Versetul care ne invata sa ne smerim

cristiboss56 · #1 29.01.2009, 21:43:39

Facerea 2, 7 : "Atunci , luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie." Acesta este poate cel mai comentat verset al Cartii Facerea si cel mai utilizat, atunci cand se doreste argumentarea creării omului folosind ca temei Scriptura. Este versetul care incepe descrierea pe larg a creării omului, urmand ca in urmatoarele , din al doilea si al treilea capitol, sa fie prezentate locul unde primul om a fost asezat, porunca primita, crearea femeii , caderea in pacat. Crearea omului este deosebita de crearea celorlalte creaturi care s-au facut prin cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum si exclama si proorocul David :"Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale" ( Ps. 118 ). Referitor la expresia "tarana din pamant", am gasit o explicatie prin invatura Sf. Ioan Gura de Aur, care a vazut in ea expresia smereniei pe care omul trebuie sa o aiba. Iata cum Sf.Scriptura este atat de bine completata de Invataturile Sf. Parinti, Invataturi asupra carora insist si voi insista in toate noile topice deschise. Dar iata ce ne spune: "Si n-a spus simplu < pamant>, ci <tarana>, ca sî cum ai spune partea cea mai proasta si de mai putin pret din pamant. . .Nu mici sunt gandurile ce mi le trezesc in minte cuvintele acestea cu privire la smerenie, daca suntem cu mintea treaza. Cand ne gandim de unde isi are inceput faptura noastra, invatam indata sa ne smerim, sa ne umilim." Iata cat de minunata este aceasta invatatura si cat de inteleapta si de ce insist in studiul si lecturarea Invataturilor Sf.Parinti. Revenind, dupa ce in primul capitol se spune ca omul a fost creat dupa "chipul lui Dumnezeu", revenirea la prezentarea crearii omului in al doilea capitol, in acest chip, al crearii omului din tarana, este conform Sfantului Ioan Gura de Aur, o infranare a gandurilor de mandrie. "Ca nu cumva omul, nestiind din ce e alcatuit, sa-si inchipuie despre el lucruri mari si sa depaseasca hotarele sale , dumnezeiasca Scriptura mai vorbeste o data despre facerea omului si ne arata chipul alcatuirii lui", spune Sf.Ioan Gura de Aur.

#2 04.02.2009, 22:20:25

Despre smerenie

Precum mortul nu mãnâncã, asa si smeritul nu poate sã osândeascã pe alt om, chiar dacã l-ar vedea închinându-se la idoli (Avva Longhin).

Smerita cugetare este o rugãciune neîntreruptã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Smerenia este cea mai credincioasã chezãsie pentru un virtuos în fata cãderii. Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).

Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion).

Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).

Smerita cugetare o aratã nu acela care se ticãloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie îi amãrãste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).

Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).

Dacã crinii cresc mai cu seamã în vãi, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se teme de Domnul are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Coboarã în adâncul smereniei, unde vei afla mãrgãritarul de mult pret al mântuirii tale (Cuviosul Teognost).

Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).

În sufletele smerite se odihneste Domnul, cãci nimic nu dezrãdãcineazã asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).

Cel ce nu este smerit a cãzut din viatã (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).

Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).

Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se înaltã cu îngâmfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).

Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).

Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).

Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).

Nimic nu se poate sã se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rãdãcina, hrana, temelia si legãtura oricãrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).

Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).

A spori în virtute înseamnã sã sporesti în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).

Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).

#3 04.02.2009, 22:22:41

http://www.plasticsusa.com/ortho/filo_smerenie.html

windorin · #4 17.03.2009, 12:26:17

Intreaga Sfanta Scriptura este "un verset ce ne cere sa ne smerim".

De fiecare data cand omul a inceput un lucru pe cont propriu, a ajuns sa se impotriveasca lui Dumnezeu si a sfarsit rau. Totul ne indeamna spre a iubi fara masura si spre a asculta de Dumnezeu in mod neconditionat.

Biblia este o carte a versetelor dedicate caderilor si intoarcerilor sufletelor la Dumnezeu.

janina · #5 17.03.2009, 13:58:36

Biblia este un studiu greu de aprofundat adevărata smerenie are și dragoste și milostenie ,înțelepciune ,ascultare -acestea ar rebui să meargă înpreună ! pt creștini ,dar este greu mai ales în zioa de astăzi (globalizare secularizare)

georgeval · #6 17.03.2009, 14:01:31

[SIZE=2]Noi suntem chemati la libertate si suntem chemati la smerenie. Apostolul Ioan spune: "Cunoasteti adevarul si adevarul va va face liberi". Hristos spune: "Invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre ". Din aceasta noi vedem bine ca in Evanghelie smerenia si libertatea, nu doar ca nu se contrazic, ele sunt acelasi lucru, desi libertatea este mai mult decat smerenia.[/SIZE]
[SIZE=2]Noi suntem chemati la libertate prin smerenie. Dar libertatea adevarata nu o vom cunoaste decat dupa ce vom cunoaste smerenia adevarata, dupa ce smerema ne va elibera. Iar libertatea aceasta nu va fi libertatea care sau la care suntem indemnati in strada, ci va fi libertatea cea pe care ne-o da adevarul, Adevarul care este insusi Hristos; libertatea pe care o vom avea in chip si mai desavarsit in ziua cea neinserata a imparatiei Sale.[/SIZE]

windorin · #7 02.04.2009, 12:10:56

Astazi, mai mult ca odinioara, tacerea este una dintre cele mai bune forme de asceza. Iar din tacere se poate naste si smerenia. Smerenia este neraspunderea si neintoarcerea cuvantului. Iar versetul care imi vine in minte este urmatorul:

"Si sculandu-se in mijlocul lor, arhiereul L-a intrebat pe Iisus, zicand: Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia? Iar El tacea si nu raspundea nimic." Marcu 14, 60-61

moment31 · #8 11.11.2009, 23:23:38

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56

Facerea 2, 7 : "Atunci , luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie." Acesta este poate cel mai comentat verset al Cartii Facerea si cel mai utilizat, atunci cand se doreste argumentarea creării omului folosind ca temei Scriptura. Este versetul care incepe descrierea pe larg a creării omului, urmand ca in urmatoarele , din al doilea si al treilea capitol, sa fie prezentate locul unde primul om a fost asezat, porunca primita, crearea femeii , caderea in pacat. Crearea omului este deosebita de crearea celorlalte creaturi care s-au facut prin cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum si exclama si proorocul David :"Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale" ( Ps. 118 ). Referitor la expresia "tarana din pamant", am gasit o explicatie prin invatura Sf. Ioan Gura de Aur, care a vazut in ea expresia smereniei pe care omul trebuie sa o aiba. Iata cum Sf.Scriptura este atat de bine completata de Invataturile Sf. Parinti, Invataturi asupra carora insist si voi insista in toate noile topice deschise. Dar iata ce ne spune: "Si n-a spus simplu < pamant>, ci <tarana>, ca sî cum ai spune partea cea mai proasta si de mai putin pret din pamant. . .Nu mici sunt gandurile ce mi le trezesc in minte cuvintele acestea cu privire la smerenie, daca suntem cu mintea treaza. Cand ne gandim de unde isi are inceput faptura noastra, invatam indata sa ne smerim, sa ne umilim." Iata cat de minunata este aceasta invatatura si cat de inteleapta si de ce insist in studiul si lecturarea Invataturilor Sf.Parinti. Revenind, dupa ce in primul capitol se spune ca omul a fost creat dupa "chipul lui Dumnezeu", revenirea la prezentarea crearii omului in al doilea capitol, in acest chip, al crearii omului din tarana, este conform Sfantului Ioan Gura de Aur, o infranare a gandurilor de mandrie. "Ca nu cumva omul, nestiind din ce e alcatuit, sa-si inchipuie despre el lucruri mari si sa depaseasca hotarele sale , dumnezeiasca Scriptura mai vorbeste o data despre facerea omului si ne arata chipul alcatuirii lui", spune Sf.Ioan Gura de Aur.

Eu cred ca smerit trebuie sa fii doar in fata Bunului Dumnezeu,sa fii smerit in rugaciune......Daca faci o rugaciune sa o faci cu inima smerita si sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa te feresti cat poti de pacate ca sa fii protejat de rele.....Nu trebuie sa accepti ce iti fac ceilalti si sa faci si tu la fel pt ca Dumnezeu o sa te ierte....La Dumnezeu ii place dreptatea,,,ca omul sa lupte,sa dojeneasca,nu prin bataie...Dar comunicarea dintre oameni este foarte importanta,,si un om de multe ori nu intelege numai daca ii dai o lectie....Umilinta se refera,sa nu te razbuni si sa lupti sa ii arati la persoana care ti-a gresit ca nu a facut bine ce a facut......

Subiecte asemănătoare
Subiect	Subiect început de	Forum	Răspunsuri	Ultimele Postari
Versetul de azi	danyel	Despre Sfanta Scriptura	2485	21.02.2023 17:35:27
Ce ne pot invata alte religii?	andreicozia	Alte Religii	86	27.01.2012 14:20:03
diavolul invata ca oamenii ?!?!?	omulet	Generalitati	59	31.07.2010 16:02:55
Luca 13 Versetul 21	Fratziorul	Din Noul Testament	14	11.11.2009 23:28:37
Versetul zilei	Daniela-Iulia	Din Noul Testament	1	13.05.2009 10:22:30