|
#21
|
|||
|
|||
Sa te rogi lui Dumnezu sa se faca voia lui intru toate!
Sa va rugati pentru el si sa uitati de banuielile dv. Sa ascultati sfatul duhovnicului. Sa rezistati tendintei de a-l controla si spiona, controlandu-va gandurile rele si inlocuindu-le cu increderea in Dumnezeu. Pentru ca ce ne poate face noua omul fara ingaduinta lui Dumnezeu? Cititi cartea Staretului Tadei Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata. O gasiti pe net. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
"Nunta intai este lege, a doua iertare, a treia calcare de lege." ( P.M.B., gl 205) Banuiesc ca aveti un duhovnic, discutati cu el pentru ca problema este adanca. |
#23
|
||||
|
||||
Despre divorț și recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia
de pe portalul www.teologie.net al părintelui Petru Pruteanu :
Citat:
|
#24
|
|||
|
|||
Doamnă Costea,
dați-mi voie să vă reamintesc că noi oamenii suntem păcătoși, iar inima noastră, oricât trage azi la Dumnezeu, a adunat prea multă minciună și mizerii în ea ca să râvnim peste noapte puritate și virtute "ca la carte". Că avem frică de Dumnezeu e bine, slavă Domnului! Că avem frici și griji nemăsurate nu e bine. Că avem oarecare grijă de curăția noastră iar e bine. Dar să începem să vrem a fi "mai catolici decât Papa" iar nu e bine. Mie îmi pare, să mă iertați de impresie, că teama de a avea un soț infidel vă concurează propria iubire pentru el. Și o cam pune în umbră... Imaginați-vă ce se întâmplă dacă inima vi se înflăcărează de gelozie... Ferească Dumnezeu! Dacă tot vă preocupă actuala căsătorie, pe care ziceți că ați blagoslovit-o și în Biserică, eu cred că e mult folositor pentru iertarea păcatelor și pentru bucuria vieții de credință: să vă iubiți soțul așa cum ne învață Biserica. Cred că e bine să aveți grijă de iubirea dvs. pentru soț, iar nu de a soțului pt. dvs. Nu de alta, dar sunteți stăpână, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe sufletul dvs. iar nu pe sufletul soțului... De ce, dar, acordați atâta atenție neliniștită iubirii soțului pentru dvs.? Nu vă mulțumește atunci când dăruiți? Poate fi bucurie mai mare decât să iubești cu adevărat? Adică să ierți, de 70 de ori câte 7... Și așa să ai pacea, bucuria, credința mereu reînnoite... Am învățat de la bătrâni că răul cel mai mare pentru un om este atunci când nu mai poate să iubească. Atunci sufletul e ca mort și nimic nu îl mai bucură pe om, nu îl mai împlinește, iar omul începe să alerge și să caute obosindu-se în surogatele iubirii, împătimindu-se și astfel năruindu-se. Mult gol lasă pierderea iubirii și multă alinare aduce ea, când omul o simte zvâcnindu-i în suflet. Da, cea mai mare nenorocire e când ne pierdem dragostea din propriul piept. La această comoară să veghem, ca nu cumva să ne-o răpească gândurile, grijile, depărtările... Cât despre un oarecare duh de puritanism care îmi pare că răzbate din mesajele dvs., eu zic să-l alungați. De nu-l goniți degrabă, cred că vă va răpi din suflet orice urmă de iubire, orice milă, orice compasiune. Vă va preface în sloi, vă va preschimba credința în ideologie. Hristos nu a predicat puritanismul, ci iubirea jertfelnică. Lărgiți-vă inima și faceți diferența între virtute creștină și puritanism, spre binele dvs. și al soțului. Mă iertați! Last edited by Ioan_Cezar; 02.09.2014 at 06:27:55. |
#25
|
||||
|
||||
daca preotul a savarsit slujba cununiei in Biserica, atunci se poate recasatori omul si totul e OK. Preotul (care te-a cununat a doua oara) stie mai bine ce se poate si ce nu. Ai incredere in el
|
|