|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#61
|
|||
|
|||
atunci
Citat:
|
#62
|
|||
|
|||
Citat:
Hm, m-am gandit si la acest aspect, a fost o solicitare a memei mele ca sa aiba timp sa se obisnuiasca cu ideea. Dar intre timp eu daca vreau sa merg acasa pot sa merg dar el nu are ce cauta acolo. Am stat o luna si jumatate sa ma gandesc ce sa fac si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca eu aman nunta, mamei mele nu ii vor trece nervii si supararea. Mai ales ca el nu are ce cauta sa se mai intalneasca. Doi la mana, daca eu aman nunta (si nu mi-a zis el asta, el a lasat la alegerea mea) cum mai poate avea el incredere in mine ca va trece vreodata pe primul loc ca si sot al meu. Va fi convins ca orice problema va aparea intre noi doi eu voi pune parerea mamei mele pe primul loc. Daca ar fi invers nici mie nu mi-ar conveni sa ma lupt pentru locul meu in sufletul lui. Sa stiu ca mama lui ramane mult mai importanta decat mine. M-am gandit sa completez. Nu este incapatanare din partea mea, ca asa suna. Am luat toate aspectele la puricat in perioada asta. Solicitarea de amanare a venit dupa 1 luna dupa ce i-am spus si in momentul in care a vazut ca nu ma poate convinge cu forta sa renunt la planurile mele. Mie mi s-a parut tardiva..........daca venea la 2-3 zile de la anunt era in regula, dar dupa ce ai improscat cu noroi in mine si in el...................cam tarziu. Cu toate asta am stat sa cantaresc si acest aspect Last edited by ioanacluj; 23.03.2011 at 14:31:02. |
#63
|
|||
|
|||
parerea mea
Citat:
|
#64
|
|||
|
|||
Citat:
|
#65
|
||||
|
||||
parere !
mama ca mama,da unde e tatal in ecuatia asta ???
el ar fi avut un cuvant greu de spus, si de dat o educatie solida, astfel incat copilul sa faca la maturitate, singur, numai cele mai bune alegeri ! insa desigur, atitudinea ta, depinde si de alti factori,uneori foarte importanti ! mai face si omul ce poate uneori, nu toti suntem miss sau mister Univers,asa incat sa ne impiedicam in pretendenti la tot pasul !!! asa ca uneori ne multumim si cu ce gasim pe marginea santului ! si mai zicem si bogdaproste pt noroc !!! asa ca aflat omul in asa situatie, nu-l mai poti condamna, ci doar sa-i urezi noroc !!! |
#66
|
|||
|
|||
Sper sa ne "reintalnim" aici pe forum dupa..hai sa spunem un an de zile si sa ne povestesti cum e viata ta. Pana atunci..no comment. Sper sa fi destul de constienta sa nu dai vina pe el daca lucrurile nu merg. E o alegere e care tu o faci si prin urmare esti responsabila de urmarile ei.
|
#67
|
||||
|
||||
Cred ca ar trebui sa te casatoresti cu omul de langa tine, indiferent de parerea mamei tale, atat timp cat va iubiti si va intelegeti.Pana la urma, mama ta ce vrea de la tine? Ti-a oferit ea alt viitor sot pe care tu l-ai respins sau o stare sociala si materiala care sa o indreptateasca sa-ti hotarasca soarta(prin absurd vorbind).
Ori te vrea langa ea, blanda si supusa, numai buna sa-i asculti si sa-i executi comenzile? |
#68
|
|||
|
|||
Citat:
Chiar daca el imi respecta decizia, nu poate s-o influenteze pe mama. Fiecare au dreptul la opinie si tin bine de ea. Sper ca nu am inteles bine legat de educatia mea. Nu s-a putut plange nimeni, pana acum, de gradul meu de educatie. Educatia, din punctul meu de vedere nu implica lipsa personalitatii si a propriilor decizii si pareri. Imi da senzatia unui mesaj scris la misto. Chestia cu pretendentii nu s-a pus in discutie, cu toate ca am specificat cat de cat la inceput ca nu am fost chiar singura pana la 34 de ani. Viitorul meu sot este mult superior multora dintre cei care se dau mari crestini, mari oameni de afaceri sau sunt intr-o pozitie sociala extraordinar de buna. Si ca sa inchei: am avut ocazia sa cunosc in pozitii extraordinare social niste adevarate scursuri ale societatii ...................care daca nu-si bateau sotia cel putin o inselau pe la toate colturile, care furau si inselau tot ce le trecea prin raza de actiune, care santajau si nu aveau nici un Dumnezeu. Am o experienta de viata mult mai vasta decat a multora dintre oamenii care s-au gandit sa ma judece. Cunosc mii e oameni (prin natura meseriei mele) si pot sa afirm ca de cele mai multe ori cei care nu au facut nimic gresit in viata lor au o frustrare si o invidie iesita din comun, iar cei care au mai gresit din cand in cand sunt mult mai spasiti si mai intelegatori cu semenii lor (nu vreau sa generalizez) |
#69
|
|||
|
|||
Citat:
Si eu sper si tot asa sper sa-mi fie bine. Stiu ca nimeni nu poate sa-mi dea nici o garantie. Nici nu vreau acest lucru pentru ca nu as crede daca ar veni cineva si mi-ar spune" sigur vei fi fericita, da-i drumul mai departe" Dar.........am primit de la fratele meu un raspuns care m-a uns la inima " sper ca-ti va fi bine, nu am cum sa-ti dau garantii, dar oricum va fi eu voi fi tot langa tine." Cred ca asta cuprinde tot ce am nevoie.........ideea ca si daca iau o decizie gresita am a cine sa apelez pentru o vorba buna. Pe el nu am de ce sa dau vina, e decizia amandurora. Absolut cu toti cu care am fost impreuna am ramas prietena. Nu e vina numai a unuia daca nu merge o relatie. De fapt cred ca mi-e mai frica de ce sunt in stare eu decat de ce este instare el sa faca :D |
#70
|
|||
|
|||
Citat:
:)) Mi-am amintit ceva, la ultima discutie cu ea s-a apucat sa-mi aminteasca doi oameni cu care am avut o legatura si sa ma intrebe imperativ de ce nu am putut ramane cu unul dintre ei ca erau baieti de treaba. Nu am putut sa reactionez si sa-i spun ca unul era afemeiat din cale afara, iar celalalt era violent. Nu imi place sa vorbesc de rau fosti iubiti. Aicea pot sa spun sub acoperamantul anonimatului, dar ei nu puteam sa-i explic aceste lucruri deoarece acesti oameni sunt ok ca si prieteni, dar nu pentru o relatie lunga (cel putin nu pentru mine) Asta e partea pe care nu o inteleg: ce vrea de la mine...........uneori mi se pare ca e asa cum spui........are nevoie sa ma stie a ei. Adevarul e ca de cand ma stiu i-am ajutat........nu neaparat material cat faptul ca am facut intotdeauna cum au vrut ei (cel putin la nivel declarativ) Mai am doi frati mult mai mici decat mine si ei i-au invatat pe ai mei sa faca ce doresc ei (in lmitele decentei). Ca atare de la ei accepta absolut orice..........Dar povestea e lunga si implica ani de zile de greseli ale mele de a nu le arata ce simt eu cu adevarat si ce imi doresc cu adevarat. De multe ori am luat decizii ca sa-i stiu pe ei impacati.........atunci asa am crezut ca e bine............acum se intoarce impotriva mea...........asta e Nunta va fi frumoasa si cine vrea sa fie langa mine e bine primit. Cine nu..........asa e viata. Nu mai am ce sa fac decat sa ma rog sa ma accepte asa cum sunt. Pentru ca pana la urma am pus gresit subiectul acesei discutii. Nu viitorul meu sot e problema ci eu. El e doar un pretext, un mijloc sa ma puna pe mine la colt. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Se poate ierta un astfel de pacat ? | marianmarian | Generalitati | 22 | 05.10.2013 09:45:59 |
Poate mama participa la botezul propriului copil? | georgeval | Botezul | 50 | 17.05.2011 14:52:08 |
ce se intimpla cind o persoana nu poate ierta un rau care i s-a facut? | patinina34 | Generalitati | 135 | 30.06.2009 22:37:03 |
|