Diavolul

[tabitha]

În prealabil postat de leonte

Nu sunt teolog nici cu acte nici fara. Abia incerc sa imi fac dosarul de inscriere. Sunt un ticalos ca si tine, care fac umbra pamantului.
Nu stiu de unde ai dedus ca nu am auzit despre pacatul respectiv. Eu doar am intrebat ce anume intelegi tu ca se intampla in timpul acestui pacat si cum se manifesta acea "neiertare". Adica ma interesa parerea ta, nu un raspuns teologic, academic.

Tot in contextul parerii personale m-am exprimat si eu cand am afirmat ca nu ai inteles taine Jertfei. Este parerea pe care mi s-a format citindu-ti cateva din postarile tale. Pe mine asa m-a dus mintea sa deduc. Daca e gresit, cu siguranta urmatoarele tale raspunsuri imi vor schimba parerea.

1. Din moment ce candidați la Master în teologie - se presupune că sunteți absolvent al facultății de teologie/ licențiat în teologie. Prin urmare sunteți teolog cu acte.

2. Nu-mi permit să am păreri personale pe tema respectivă. Citiți aici o scurtă explicație de la Sf. Nicolae Velimirovici citire : http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...cate-oricat-de

3. Părerea dvs. despre mine vă privește. Eu nu consider că am nimic să vă demonstrez.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

1. Din moment ce candidați la Master în teologie - se presupune că sunteți absolvent al facultății de teologie/ licențiat în teologie. Prin urmare sunteți teolog cu acte.

Doamna Mirela, in Romania, de cand cu nefericita "reforma Bologna", a devenit posibil sa iei licenta de Matematica si sa aplici pentru masterul de Fotbal.

In ceea ce priveste a considera pe cineva care isi ia licenta de teologie ca teolog, sunt rezervat. Este, cum sa spun ? Ca si cand ai spune despre un absolvent de franceza ca este...francez.

Cu iubire crestina,
M.D.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doamna Mirela, in Romania, de cand cu nefericita "reforma Bologna", a devenit posibil sa iei licenta de Matematica si sa aplici pentru masterul de Fotbal.

In ceea ce priveste a considera pe cineva care isi ia licenta de teologie ca teolog, sunt rezervat. Este, cum sa spun ? Ca si cand ai spune despre un absolvent de franceza ca este...francez.

Cu iubire crestina,
M.D.

Okay, mulțumesc de clarificare. :) chiar nu știam că așa stau lucrurile în România la ora actuală..

[preamultadezbinare]

În prealabil postat de leonte

Cei care ma cunosc, stiu despre mine ca nu sunt un ateu. Dar citind mesajul tau de mai sus, in felul in care il inteleg, nu pot sa nu ma intreb: Nu cumva Dumnezeu este un NEBUN?

Sa te apuci sa creezi o specie de vietuitoare care vor calca in picioare tot ceea ce Tu ai creat, vor otravi apele si aerul, vor nimici specii de animale si de plante, vor defrisa paduri ca sa toarne asfalt, vor lepada copii in tomberoane, vor viola, vor rapi fete si baieti tineri pe care ii vor exploata, vor lega oameni in sclavie pe care ii for tortura si ii vor folosi dupa bunul plac. Iar la urma, cand Te vei infatisa lor ca sa le spui cat de mult ii iubesti, Te vor scuipa, spundu-Ti ca ai demon. Deci cum sa creezi o asemenea monstruozitate, stiind dinainte ce are sa se intample? Singurul raspuns este ca numai UN nebun ar crea o forta care sa provoace asemnea dezastre.

Ar mai fi si varianta in care aceasta viziune teologica este falsa, iar lucrurile stau cu totul altfel.

1/Libertate=alegere
2/Alegere=doua variante intre care sa alegi,adica binele si raul.Nu poti spune ca ai ales sa faci bine,daca nu exista si posibilitatea sa faci rau.Ar insemna ca esti un robot,care nu face decat ce e programat sa faca.
De aceea Dumnezeu nu intervine,indiferent ce se intampla pe lumea asta,pt.ca ar trebui ca tot timpul cand cineva face sau vrea sa faca rau,sa-i traga una dupa ceafa.Cred ca am sta numai in scatoalce(eu unul,cel putin).
3/Omul este condamnat sa fie liber(Sartre).Si este liber.
4/Alegerea binelui trebuie sa se manifeste in conditii de adversitate,cand nu toate ne merg asa cum trebuie,ca e usor sa fii bun cand ai punga si burta plina(si nici atunci).Dar cand patesti ca Iov,e mai greu.

[preamultadezbinare]

În prealabil postat de catalois

As dori sa vorbim despre ceva ce ma nedumereste profund. Cum a fost posibila aparitia Diavolului. Inteleg ca Lucifer era un inger frumos, poate chiar cel mai frumos si mai luminos si mai puternic s.a.m.d.,care era fix in primul cerc de ingeri, cei care il vad pe Dumnezeu. Aici e buba: daca tot IL vedea pe Domnul,cum a putut sa creada ca I se poate impotrivi? Nu stia ca Dumnezeu l-a creat inclusiv pe el, Lucifer? Nu stia ca Dumnezeu este mai puternic decat el? Si cea mai intrebare dintre toate, daca a crezut ca ii pote fi egal lui Dumnezeu in puteri, sau mai puternic, ce a sperat sa obtina? Apoi, ca sa zic asa, argumentele lui au fost puternice, deoarece a reusit sa convinga 1/3 din ingeri, adica nu era doar un nebun eretic, ci cu argumente. Cam care ar fi fost acelea?
As dori raspunsuri dogmatice la aceste intrebari, precum si o istorie (trecuta si viitoare...) a lui Lucifer.
Am convingerea ca aceste raspunsuri si discutii vor duce la sensul vietii. Deasemenea cred ca va aduce cateva lamuriri despre Domnul nostru IIsus Hristos, ingropate adanc in filocalii, care nu au ajuns la urechile mele si ale multora.

ISAIA 14
<<1 Caci Domnul va avea mila de Iacov, va alege iarasi pe Israel si-i va aduce iarasi la odihna in tara lor; strainii se vor alipi de ei si se vor uni cu casa lui Iacov.
2 Popoarele ii vor lua si-i vor aduce inapoi la locuinta lor, si casa lui Israel ii va stapani in tara Domnului ca robi si roabe. Vor tine astfel robi pe cei ce-i robisera pe ei si vor stapani peste asupritorii lor.
3 Iar cand iti va da Domnul odihna dupa ostenelile si framantarile tale, si dupa aspra robie care a fost pusa peste tine,
4 atunci vei canta cantarea aceasta asupra imparatului Babilonului si vei zice: "Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat,
5 Domnul a frant toiagul celor rai, nuiaua stapanitorilor.
6 Cel ce, in urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fara ragaz, cel ce, in mania lui, supunea neamurile este prigonit fara crutare.
7 Tot pamantul se bucura acum de odihna si pace; izbucnesc oamenii in cantece de veselie.
8 Pana si chiparosii si cedrii din Liban se bucura de caderea ta si zic: "De cand ai cazut tu, nu se mai suie nimeni sa ne taie!"
9 Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire; ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor.
10 Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: "Si tu ai ajuns fara putere ca noi si tu ai ajuns ca noi!
11 Stralucirea ta s-a coborat si ea in Locuinta mortilor, cu sunetul lautelor tale; asternut de viermi vei avea, si viermii te vor acoperi."
12 Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!
13 Tu ziceai in inima ta: "Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei,
14 ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt."
15 Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului!
16 Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: "Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile,
17 care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?"
18 Toti imparatii neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, fiecare in mormantul lui.
19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita, ca o prada luata de la niste oameni ucisi cu lovituri de sabie si aruncata pe pietrele unei gropi, ca un hoit calcat in picioare.
20 Tu nu esti unit cu ei in mormant, caci ti-ai nimicit tara si ti-ai prapadit poporul. Nu se va mai vorbi niciodata de neamul celor rai.>>
Pasajul respectiv este clar despre UN OM,imparatul Babilonului,a se vedea finalul acestuia-in mormant,precum si Isaia 13 care este tot despre regatul Babilonului.De unde pana unde "diavol"?

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

Cei care ma cunosc, stiu despre mine ca nu sunt un ateu. Dar citind mesajul tau de mai sus, in felul in care il inteleg, nu pot sa nu ma intreb: Nu cumva Dumnezeu este un NEBUN?

Sa te apuci sa creezi o specie de vietuitoare care vor calca in picioare tot ceea ce Tu ai creat, vor otravi apele si aerul, vor nimici specii de animale si de plante, vor defrisa paduri ca sa toarne asfalt, vor lepada copii in tomberoane, vor viola, vor rapi fete si baieti tineri pe care ii vor exploata, vor lega oameni in sclavie pe care ii for tortura si ii vor folosi dupa bunul plac. Iar la urma, cand Te vei infatisa lor ca sa le spui cat de mult ii iubesti, Te vor scuipa, spundu-Ti ca ai demon. Deci cum sa creezi o asemenea monstruozitate, stiind dinainte ce are sa se intample? Singurul raspuns este ca numai UN nebun ar crea o forta care sa provoace asemnea dezastre.

Ar mai fi si varianta in care aceasta viziune teologica este falsa, iar lucrurile stau cu totul altfel.

"Slăbiciunea unui Dumnezeu atotputernic

Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitată de neajunsurile lucrului prefabricat. Răul devine un fel de umbră care sporeşte lumina, un inevabil defect al creaţiei pe care Dumnezeu îl tolerează, fără a Se recunoaşte responsabil…

Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de boltă în ceea ce priveşte adevărata înstrăinare a lui Dumnezeu faţă de El însuşi: “Ci S-a deşertat pe Sine chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”. Omnipotenţa divină se “deşartă” de bună voie, renunţă la orice putere, dar mai ales la voinţa de putere. “Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepţiile omeneşti. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotenţa acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul şi moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa ţîşneşte dintr-un Adevăr răstignit şi înviat.

Faţă de suferinţa nevinovaţilor, a copiilor anormali, a accidentelor absurde, acesta este contextul în care lui Dumnezeu I se poate aplica super-paradoxala noţiune a unei slăbiciuni de neînvins. Singurul răspuns adecvat este acela de a spune că “Dumnezeu este slab”, că El nu poate decât să sufere împreună cu noi şi că suferinţa este “pîinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenţei Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunţă în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă, pentru Nicolae Cabasilas, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om”. Paul Evdokimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

[dobrin7m]

"Dumnezeul redutabil şi impasibil al unor teologi rătăciţi printre noţiunile Vechiului Testament se dovedeşte a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstigneşte, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neânvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineţii de Paşti, “slăbiciune” care triumfă asupra morţii şi a iadului.

Acest mister fusese deja presimţit de curentul mistic al gîndirii iudaice. Rabbi Baruh încearcă să arate că Dumnezeu este un camarad de exil, un solitar abandonat, un străin necunoscut printre oameni. Într-o zi, nepotul său se juca de-a v-aţi ascunselea cu un alt băieţel. Se piteşte, dar celălalt nu vrea să-l caute şi pleacă. Copilul, înlăcrimat, se duce să se plângă bunicului. Atunci, Rabbi Baruh strigă, cu ochii de asemenea în lacrimi: “Dumnezeu spune acelaşi lucru: Eu Mă ascund, dar nimeni nu vine să Mă caute…”

Sau alt cuvânt, la fel de percutant: “Milostivirea divină este pocăinţa lui Dumnezeu”; astfel spus, slăbiciunea lui Dumnezeu.

Un sfânt i-a spus unui copil: “Vezi, dacă tu te-ai putea juca cu Dumnezeu, ar fi cel mai grozav lucru vreodată înfăptuit. Toată lumea îl ia aşa de mult în serios încât ni se pare că stând lîngă El te plictiseşti de moarte… Joacă-te împreună cu Dumnezeu, fiule. El este supremul camarad de joacă…”

Slăbiciunea lui Dumnezeu corespunde slăbiciunii omeneşti. Sfântul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul său care se lepădase de Hristos. Domnul i s-a înfăţişat, spunându-i: “Nu ştii oare că acela s-a lepădat de Mine?” Ori, cum sfântul se milostivea mai puternic şi se ruga încă mai fierbinte pentru ucenicul său, Domnul i-a spus: “Paisie, te-ai făcut Una cu Mine prin dragostea pe care o porţi…” Paul Evdokimov - Iubirea nebuna la lui Dumnezeu

[preamultadezbinare]

Ezechiel 28
<< 1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 "Fiul omului, spune voievodului Tirului: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pentru ca ti s-a ingamfat inima si ai zis: "Eu sunt Dumnezeu si sed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu in mijlocul marilor", macar ca nu esti decat om, si nu esti Dumnezeu, macar ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu.
3 Iata ca esti mai intelept decat Daniel, nicio taina nu este ascunsa de tine;
4 prin intelepciunea si priceperea ta ti-ai facut avere si ti-ai gramadit aur si argint in vistieriile tale;
5 prin marea ta intelepciune si prin negotul tau ti-ai marit bogatiile, si prin bogatiile tale, inima ti s-a ingamfat foarte mult."
6 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu,
7 iata ca voi aduce impotriva ta niste straini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia impotriva intelepciunii tale stralucitoare si-ti vor pangari frumusetea.
8 Te vor arunca in groapa, si vei muri ca cei ce cad strapunsi de lovituri, in mijlocul marilor.
9 Vei mai zice tu atunci in fata ucigasului tau: "Sunt Dumnezeu", macar ca esti om, si nu Dumnezeu, sub mana celui ce te va ucide?
10 Vei muri de moartea celor netaiati imprejur, de mana strainilor! Caci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu."
11 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
12 "Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului si spune-i: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete.
13 Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut.
14 Erai un heruvim ocrotitor cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
15 Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.
16 Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare.
17 Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor.
18 Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc.
19 Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi niciodata!" >>
A se vedea si Ezechiel 27-despre regatul Tirului.
Astea sunt vestitele pasaje despre"diavol".
Despre"satana"(sau"ha-satan",daca vreti),si cum il vad evreii,(pana la urma ,Cristos era evreu,nu?)mai vorbim.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

"Slăbiciunea unui Dumnezeu atotputernic

Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitată de neajunsurile lucrului prefabricat. Răul devine un fel de umbră care sporeşte lumina, un inevabil defect al creaţiei pe care Dumnezeu îl tolerează, fără a Se recunoaşte responsabil…

Termenul "tolereaza" din formularea de mai sus, propune teza unei forte, aici Dumnezeu, care poate oricand simba situatia in altceva. Poate, dar nu vrea. Aici se naste intrebarea pe care am formulat-o mai sus: De ce nu vrea? Este Dumnezeu NEBUN, sau nebuni sunt cei care il definesc si-l caracterizeaza pe Dumnezeu dupa mintea lor, imbolnavita de fobii si de mania persecutiei?

În prealabil postat de dobrin7m

“Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepţiile omeneşti. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotenţa acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul şi moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa ţîşneşte dintr-un Adevăr răstignit şi înviat.

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata..." spune Iisus. Aceasta enumerarea nu poate fi inteleasa ca o suma de ingrediente ce alcatuiesc un tot, ci ca o enumerare de intelesuri sarace, partial accesibile (totusi accesibile) mintilor celor ce-si ingroapa mortii lor. Pentru a putea defini ceva ce nu poate fi numit, (intrucat EL este imaterial si intangibil, de neatins prin vorbe sau reprezentari cognitive de orice fel), Mantuitorul a recurs la forme de exprimare artistica, tocmai pentru a conferi si mintilor neinstruite accesul la o palida reprezentare a ceea ce doar inima curata poate percepe.

Calea, Adevarul si Viata - fiecare separat sunt una si aceasi forta, iar aceasta forta este EL. Nu degeaba, Dumnezeu se numeste pe sine "Eu sunt Cel care Este". Toata creatia poarte nume, dar Dumnezeu nu are nume [pentru ca mamica Lui nu la botezat la nastere si nici CNP nu are]. Toata creatia a primit nume specific de la Adam din nevoia fireasca de a numi cu nume propriu fiecare creatura; ceea ce este specific unei gandiri limitate, coplesite de nevoia de a controla mediul inconjurator prin puterea mintii. Singurul care nu poate fi numit si controlat de Om, ramane si astazi Creatorul. Pentru aceea Dumnezeu se defineste pe Sine "Eu sunt cel care Este", insa nu se denumeste - Eu sunt Tatal, sau Fiul, sau DomineDeus, cum aveau sa faca oamenii un mileniu mai tarziu ...

"A numi" si "a defini" sunt doua chestiuni cu valori semiotice diferite. Numirea duce la o reprezentare mentala statica, concisa, conturata si eventual cuantificabila. Pentru a numi ceva sau pe cineva, se foloseste intodeauna un substantiv. Definirea se foloseste de verbe (de cele mai mutle ori nelipsind predicatul ca funtie sintactica) si s-a nascut din nevoia omului de a accesa realitati conceptuale, straine de contactul celor 5 simturi. Cel mai limpede am putea asemana antagonia Numire/Definire cu raportul dintre a rosti cuvantul "Iubire" si a recita doua versuri de dragoste. Cuvantul iubire nu starneste nimanui niciodata aceeasi experienta cognitiv-emotionala pe care o starneste 2-3 versuri de dragoste. In zadar zici dorului dor, daca nu iti este dor. (ca sa parafrazez floclorul muzical penibil al celor nascuti intre Carpati dintr-o mama si 5 tati).

In speranta ca am sugerat destul de limpede cat profan este sa-L numesti pe Cel care Este,
adaug si precizarea ca El nu se aprinde de manie pentru incercarile noastre stupide si neputincioase de a lua cumva legatura cu Sfintia SA. Nici nu se manie, nici nu se scarbeste nici nu se sperie. Dar nu dintr-un sentiment de ingaduita ci pentru ca Atottiitorul stie ca singurul mod de a se apropia vreun pamantean de EL este prin indumnezeire. Deci oricate erezii am debita noi, si oricata hula am aduce, Fenomenul Sacru primordial, ramane intangibil: "Nemuritor si Rece".

...... adaos complementar....
Sfintii parinti vorbesc despre inselatii care fac semne si minuni cu puteri necurate, adica rupandu-se doar partial de obsesile muritorilor de rand, unii asceti si-au intrerupt parcursul spre indumnezeire fiind ispititi de puterile ce le-au intalnit pe drum. Asa s-a nascut vrajitoria.
.....................

Daca Dumnezeu s-ar tulbura din vreo pricina [venita din lumea materiala], daca s-ar aprinde la manie asa cum, in mod eretic, Carturarii si Fariseii (atat din Vechiul cat si din Noul Testament) sustin ca s-ar intampla, atunci Izvorul Sfinteniei s-ar spurca, Lumina cea pururea fiitoare intru care nu este mutare sau umbra de schimbare are deveni dintr-odata schimbatoare; Temeliile Armoniei s-ar surpa si Ordinea Cosmica s-ar prabusi inapoi Haosul din care Logosul le-a adus intr-u fiinta.

"Cela ce cu mana dintru Nefiinta m-ai zidi si cu chipul Tau cel dumnezeiesc mai cinstit..." Pe principiul papagalului care tot repeta o vorba susotita pe ascuns, dar habar nu are cat adevar graieste, Sfanta Biblioteca de liturgica si procesiune bisericeasca inmagazineaza cunostintele subtile de metafizica ale sfintilor parinti, ale marilor cugetatori filocalici. Doar ca Sfanta Traditie, neputand sa priceapa vorbele lor s-au gandit ca ar fi bine sa ataseze un trisaghion acestei profunde cugetari, ca altfel in mintea lor de antreprenori religiosi, eprimarile divine nu ar fi avut nici un sens ci ar fi ramas doar ca "o vorba prizarita pe o pagina neroada"...

Concluzia:
In strofocarile pseudo-teologice ale celor ce saliveaza cu gandul la pomelnice si coliva, nevoia lor profana de a cuprinde realitatile intangible a dat nastere la un basm cu pajuri si cu zmei, cu feti frumosi cu mironosite consanzene, cu ierarhii celeste ale ingerilor inaripati cu aripi de gascan, cu sulf fumegand, cu zmoala fierbinte, cu tapi pe jumatate oameni care poarta sulite si biciuri. Cum altfel puteai motiva gorilele din lumea antica si tatuatii de astazi, sa cotizeze la vistieria antreprenoriatului bisericesc de Rasarit sau de Apus? Cum altfel decat nascocind o aberatie logica dar plina de patos? Caci tot omul lipsit de ratiune si calauzit de sentimente va musca din momeala patosului ca si pestele dintr-o undita.

Cu faptul ca gibonii cotizeaza la buzunarele fariseilor din N.T. nu am nici o problema. Nu ma intereseaza ca acesti farisei sunt in BOR sau in afara BOR. Ceea ce m-a deranjat, ba chair m-a pagubit, a fost faptul ca ori de cate ori am incercat sa dibui calea spre Adevar, (simtind ca sunt grave erori in Dogma Sfintelor Apucaturi Babesti), tot atunci imi aparea cate un burtos cu epitrafir, duhnind a doaga (sau chiar a "eau de toilet") si-mi tinea o predica zdravana despre primejdia care ma pastea: primejdia de a lepada capastrul ignorantei si al prostiei grosolane, al credulitatii naive, care nu vede cat de grotesc este cand un burtos te indeamna la post si priveghere cu metanii, ma pastea capcana sa nu mai vad vreodata cat de penibili sunt cei care spanzura cruci de aur la gat in timp ce predica saracia pentru Hristos...

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

"Dumnezeul redutabil şi impasibil al unor teologi rătăciţi printre noţiunile Vechiului Testament se dovedeşte a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstigneşte, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neânvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineţii de Paşti, “slăbiciune” care triumfă asupra morţii şi a iadului.

Acest mister fusese deja presimţit de curentul mistic al gîndirii iudaice. Rabbi Baruh încearcă să arate că Dumnezeu este un camarad de exil, un solitar abandonat, un străin necunoscut printre oameni. Într-o zi, nepotul său se juca de-a v-aţi ascunselea cu un alt băieţel. Se piteşte, dar celălalt nu vrea să-l caute şi pleacă. Copilul, înlăcrimat, se duce să se plângă bunicului. Atunci, Rabbi Baruh strigă, cu ochii de asemenea în lacrimi: “Dumnezeu spune acelaşi lucru: Eu Mă ascund, dar nimeni nu vine să Mă caute…”

Sau alt cuvânt, la fel de percutant: “Milostivirea divină este pocăinţa lui Dumnezeu”; astfel spus, slăbiciunea lui Dumnezeu.

“Paisie, te-ai făcut Una cu Mine prin dragostea pe care o porţi…” Paul Evdokimov - Iubirea nebuna la lui Dumnezeu

O gandire coplesita si calauzita de spasmele partii afective nu poate suferi vreodata luciditatea partii cugetatore. Omul este si ratiune si afectiune, dar cand ratiunea nu mai poate lucra independent de afectiune, se instaleaza "somnul ratiunii". Ceea ce ramane este o cugetare schilodita, precum balmajelile unuia care, avand cosmaruri, striga prin somn.

Toata patristica filocalia este un sistem ce graviteaza in jurul tezei de mai sus. Pentru intaia oara v-am pus in tema, caci acum stiu ca zelul habotnic si duhul de impotrivire de care sunteti stapaniti, din nefericire, va va impinge iar la mesaje de Hula impotriva Adevarului, impotriva sfintilor parinti ai Ortodoxiei din inceputuri, mutilata astazi de texte si intelesuri de la Babe cititre...

Pana nu ajungem la iubirea lui Paisie, este cam miseleste sa vorbim tocmai despre iubirea lui Paisie... nu crezi?