Crestini persecutati in lume

[Decebal]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Hai sa spun un secret: neoprotestantii, cu exceptia unor miscari (martorii, mormonii, oneness pentecostal) sunt trinitarieni (eu cred ca incurci neo-protestantii cu iehovistii)! Daca ii intrebi, cred in doctrina Sfintei Treimi, si nu, nu sunt in ascuns arieni fara sa stie. Si cum ii contrazice practica mai exact?

Prezenţa în mod formal a unui articol de credinţă în cazul "evanghelicilor" cu privire la dumnezeirea Fiului este în fapt o chestiune înşelătoare, şi asta pentru că din punct de vedere ortodox credinţa în dumnezeirea Fiului şi în hristologia ortodoxă în general este corelată cu un mod de viaţă eclezial şi sacramental, precum şi cu o urmare a lui Hristos aşa cum Hristos o cere; existenţa sectanţilor în afara Bisericii, lipsa lor nu doar de Sfintele Mistere ale Bisericii dar şi de o corectă raportare la ele, adică ortodoxă, conformă cu învăţătura Sfintei Tradiţii, precum şi lipsa lor de moralitate creştină autentică precum şi de spiritualitate, adică ascetică şi mistică, ortodoxă face ca în fapt aşa zisa credinţă a sectanţilor "evanghelici" în dumnezeirea Fiului, a lui Hristos, este doar un element formal care nu este legat la propriu, şi nici nu are cum pentru că ei sunt în afara Bisericii, de prezenţa şi lucrarea dumnezeirii lui Hristos în viaţa şi duhurile lor.

Pentru ca acest element formal şi nelucrător de credinţă să devină unul autentic şi lucrător ei ar trebui să se integreze în Biserica lui Hristos şi să primească pe Hristosul Făcător-de-Viaţă, însă pentru asta este nevoie de misionarism ortodox autentic în raport cu sectanţii, lucru care este fapt aproape imposibil în condiţiile alunecărilor de la Sfânta Tradiţie chiar a ortodocşilor (a se vedea spre exemplu falsa misiune ortodoxă care are loc în contextul Consiliului Mondial al "Bisericilor").

După cum i-am mai spus şi Laurei şi cu altă ocazie prezenţa formală a unor articole de credinţă ortodoxe în crezul unor sectanţi, şi mai ales doar o prezenţă minimală, cum este spre exemplu cea de care pomenea domnişoara Laura, nu constituie criterii suficiente pentru ca o grupare să fie catalogată ca fiind creştină. Dealtfel aşa cum am solicitat şi dânsei, şi sper să răspundă că sunt tare curios, nu ai decât să aduci justificări ortodoxe pentru afirmaţiile pe care le susţii, că aşa mulţi putem să spunem multe.

Credinţa lor, deşi este una formal exprimată, este una falsă tocmai pentru că dumnezeirea şi umanitatea îndumnezeită a lui Hristos ei nu le percep, pentru că ei Îl văd pe Hristos mai mult ca pe un om, mai mult din exterior, pe când dumnezeirea şi umanitatea Lui îndumnezeită le este străină inimilor lor. Necunoscându-L pe Hristos în mod misterial şi mistic, dumnezeirea Lui şi umanitatea Lui îndumnezeită rămân ascunse ochilor inimilor lor, iar mărturisirea dumnezeirii lui Hristos este mai mult mărturia unui fapt exterior duhurilor lor, care nu îi afectează aşa încât să mişte inimile lor în Duh ortodox. De aici vine şi erezia lor de facto; Hristos este văzut ca un trimis al lui Dumnezeu, iar neexperimentarea dumnezeirii Lui precum şi a umanităţii Lui îndumnezeite în Sfintele Mistere ale Bisericii precum şi în viaţa morală şi ascetică şi mistică duc aşadar la o mărturie formală dar în esenţă neconvingătoare şi neortodoxă. Dumnezeirea şi umanitatea îndumnezeită a lui Hristos este experimentabilă, nu doar aşadar la un nivel de credinţă ca acord mental cu o anumită doctrină, în Sfintele Mistere, mai ales atunci când abordarea lor este una ortodoxă, iar nu heterodoxă, în viaţa spirituală, iar aici mărturiile unora ca Simion Teologul şi Grigorie Palama sunt edificatoare, precum şi în viaţa morală, pentru că ştim şi din Filocalie că Hristos este ascuns în poruncile Sale, iar o dimensiune a îndumnezeirii este hristificarea prin împlinirea poruncilor lui Hristos, pe măsura împlinirii autentice a poruncilor Hristos Însuşi devenind mai transparent cu dumnezeirea şi umanitatea Lui îndumnezeită. Altfel spus hristologia ortodoxă este strâns legată de ecleziologie şi misteriologie, precum şi de morală şi spiritualitate, nu doar deci de triadologie.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Decebal

Prezenţa în mod formal a unui articol de credinţă în cazul "evanghelicilor" cu privire la dumnezeirea Fiului este în fapt o chestiune înşelătoare, şi asta pentru că din punct de vedere ortodox credinţa în dumnezeirea Fiului şi în hristologia ortodoxă în general este corelată cu un mod de viaţă eclezial şi sacramental, precum şi cu o urmare a lui Hristos aşa cum Hristos o cere; existenţa sectanţilor în afara Bisericii, lipsa lor nu doar de Sfintele Mistere ale Bisericii dar şi de o corectă raportare la ele, adică ortodoxă, conformă cu învăţătura Sfintei Tradiţii, precum şi lipsa lor de moralitate creştină autentică precum şi de spiritualitate, adică ascetică şi mistică, ortodoxă face ca în fapt aşa zisa credinţă a sectanţilor "evanghelici" în dumnezeirea Fiului, a lui Hristos, este doar un element formal care nu este legat la propriu, şi nici nu are cum pentru că ei sunt în afara Bisericii, de prezenţa şi lucrarea dumnezeirii lui Hristos în viaţa şi duhurile lor.

Pentru ca acest element formal şi nelucrător de credinţă să devină unul autentic şi lucrător ei ar trebui să se integreze în Biserica lui Hristos şi să primească pe Hristosul Făcător-de-Viaţă, însă pentru asta este nevoie de misionarism ortodox autentic în raport cu sectanţii, lucru care este fapt aproape imposibil în condiţiile alunecărilor de la Sfânta Tradiţie chiar a ortodocşilor (a se vedea spre exemplu falsa misiune ortodoxă care are loc în contextul Consiliului Mondial al "Bisericilor").

După cum i-am mai spus şi Laurei şi cu altă ocazie prezenţa formală a unor articole de credinţă ortodoxe în crezul unor sectanţi, şi mai ales doar o prezenţă minimală, cum este spre exemplu cea de care pomenea domnişoara Laura, nu constituie criterii suficiente pentru ca o grupare să fie catalogată ca fiind creştină. Dealtfel aşa cum am solicitat şi dânsei, şi sper să răspundă că sunt tare curios, nu ai decât să aduci justificări ortodoxe pentru afirmaţiile pe care le susţii, că aşa mulţi putem să spunem multe.

Credinţa lor, deşi este una formal exprimată, este una falsă tocmai pentru că dumnezeirea şi umanitatea îndumnezeită a lui Hristos ei nu le percep, pentru că ei Îl văd pe Hristos mai mult ca pe un om, mai mult din exterior, pe când dumnezeirea şi umanitatea Lui îndumnezeită le este străină inimilor lor. Necunoscându-L pe Hristos în mod misterial şi mistic, dumnezeirea Lui şi umanitatea Lui îndumnezeită rămân ascunse ochilor inimilor lor, iar mărturisirea dumnezeirii lui Hristos este mai mult mărturia unui fapt exterior duhurilor lor, care nu îi afectează aşa încât să mişte inimile lor în Duh ortodox. De aici vine şi erezia lor de facto; Hristos este văzut ca un trimis al lui Dumnezeu, iar neexperimentarea dumnezeirii Lui precum şi a umanităţii Lui îndumnezeite în Sfintele Mistere ale Bisericii precum şi în viaţa morală şi ascetică şi mistică duc aşadar la o mărturie formală dar în esenţă neconvingătoare şi neortodoxă. Dumnezeirea şi umanitatea îndumnezeită a lui Hristos este experimentabilă, nu doar aşadar la un nivel de credinţă ca acord mental cu o anumită doctrină, în Sfintele Mistere, mai ales atunci când abordarea lor este una ortodoxă, iar nu heterodoxă, în viaţa spirituală, iar aici mărturiile unora ca Simion Teologul şi Grigorie Palama sunt edificatoare, precum şi în viaţa morală, pentru că ştim şi din Filocalie că Hristos este ascuns în poruncile Sale, iar o dimensiune a îndumnezeirii este hristificarea prin împlinirea poruncilor lui Hristos, pe măsura împlinirii autentice a poruncilor Hristos Însuşi devenind mai transparent cu dumnezeirea şi umanitatea Lui îndumnezeită. Altfel spus hristologia ortodoxă este strâns legată de ecleziologie şi misteriologie, precum şi de morală şi spiritualitate, nu doar deci de triadologie.

erezia ii descalifica de la a fi ortodocsi si de la, cum ar spune rusii, proslavnicie, nu crestinism in general.
erezia este intracrestina.
Hai sa explic:
A trece de la ortodocsi la stilisti: schisma.
A trece de la ortodocsi la baptisti(sau adventisti, ma rog, ce va displace mai mult): erezie.
A trece de la ortodocsi la musulmani: apostazie.

a fi eretic si a fi crestin e de dogma, nu de simtiri.

[Amistad]

Credinta neoprotestantilor in dumnezeirea Fiului este ceva formal, da fatzada, (in acte); in practica lor, in rugaciunile lor nu cinstesc pe Dumnezeu Fiul. Este ariansm un pic mascat. Doar un pic mascat caci se vede clar arianismul lor pentru cine are ochi. Daca ar crede in dumnezeirea Fiului ar cinsti-o si pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Ori cred ca stiti ce fel vorbesc ei despre Maica Domnului.

Erezia este osandire la iad. Este hula impotriva Duhului Sfant, a unei lucrari a Duhului Sfant, este hula impotriva lui Dumnezeu, este ceva foarte grav. Nu este ceva intracrestin, normal, ceva putin periculos.

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Si cum ii contrazice practica mai exact?
Si ca legatura are faptul de a fi trinitarian cu faptul de a fi eretic si sectar?

In practica lor, neoprotestantii dezaproba si spun ca sunt greseli tainele (sacramentele) - spovada, impartasania; preotia, hulesc Biserica, traditia, sfintii, icoanele, inchinarea la sfinti etc.
Sectarul (chiar daca se declara trinitarian) huleste pe Maica lui Dumezeu, Biserica Sa, preotia, tainele, pe sfintii Sai, Crucea si chiar pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca hulind toate acestea Il hulesc pe Insusi Dumnezeu si Dumnezeu le primeste rugaciunile? Il injura (hulirea) pe Dumnezeu, apoi spune o rugaciune, apoi iar injura si o tine tot asa si Dumnezeu trebuie sa-i asculte rugaciunea?

"Rugaciunea ereticilor este uraciune inaintea lui Dumnezeu". Scrie in catehismul ortodox: "evlavia blestemata a ereticilor" - se cheama blestemata pentru ca nu este de la Dumnezeu ci este o evlavie falsa.

În prealabil postat de Patrie si Credinta

din nou, aceeasi "sunt in dezacord cu ce inteleg eu din Patristica".

Aici nu am inteles aluzia. Probabil era "sunt in dezacord cu ce nu inteleg eu din Patristica".

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

erezia ii descalifica de la a fi ortodocsi si de la, cum ar spune rusii, proslavnicie, nu crestinism in general.
erezia este intracrestina.
Hai sa explic:
A trece de la ortodocsi la stilisti: schisma.
A trece de la ortodocsi la baptisti(sau adventisti, ma rog, ce va displace mai mult): erezie.
A trece de la ortodocsi la musulmani: apostazie.
a fi eretic si a fi crestin e de dogma, nu de simtiri.

Apostazie este renuntarea la ortodoxie, indiferent daca trece la un alt cult care se autodenumeste crestin. Pravila: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-81876.html
"Apostasia mireanului este lepadarea de credinta, inlocuind-o cu alta credinta desarta sau eretica, ca un revoltat."
Cei din afara Bisericii sunt rupti de har si de Hristos. Ar putea fi doar in situatia din Vechiul Testament, cand nu exista harul Cincizecimii, dar nu sunt nici asa, pentru ca harul exterior i-ar indemna sa vina in Biserica. Ei au o oarecare invatatura asemanatoare cu cea crestina, dar e mai mult ca o filozofie, pentru ca si idolatria era o inchinare la ceva supranatural, dar nefiind Dumnezeu era gresita. Chiar daca si ei folosesc denumirea de Iisus si Dumnezeu nu au o legatura cu divinitatea. Si hindusii daca si-ar numi zeul Shiva cu numele de Iisus nu inseamna ca sunt crestini.
Crestin e cel botezat in Biserica.

[catalin2]

Protestantii si neoprotestantii nu sunt arieni in mare parte, cred in Sfanta Treime, dar nu are vreo importanta, pentru ca "doar credinta" e la protestanti.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Amistad

Credinta neoprotestantilor in dumnezeirea Fiului este ceva formal, da fatzada, (in acte); in practica lor, in rugaciunile lor nu cinstesc pe Dumnezeu Fiul. Este ariansm un pic mascat. Doar un pic mascat caci se vede clar arianismul lor pentru cine are ochi. Daca ar crede in dumnezeirea Fiului ar cinsti-o si pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Ori cred ca stiti ce fel vorbesc ei despre Maica Domnului.
In practica lor, neoprotestantii dezaproba si spun ca sunt greseli tainele (sacramentele) - spovada, impartasania; preotia, hulesc Biserica, traditia, sfintii, icoanele, inchinarea la sfinti etc.
Sectarul (chiar daca se declara trinitarian) huleste pe Maica lui Dumezeu, Biserica Sa, preotia, tainele, pe sfintii Sai, Crucea si chiar pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca hulind toate acestea Il hulesc pe Insusi Dumnezeu si Dumnezeu le primeste rugaciunile? Il injura (hulirea) pe Dumnezeu, apoi spune o rugaciune, apoi iar injura si o tine tot asa si Dumnezeu trebuie sa-i asculte rugaciunea?

in primul asta, asta tine de erezie hristologica, nu trinitariana.
am ridicat problema aici. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13617
in al doilea rand, ce legatura are?
Daca cred ca Dumnezeu este Tatal, Fiul, Sfantul Duh sunt trinitarieni.
Daca esti malteist, tot teist esti.

În prealabil postat de Amistad

"Rugaciunea ereticilor este uraciune inaintea lui Dumnezeu". Scrie in catehismul ortodox: "evlavia blestemata a ereticilor" - se cheama blestemata pentru ca nu este de la Dumnezeu ci este o evlavie falsa.

corect. deci ca sa lamuresc, eu nu am zis ca fac si ei parte din Biserica, am zis ca da, este crestinism, dar un crestinism corupt si denaturat.

[Amistad]

Sunt trinitarieni formali. Este doar o denumire pe hartie. Daca ar avea respectul cuvenit si evlavia cuvenita, daca ar avea harul lui Dumnezeu cu ei, ar putea huli in asemenea hal dreapta credinta, Biserica si cele ale ei?

În prealabil postat de Patrie si Credinta

corect. deci ca sa lamuresc, eu nu am zis ca fac si ei parte din Biserica, am zis ca da, este crestinism, dar un crestinism corupt si denaturat.

Eu zic ca nu este un crestinism corupt. Crestin inseamna cel care Il urmeaza pe Hristos, ori ei nu Il urmeaza pe Hristos. Deci nu pot fi numiti crestini. Daca le spun crestini corupti, denaturati, inseamna ca au cazut de la crestinism si deci nu mai sunt crestini. Daca au unele asemanari cu crestinismul aceasta nu ii face crestini. Eu sunt numiti eretici de Sfintii Parinti si asa ii numesc si eu. Nu crestini.

[Ekaterina]

Creştinii sirieni trebuie să se convertească la Islam sau să plătească o taxă de „protecţie”. Altfel, sunt ucişi

"În decorul războiului civil din Siria se dă o altă bătălie: comunitatea creştină, care reprezintă 10% din populaţie, este persecutată zi de zi de jihadiştii care, în lupta lor cu regimul lui Bashar al-Assad, ocupă tot mai multe teritorii. Sub noua domnie, creştinii au mai multe variante: pot plăti o taxă de „protecţie” ca să-şi păstreze religia, pot fugi din localitate, se pot converti la Islam sau pot muri de mâna islamiştilor.

În Siria, comunitatea creştină, ameninţată în prezent de grupări radicale rebele, numără două milioane de oameni şi este compusă, în principal, din Biserica Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi Biserica Greco-Catolică Melkite.

Siria nu este o ţară care are o religie de stat şi, de aceea, creştinii, deşi sunt minoritari, nu sunt discriminaţi de guvern. Poate de aceea acestora le e mai frică de forţele rebele decât de armata lui al-Assad. La rândul lor, rebelii, o denumire generică pentru „mozaicul” de grupări care luptă împotriva regimului sirian, consideră creştinii ca fiind de partea cealaltă a baricadei, îi văd drept nişte colaboratori ai guvernului de la Damasc.

În fiecare vineri, un imam lansează mesajul lor de ură, cerând populaţiei să omoare pe oricine care nu practică religia profetului Mohamed.

„Creştinii sunt speriaţi de miliţiile islamiste şi se tem că, în cazul în care acestea vor câştiga, nu-şi vor mai putea practica religia şi vor fi nevoiţi să părăsească ţara. De îndată ce au ajuns în Alep, gherilele islamiste, aproape toate din afara ţării, au preluat controlul asupra moscheelor. În fiecare vineri, un imam lansează mesajul lor de ură, cerând populaţiei să omoare pe oricine care nu practică religia profetului Mohamed. Folosesc tribunalele ca să îi condamne de blasfemie. Cine nu gândeşte ca ei plăteşte cu viaţa”, explică arhiepiscopul catolic Jean Clement Jeanbart al Bisericii Greco-Catolice Melkite din Alep.

Dacă vreun creştin vrea să se întoarcă, trebuie să treacă la Islam, pentru că altfel e ucis

De când salafiştii de la Frontul Al-Nusra au preluat controlul asupra mai multor oraşe siriene, islamiştii le permit creştinilor să se întoarcă în oraş numai dacă trec la Islam. Altfel, sunt ucişi, potrivit unor mărturii culese de site-ul „Christian Today”. „Totul acum se află în mâinile Jabhat al-Nusra. Toţi musulmanii au rămas acolo, dar dacă vreun creştin vrea să se întoarcă, trebuie să treacă la Islam, pentru că altfel e ucis”, a povestit un refugiat sirian despre situaţia din oraşul al-Thawrah.

Li se permite să rămână dacă plătesc jizya. Aceasta e o taxă specială pe care non-musulmanii trebuie, conform legii islamice, să o plătească pentru «protecţie»

„Într-o vineri mai multe camioane au apărut în sat, la bordul cărora se aflau bărbaţi puternic înarmaţi şi bărboşi. Au început să defileze prin sat propagând mesajul că satul devenise parte a unui emirat islamist şi că femeile trebuiau să se îmbrace conform Shariei (legea islamică). Creştinilor li s-au oferit patru variante.

Se pot converti la Islam şi să renunţe la «idolul» lor. Dacă refuză, li se permite să rămână dacă plătesc jizya. Aceasta e o taxă specială pe care non-musulmanii trebuie, conform legii islamice, să o plătească pentru «protecţie».Cei care refuzau mai aveau două opţiuni: puteau să plece lăsându-şi toate proprietăţile în urmă sau puteau să fie înjunghiaţi”, povesteşte Jamil, un refugiat creştin în vârstă.

Potrivit ideologiei jihadiste, precum cea a Frontului Al-Nusra, bunurile şi proprietăţile „infidelilor” – a non-musulmanilor- sunt halal (în arabă: „legitim”, „legal” sau „permisibil”) şi nu e păcat ca acestea să fie confiscate. Jihadiştii ocupă casele şi vând pe piaţa neagră obiectele lăsate în urmă de creştinii care dau bir cu fugiţii.

„Scopul acestor grupări nu este doar eliberarea Siriei de sub Assad, dar şi răspândirea prin forţă a Islamului radical în tot Orientul Mijlociu şi cucerirea Ierusalimului”, spun surse citate de AsiaNews.

Preoţi răpiţi sau executaţi

Nici clericii creştini nu scapă de mânia islamiştilor. De mai bine de o sută de zile nu se ştie nimic despre doi episcopi răpiţi în Alep. Episcopii Yohanna Ibrahim, liderul Bisericii Ortodoxe Siriene din Alep, şi Boulos Yaziji, liderul Bisericii Ortodoxe Greceşti din acelaşi oraş, au dispărut la începutul lunii aprilie.

Cu două luni înainte, părintele Michael Kayal de la Biserica Catolică Armeană din Alep a fost răpit în timp ce se afla în autobuz, iar de atunci n-a mai fost văzut. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu clericul grec-ortodox Maher Mahfouz.

De o soartă mai crudă a avut parte părintele ortodox sirian Fadi Haddad, care a fost răpit în decembrie, iar la o săptămână de la dispariţie, corpul lui mutilat a fost găsit pe marginea şoselei, cu ochii scoşi din orbite." (Sursa: adevarul.ro)

[cristiboss56]

Reprezentanţa Bisericii Ortodoxe Române pe lângă instituţiile europene a publicat câteva concluzii pe marginea Raportului asupra libertăţii religioase întocmit de organizaţia internaţională "Aid to the Church in Need" (ACN), prezentat la Bruxelles la finalul anului trecut, în cadrul unui eveniment găzduit de Parlamentul European. Potrivit acestui raport, creştinismul continuă să fie cea mai persecutată religie a lumii.

Raportul ACN oferă o perspectivă de ansamblu asupra nivelului de libertate religioasă în peste 250 de ţări din întreaga lume. Atenţia autorilor a fost focusată asupra tuturor minorităţilor religioase din aceste state şi a măsurii în care acestora le este permisă manifestarea liberă a credinţei lor. "Avem nevoie de o înţelegere completă a libertăţii religioase, iar nu de una minimalistă, iar o astfel de înţelegere presupune cel puţin cinci niveluri, însoţite adesea de foarte importante precizări. În primul rând, este vorba despre libertatea de manifestare în public a credinţei, iar nu de a o practica exclusiv în sfera vieţii private. Apoi, este vorba de dreptul comunităţilor religioase de a se organiza în mod liber, fără nici un amestec din partea statului. De exemplu, cultele trebuie să se bucure de libertatea de a-şi numi slujitorii potrivit propriilor criterii. În al treilea rând, orice persoană trebuie să se bucure de libertatea de a se converti de la o credinţă religioasă la alta sau la nici una. În al patrulea rând, orice comunităţi religioase trebuie să se bucure de libertatea desfăşurării cultului propriu, iar aceasta include dreptul de a construi lăcaşuri de cult. În fine, trebuie asigurată libertatea nu doar de a-i catehiza pe propriii membri, ci şi de a-şi prezenta credinţa în faţa celor din afara comunităţii, de a face misiune", a precizat Peter Sefton-Williams, şeful echipei de redactare a raportului.

Principala descoperire a raportului ACN constă în identificarea unei uşoare tendinţe de ameliorare a situaţiei la nivelul legislaţiei, dublată însă de o ceva mai accentuată înrăutăţire pe teren. Cu alte cuvinte, în multe părţi ale lumii, opinia publică a început să fie mai mult conştientă de importanţa asigurării libertăţii religioase tuturor cetăţenilor, iar subiectul a fost mai des în atenţia mass-media. În consecinţă, multe parlamente au făcut paşi importanţi în elaborarea şi adoptarea unei legislaţii îmbunătăţite în această privinţă. De asemenea, mai ales în lumea arabă, a crescut numărul de consilii interreligioase care îi aduc laolaltă pe liderii religioşi ai comunităţilor prezente în respectivele state. Pe de altă parte însă, în realitate, mai ales acolo unde nerespectarea libertăţii religioase era deja o problemă, situaţia s-a înrăutăţit sensibil pe parcursul ultimelor 12 luni. De cele mai multe ori, această evoluţie s-a concretizat în acte de violenţă şi persecuţie, şi tot de cele mai multe ori victimele au fost din rândul comunităţilor creştine. Deşi autorii raportului nu indică un număr exact, Sefton-Williams a făcut referire la o cifră propusă de Vatican la începutul acestui an, indicând că aproximativ 200 milioane de creştini din întreaga lume suferă diferite forme de violenţă din cauza credinţei lor.

O altă evoluţie îngrijorătoare semnalată în cadrul raportului o reprezintă tendinţa, în unele ţări occidentale, în frunte cu Marea Britanie, de a impune o formă agresivă de secularism, care nu doar că reduce manifestarea credinţei religioase la cadrul strict privat, dar ridică serioase probleme legate de asigurarea respectării libertăţii de conştiinţă a credincioşilor.

105.000 creştini au murit pentru credinţa lor în 2012

Un alt raport realizat de ONG-ul "Porţi deschise", intitulat "Indexul mondial al persecuţiilor" şi remis cotidianului francez "Le Monde" pe 8 ianuarie, arată că violenţa şi discriminările la adresa creştinilor au cunoscut o creştere alarmantă în Africa subsahariană. "Peste 150 milioane de creştini suferă discriminări grave şi acte de violenţă venite din partea unor persoane de alte religii şi regimuri totalitariste", se precizează în raport. Această situaţie se datorează, în principal, creşterii în numeroase ţări a islamismului radical, în timp ce situaţia se îmbunătăţeşte pentru creştinii din ultimele ţări comuniste, cu excepţia Coreei de Nord.

După o statistică întocmită de Biserica Catolică, în jur de 105.000 de creştini din toată lumea au murit pentru credinţa lor în anul 2012, potrivit doxologia.ro. Această informaţie a fost publicată pe data de 21 decembrie de coordonatorul Comisiei de Observare pentru Libertatea Religioasă din Italia, Massimo Introvigne. Statisticile oferite de acest expert sunt cu adevărat îngrijorătoare: în medie, la fiecare cinci minute, o persoană moare în lume pentru că este creştin. Cercetătorul a desluşit cele mai persecutate regiuni, localizate în mare parte pe continentul african: Nigeria, Somalia şi Mali. Mari riscuri se găsesc şi în Pakistan, în anumite regiuni ale Egiptului, în ţările în care regimurile comuniste totalitare încă mai există şi astăzi, în frunte fiind Coreea de Nord sau în ţările care sunt parţial sub influenţa naţionalităţilor etnice, precum India. În ceea ce priveşte sursele persecuţiilor, expertul menţionează în primul rând ideologiile agresive: "Pe de o parte există persecuţii crunte, crime şi torturi care iau naştere din anumite ideologii; ideologia fundamentalismului islamic radical, versiunile mai violente ale naţionalismului etnic şi ideologiile vechiului comunism".

[Ekaterina]

"Rebelii sirieni au eliberat un sat creştin şi au forţat apoi populaţia să treacă la islamism

Rebelii sirieni au preluat controlul asupra unui sat din nord-estul capitalei Damasc, locuit de creştini, transmite Daily Mail. Bucuria localnicilor, care sunt oponenţi ai regimului Assad, a durat puţin. Rebelii i-au ameninţat cu moartea dacă nu trec la islamism.

Potrivit presei, în grupurile rebele au fost inflitraţi extremişti islamişti, care provin inclusiv din gruparea teroristă Al-Qaida.

Un locuitor din satul Maaloula a declarat că mulţi dintre rebeli purtau bărbi lungi şi că strigau „Allahu Akbar!” (Dumnezeu este mare!”). Potrivit acestuia, rebelii au împuşcat creştini. Mai mult, unii locuitori au fost ameninţaţi că vor fi decapitaţi dacă nu trec la islamism, iar biserici au fost arse.

Satul de munte Maaloula este unul din puţinele în care se mai vorbeşte o limbă antică rară, aramaică." (sursa: gandul.info)