|
|
|
|
|
#171
29.01.2016, 18:48:06
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
|
#172
29.01.2016, 19:44:10
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#173
30.01.2016, 05:52:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
Spre deosebire de al tau (care a fost fractura inimii Barladului, hemoragia Vasluiului si catalepsia Iesilor, o mirobolizanta explozie duhovniceasca, o cutremurare a tzitzelor patriei, o fantana arteziana de har pe cerul si in glia Moldovei) botezul meu nu a avut, din cate am aflat, nimic extraordinar. A fost o slujba neinsemnata, oarecare, lipsita de orice extravaganta sau originalitate, care s-a petrecut intr-una din sutele de duminici ale satului meu, in frumoasa si banala noastra biserica din Baragan. In timp ce se desfasura botezul, nasterea mea sub un alt cer, afara continua sa ploua, vacile pasteau linistite pe campie, unii isi injurau nevasta, altii isi beau tuica, doua babe trageau sa moara, ratele continuau sa macane (am auzit ca una s-a oprit cateva clipe din macanit dar asta numai pentru ca se inecase cu o pietricica in vreme ce scormonea prin laturi), crinii continuau sa putrezeasca, ouale sa se cloceasca si viermii sa viermuiasca. Din fericire se rotunjeau, zemoase si parfumate, prunele! Si porumbul raspandea lumini aurii peste arii, concurind felinarele tainice ale gutuilor dulci-acrisoare, pietroase. Noaptea care a urmat a fost senina, licareau stelele... * Scrie pe o hartie galbejita cand si de cine am fost botezat si unde. E o hartie care nici macar nu-i originalul, acela cica a ars intr-un incendiu (am aflat de la parintele paroh), in anii 70... O hartie banala, cu un scris banal (desi citet!), cu o iscalitura banala, despre un fapt ordinar: la noi toti oamenii sunt botezati dupa ce vad lumina soarelui. Nimic extraordinar, e atat de firesc incat daca unul n-ar fi botezat dupa nastere, la noi in sat ar fi ca si cum ar ramane neinsurat... Rusine mare, maica! * Mi s-a povestit de mai multe ori banalitatea aceea: erau aceiasi oameni pe care ii cunoasteam deja foarte bine din primele luni ale vietii - mama, tata, bunicii, nasii nostri, cativa vecini si vreo 2-3 tate barfitoare, aceleasi pe care aveam sa le ard cu lumanarea mai tarziu cand ma jucam, ca toti copiii, de Pasti in timpul Deniilor si care, daca nu ar fi fost cu totul analfabete, ar fi facut azi cariera insemnata pe forum. Atat de iscusite erau in cele extraordinare, bisericesti! * In mod obisnuit au venit parintele si cantaretul, i-au condus pe nasi in tinda bisericii (eu nu mai tin minte in bratele cui eram!), nasii au spus ce au avut de spus (parca lepadarile de satana, daca mai tin bine minte), apoi slujba a mers in felul ei obisnuit, doar cufundarea aceea intreita mi-a dat nitel frisoane (apa era rece!) si am urlat de s-au speriat babele barfitoare insa parintele a zambit, a zis ca am simturile treze... Mama a plans de mai multe ori, tata si-a permis luxul de a uita o clipa ca e membru de partid si secretar al comunei si, culmea neorinduielii tovarasesti, cica a facut si el semnul crucii de vreo 3 ori (saracul tata, Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii); iar bunica nu a vrut sa stea decat in genunchi, ca de obicei, cocosata-garbovita-bolborositoare. Cum era ea mereu. Nimic extraordinar! Totul banal! Apoi au mers acasa, cu parintele si dascalul, au pus masa, au sporovait, au facut planuri, politichie, dulceturi, cafelute, prajituri, muzica populara (tata, care era smecher, le-a pus si delicatete: Joe Dassin si Dalida) si-apoi au trecut la afaceri: popa a vandut tatei casa, imbatat de banalitatea slujbei si de bunatatea vinului, pe bani putini. Tocmai repar beciul, acoperisul si podul - cred ca a fost o tocmeala corecta, casa aia nu facea mai mult. Si asta a fost totul. Banal, absolut banal. Doar una din tzatze i-ar fi zis mamei, chipurile, tudorito fa, tu ai vazut cum urca si cobora ingerii pe sub candelabre, fa? ai vazut ca un inger a aratat, fato, cu dejtu inspre copil? - fugi bre d-aicea cu prostiile, a zis mama, nu fara a-si face semnul crucii si a scuipa in san, desi in sinea ei tot mai tragea nadejdea nestiuta de nimeni ca da, la fiul ei coborasera ingerii si insasi Preacurata, ca doara ea nu facuse degeaba trei nopti in sir priveghere in genunchi, cu post si rauri de lacrimi pentru intaiul ei nascut din dragoste si din Mila Bunului Dumnezeu... Banal. Nimic neobisnuit. Asa e in toate casele de romani. Asa sunt toate mamele si toate babele. Asa e pe la noi, de cand lumea (crestina), Domnul fie laudat! Last edited by ahilpterodactil; 30.01.2016 at 06:09:12. |
|
#175
30.01.2016, 07:34:33
|
|||
|
|||
|
Unul obisnuit, banal.
Ca la tara!...:)) |
|
#176
30.01.2016, 09:14:07
|
|||
|
|||
|
O slujba EXTRAORDINARA, deloc banala
https://www.youtube.com/watch?v=NXYXnJBpOXo
Delicios! Absolut delicios! Singurul "lucru" banal e copilasul. Si purtarea si cuvintele preotului. In rest totul e mirobolizant, extraordinar! Last edited by ahilpterodactil; 30.01.2016 at 09:16:39. |
|
#177
30.01.2016, 09:27:48
|
|||
|
|||
|
Cantare fara ifose, cinstita. Firesc, banal (fara extravagante sau piosenii zalade, fara busuiocisme).
Cantare duhovniceasca, spre lauda lor si a Domnului: https://www.youtube.com/watch?v=P0iNEjXbKdk https://www.youtube.com/watch?v=gKRjQwXv3dI Last edited by ahilpterodactil; 30.01.2016 at 09:32:11. |
|
#178
30.01.2016, 13:54:14
|
|||
|
|||
|
Deloc banal
"care a fost fractura inimii Barladului, hemoragia Vasluiului si catalepsia Iesilor, o mirobolizanta explozie duhovniceasca, o cutremurare a tzitzelor patriei, o fantana arteziana de har pe cerul si in glia Moldovei" - splendida figura de stil.
|
|
#180
30.01.2016, 14:27:59
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
|
Mod linear
