Emanciparea femeilor - problema secolului 21

[DINU Ionel]

Iar eu va zic:
1. Barbatul care isi doreste o sotie ascultatoare sa o caute pana o gaseste.
2. Barbatul care isi doreste o sotie ca un partener egal in familie sa o caute pana o gaseste.
3. Barbatul care isi doreste o femeie de care sa asculte sa o caute pana o gaseste.
Eu personal cred in varianta 2, cu conditia sa fie o compatibilitate buna, adica interese comune, gusturi comune, idei similare, etc. Pentru ca astfel va fi si intelegere la bani, la copii, la pat, comunicare buna, incredere unul in altul si in altele asemenea.
Cum sa iti gasesti o sotie compatibila este mai greu. Eu am avut doua esecuri mari din care am invatat multe.
Pentru cine are urechi de auzit: Dumnezeu vrea ca oamenii sa Il cunoasca si sa ii cunoasca si Creatia cu Pamantul si oamenii de pe el. Cunoasterea inseamna stiinta. Stiinta raspunde la intrebari de tipul "de ce". Deci vedeti singuri cum va poate ajuuta stiinta sa fiti fericiti si sa Il cunoasteti pe Dumnezeu mai bine cu fiecare zi pe care o traiti.

[Teodosie]

Femeia a fost facuta ajutor pe masura la mantuire si tot lucrul bun deci e egalitate si implinire reciproca , oglindire , sa ne cunoastem unul pe altul si pe noi insine cunoscand pe Domnul care e fericirea.

De gasit numa daca ti se da ca e acul in carul cu fan .Treaba noastra cred ca e sa ne pregatim pentru ideea de casatorie si sa ne vedem linistiti de treaba ca vin toate la vremea lor.

[Florinvs]

În prealabil postat de IvanTurbinca

Hai să te întreb un lucru: dacă băiatul tău de 16 ani se droghează, bea și își bate mama acasă, îl părăsiți? Desigur că nu! Alergați la toți doctorii și mănăstirile să-l aduceți pe calea bună, pentru că ÎL IUBIȚI. Atunci de ce femeia nu face la fel? Îți răspund eu: pentru că nu-l iubește cu adevărat! S-o lăsăm moale cu ”drepturile”, invențiile vremurilor de acum! Dacă ar fi dragoste, ar răbda, și pentru răbdarea ei ori îl schimbă Dumnezeu ori îl pedepsește. Aceasta era femeia creștină de altădată. Patimile băuturii și curviei au fost dintotdeauna, păcatele sunt aceleași doar că ”remediul” s-a schimbat. Acum avem ”drepturi”. De la atâtea drepturi, încă puțin și s-a zis cu noi toți.

Pana la punct sunt de acord cu dumneavoastra: atunci cand o femeie isi iubeste cu adevarat sotul (este valabil si invers) este normal sa-i fie alaturi la greu si sa incerce sa-l determine a renunta la patimile sus-amintite (la fel este normal a proceda si sotul daca sotia are aceste patimi). Insa, sunt cazuri unde, cu toate eforturile depuse de unul dintre soti, celalalt sot nu poate sau nu vrea a renunta la aceste patimi, caz in care o casnicie nu mai poate continuua.
Repet- nu am zis de la prima neintelegere direct la divort, insa in cazuri extreme aceasta poate fi ultima solutie.

[DINU Ionel]

În prealabil postat de Teodosie

De gasit numa daca ti se da ca e acul in carul cu fan .Treaba noastra cred ca e sa ne pregatim pentru ideea de casatorie si sa ne vedem linistiti de treaba ca vin toate la vremea lor.

Sunt unii care asteapta sa li se dea, adica sa se roage si apoi sa astepte iar asteptarea sa si-o umple vazandu-si de "treburile lor". Eu personal prefer sa si actionez:
"[...] adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa [...]" (Sf Apostol Pavel)

In special cunostinta obtinuta prin credinta si dupa fapte bune este de mare folos.

Uitati-va in jur si intrebati-va:
- De ce unii oameni divorteaza dupa o luna de la casatorie?
- De ce unii oameni divorteaza dupa primul copil?
- De ce unii oameni divorteaza dupa 20 de ani de casnicie?
dar si
- De ce unii oameni reusesc sa fie impreuna o viata intreaga si sa nu divorteze niciodata?

Ce nu le mai place unul la celalalt? De ce nu se mai inteleg?
Sunt atatea exemple de oameni cunoscuti care au viata la vedere. Ce-ar fi sa le-o studiati putin?
Oare nu exista nici o stiinta care, prin observatii verificate, sa ne dea raspunsul?
Eu zic ca exista.

[IvanTurbinca]

Florinvs, ce înseamnă caz extrem? Uite ce interesant răspunde pentru tine, neintenționat, DINU Ionel:

Uitati-va in jur si intrebati-va:
- De ce unii oameni divorteaza dupa o luna de la casatorie?
- De ce unii oameni divorteaza dupa primul copil?
- De ce unii oameni divorteaza dupa 20 de ani de casnicie?
dar si
- De ce unii oameni reusesc sa fie impreuna o viata intreaga si sa nu divorteze niciodata?

Ce nu le mai place unul la celalalt? De ce nu se mai inteleg?

Fiecare când se desparte clamează un caz extrem! Oare înainte nu erau ”cazuri extreme”? Bunicii noștri nu cunoșteau ”epidemia” divorțului de astăzi pentru că luau în serios căsnicia, cu bune și rele. Este vorba de schimbarea mentalității, a ”valorilor” dacă vrei. A venit Apusul și ne-a ”luminat” cu ”valorile” lui. Ce lumină poți primi de la o societate moartă spiritual? Ce avem noi a învăța de la unii care și-au pierdut mântuirea? Dar am primit cu brațele deschise tot gunoiul lor și am devenit aidoma lor. De aici înainte drumul este înfundat. Ori revenim la ortodoxie ori murim, ca națiune și individual.

[Teodosie]

Daca te rogi vei stii cum sa actionezi ca te va invata rugaciunea daca nu vei actiona gresit si atunci ai raspunsulla intrebarile tale , mariaj = rugaciune asa cum Maica Domnului = Maria = Rugaciunea intrupata

[DINU Ionel]

În prealabil postat de Teodosie

Daca te rogi vei stii cum sa actionezi ca te va invata rugaciunea daca nu vei actiona gresit si atunci ai raspunsulla intrebarile tale

Foarte corect, la care adaug observatia ca, in cazul meu (nu stiu daca si in al altora) raspunsul la rugaciunile mele a fost "uite-te in jur, observa, descopera cum esti tu si, folosind si observatiile altora despre oameni si felul lor de a fi (care observatii sunt acum adunate intr-o stiinta) o vei gasi pe cea care ti se potriveste tie; nu incerca sa faci pe cineva sa te placa sau sa te faci placut cuiva cu orice pret fiindca vei fi nefericit."

Inclin sa cred ca raspunsul pe care l-am primit este universal valabil, si de aceea il impartasesc cu voi aici.

Deci problema nu este ca femeile s-au emancipat, este foarte bine ca s-au emancipat pentru ca altfel barbatul s-ar simti intr-adevar singur cu o femeie cu care nu ar avea ce discuta sau intreprinde.

Problema este ca oamenii de astazi simt adevarul si minciuna mai puternic decat in vremurile de demult si atunci nu pot rabda sa ramana intr-o relatie cu cineva cu care nu au nimic (sau foarte putin) in comun (gusturi, aspiratii, idei). Cu alte cuvine foarte multi oameni au realizat ca nu este bine sa traiasca in minciuna - si bine fac, dupa parerea mea. Si cu cat sunt mai multi asa, cu atat mai bine. Acest lucru se leaga si de ceea ce spunea cineva mai sus ca traim vremuri ale revoltei (student-profesor, copil-parinti, cetatean-stat, etc). Da, din ce in ce mai putini oameni mai au rabdare cu minciuna, cu inselaciunea sau cu dorinta unora de a folosi munca si stradania altora pentru imbogatirea si marirea propriei persoane - de aici si criza economica prelungita prin care trece lumea.

[Teodosie]

de acord ,
mie imi mai zice si ca mai am de lucru , in familia existenta, cu mine , profesional , spiritual, psihologic etc :)

on topic:
Emanciparea a adus lucruri bune , discriminarea pozitiva insa e cealalta extrema care strica, am observat personal in Canada.Echilibrul e cel mai recomandat.
Femeia are de felul ei o misiune mai discreta, tainica puterea nevazuta , arma secreta, forta gingasiei.
Sa le faci prezbiteri nu e un progres a o deviere de la rostul lor.

[tabitha]

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

Eu nu am nici o problema in dragoste. Sunt căsătorit de doi ani și am un copil, iar familia mea e foarte fericita. Eu sunt singurul angajat în familie și muncesc destul de mult sa le asigur liniștea materiala a familiei mele. Nu mi-am lovit niciodată soția, ba mai mult nu am lovit niciodată vreun om sau alta făptura.

Totuși consider, având în vedere învățăturile Sfintei Scripturi ca familia ar trebui sa fie orientata patriarhal iar bărbatul sa ia deciziile importante. Consider ca nu sunt nici primul nici ultimul om care gândește astfel. Astfel înțeleg eu sa țin familia unita. Șotia mea nu are nici o problema în acoperirea capului atunci când este în Sfânta Biserica și de asemenea este ascultătoare la sfaturile pe care i le dau. Ea nu lucrează ci se ocupa de creșterea copilului nostru de un an si de întreținerea gospodăriei. Prefer ca soția mea sa se ocupe de creșterea micuțului nostru decât un străin. Nu consider înjositor acest lucru. Ea are calificarea de asistenta medicala dar eu am insistat ca ea sa se ocupe în primul rând de copil iar eu sa lucrez ca sa întrețin nevoile materiale ale familiei.

Sunt curioasă ce ați face dacă ați rămâne fără serviciu = șomer o vreme îndelungată ; iar soția ar avea posibilitatea să ia un post de asistentă medicală, pentru care are calificarea necesară. Ce sfat i-ați da soției? să stea acasă și să n-aveți din ce trăi, sau o trimiteți la muncă să aducă bani în casă - că tot vă lăudați că este ascultătoare - timp în care dvs. faceți pe baby-sitter-ul. Oare dacă nu trăiați în secolul 21 ce opțiuni aveați?

[tabitha]

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

Femeia trebuie sa asculte de bărbat, sa-l iubească necondiționat, sa-i îndeplinească orice capriciu (in limitele impuse de Sfânta Scriptura) etc.

Unde scrie în Sfânta Scriptură că femeia să-l iubească necondiționat pe bărbat?
Sunt atâtea brute - bărbați - care n-au nici cel mai mic respect pentru soții. Si vor deci iubire necondiționată?
Iar asta că trebuie să-i îndeplinească orice capriciu e chiar hilară.
Și mă rog ce limite impune Sfânta Scriptură în privința capriciilor?!