din temnitele comuniste, sa vezi acolo rabdare in suferinte! Si ce suferinte!!!! O sa intelegi mai bine ce ti se intampla.
Mie mi-au iesit toti gargaunii din cap (aproape :)) dupa ce am citit Coborarea in iad-fenomenul Pitesti a lui Nicolae Popa si altele de genul asta.
E cineva pe aici pe forum care are o semnatura foarte sugestiva: „ma plangeam ca n-am bani de sandale, pana cand am intalnit un om fara picioare”.

si vezi ca mai e un paradox: a fugi de suferinta prin care te poti purifica sufleteste echivaleaza cu a pierde virtutile pe care le-am fi putut dobandi la capatul lor, a nu dobandi cununa de la capatul suferintei.
Rabdare, rabdare si pune-te sa scrii romanul de care ziceai. E si asta o forma de terapie daca reusesti sa dai nume trairilor de nenumit.
toti sfintii cu tine

[unamic]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

De fiecare data cand aud de problemele cu care trebuie sa luptam aici pa pamant, imi amintesc cum in rugaciunea Tatal Nostru cerem ca vrem sa vina imparatia Sa si se faca voia Sa pe pamant asa cum se face in cer. "faca-se voia Ta precum in cer asa si pre pamant." Oare de ce? E clar, pentru ca pe pamant e diavolul ce imparateste deocamdata si voia lui Dumnezeu se face foarte putin. Dar nu trebuie sa uitam ca Domnul Dumnezeu este Dumnezeu pentru vesnicie, Si ca imparatia Sa nu va avea sfarsit.
Probabil tocmai pentru ca i-ai promis ca vei fi un om mai bun, ..... vei putea sa fii mai bun doar purtand aceasta povara. (boala). Asa era si sfantul Pavel, avea si el o problema de sanatate. I-a cerut lui Dumnezeu sa-l vindece dar EL i-a raspuns: "Harul meu iti este de ajuns". Mai clar, daca Pavel ar fi fost vindecat de acea "tepusa" nu l-ar mai fi cautat pe Dumnezeu cu mintea si cu inima ceea ce l-ar fi dus la pierderea vietii vesnice. De aceea Dumnezeu nu l-a vindecat.
Imi pare rau pt tine, imi vine usor sa vb cand sunt afara din joc. Dar asta ti-am scris cu drag si sper ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti raspunsul si linistea sufleteasca adica pace in inima. Roaga-te si EL iti va raspunde asa cum a raspuns SFantului Pavel.
cu drag, un amic

[Radu32]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

in sfarsit o postare reala, desprinsa din viata, si nu din vorbarie goala !
te inteleg foarte bine,si eu am trecut mai mult sau mai putin in diferite etape ale vietii prin situatii relativ asemanatoare !
Stiu ca dumnezeu pare nedrept, ca la unii le da totul aproape si la altii nimica decat rele,desi ei sunt relativ buni,si au facut fapte bune !
Cand traiesti pe pielea ta aceasta situatie-limita, iti pare ca dumenzeu a murit, si chiar nu mai exista dect neantul noptii astrale, ca nu mai exista ncici o dreptate pe lume,daca e lovit tot calul care trage !!!
Insa noi oamenii ,fiinte limitate, nu ne putem pronunta ultimativ,habar nu avem ,si de aceea ceea ce ne ramane e doar speranta in existenta lui dumnezeu !
Rog pe lupii moralisti,care stau bine-mersi in caldura barlogului,sa se abtina...as vrea sa-i vad putin in frigul iernii de afara, si apoi, sa vorbim,...cu experientele pe fata !!!
Totusi, eu cred ca Dumnezeu isi incearca elita, aurul il verifici in foc !
In orice armata, in ceasul decisiv, e aruncata in lupta garda pretoriana !
Ce valoare ar mai avea credinta noastra,daca am crede numai cand ne e bine,si cand ne e rau nu am mai face nici un efort de cautare si credinta !
Cele de saus sunt numai cateva reflectii personale pe marginea raportarii omului la triada bine-rau-credinta !
In rest Dumnezeu insusi stie mai bine,si nu eu pacatosul !

[unamic]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata. Ce parere aveti ?

Nu te-a imbolnavit EL. Daca le-ai marturisit si le-ai urat, pacatele tale au fost tintuite pe crucea pe care a murit Domnul Hristos. Ai fost eliberata de pacate. Am facut o cautare in Scriptura si iti dau urmatoarele texte ca sa citesti si sa te convingi cat te mult ne iubeste Dumnezeu. Iata:
18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu

16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.

că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor

8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit
9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom imbavi
10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. 11. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.

24. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii

25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;