Diavolul

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Dilemele tale au bătaie prea lungă pentru o discuţie pe internet, însă sunt importante şi cred că merită să ne învârtim puţin în jurul lor. Nu există răspunsuri standard care să satisfacă nevoia profundă de a găsi sensul existenţei personale, încadrat într-un sens general al fiinţării.
Dacă vrei teorii, îţi recomand să iei la rând metafizicile şi sistemele religioase ale omenirii. Absolut toate pretind că răspund, parţial sau exhaustiv, la întrebările ultime ale omului, propunând în acelaşi timp soluţii de integrare într-o anumită ordine a lumii.
"De ce există fiinţare şi nu, mai degrabă, nimic?". Această întrebare, formulată de Martin Heidegger în secolul trecut, este considerată şi astăzi un fel de capăt al interogaţiilor umane, cel mai avansat mesager al gândirii umane în miezul marelui mister al existenţei.
Sunt curios ce răspunsuri avem fiecare la întrebarea de mai sus.

De ce au dilemele bataie lunga?
Ca ar fi foarte simplu sa STIM de acum ceea ce vom sti dupa ce murim. Si nu ar mai fi dileme. Am fi condamnati la fel ca Lucifer: ati stiut nemijlocit si totusi ati ales raul. Dar nu, noi nu stim nemijlocit, noi trebuie sa credem si sa realizam ceva bazat pe aceasta credinta care se poate ramifica in fel si fel de chipuri. Lucifer nu avea ce sa ramifice: stia nemijlocit ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat si ca NU EXISTA alta cale decat a-L asculta si lauda. Dar noi nu, nu stim decat ce ne ofera trupul, restul este INTERPRETABIL, este credinta.
Heidegger a generat antropomorfismul, cu toate formele lui lumesti. Ca orice filosof si ca orice filosofie, dezvaluieste doar un aspect al existentei, este neintegrator.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

De ce au dilemele bataie lunga?

Fiindcă vizează răspunsuri etern nesatisfăcătoare pentru raţiune. Şi pentru că neînţelesurile de acum au toate şansele să se transforme în neînţelesuri şi mai mari (vorba lui Lucian Blaga).

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Fiindcă vizează răspunsuri etern nesatisfăcătoare pentru raţiune. Şi pentru că neînţelesurile de acum au toate şansele să se transforme în neînţelesuri şi mai mari (vorba lui Lucian Blaga).

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri? De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu? Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit. Iar aceasta mijlocire este la fel de evanescenta ca si visele de peste noapte. De ce "neintelesurile" de acum se transforma in "neintelesuri" si mai mari? Nici macar asta nu este important. IMPORTANT ESTE DE CE EXISTA NEINTELESURI.

În prealabil postat de Mihailc

"De ce există fiinţare şi nu, mai degrabă, nimic?". Această întrebare, formulată de Martin Heidegger în secolul trecut, este considerată şi astăzi un fel de capăt al interogaţiilor umane, cel mai avansat mesager al gândirii umane în miezul marelui mister al existenţei.
Sunt curios ce răspunsuri avem fiecare la întrebarea de mai sus.

Știind că Dumnezeu este Creatorul a toată existența, ar trebui să-I adresăm Lui această întrebare. Însă cred că ne-a și răspuns, pentru că ni S-a revelat ca Iubire tripersonală, desăvârșită, neavând lipsă de nimic. Dar iubirea înseamnă jertfă și dăruire, bunătate, ieșire din sine. Și cred că lumea este expresia acestei ieșiri din Sine a Dumnezeirii.

Cum spunea Părintele Stăniloae în titlul unei cărți: „La început a fost Iubirea”

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri?

Eu zic să-l întrebi pe Hristos direct, în rugăciune! Dacă nu-ţi răspunde degrab, insistă puţin. Vorbesc serios!

De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu? Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit. Iar aceasta mijlocire este la fel de evanescenta ca si visele de peste noapte.

Probabil pentru că ne cam arde dorinţa să-L transformăm într-un obiect de studiu şi cam atât. Sau pentru că suntem prizonierii cunoaşterii exclusiv pozitiviste. Or Dumnezeu fiind persoană, şi încă izvorul existenţei personale, nu poate fi cunoscut decât inductiv, prin relaţie. Aşa cum îţi cunoşti iubita. Prima dată te îndrăgosteşti în baza unor semnalmente vagi, te laşi fascinat de ea şi abia apoi afli din ce în ce mai limpede cu cine ai de-a face.

De ce "neintelesurile" de acum se transforma in "neintelesuri" si mai mari? Nici macar asta nu este important. IMPORTANT ESTE DE CE EXISTA NEINTELESURI.

Ţăranul român ţi-ar răspunde: uite de-aia, că aşa-i rânduiala. Dacă ţi-ar turna cineva toate înţelesurile în minte, beţia cunoaşterii ţi-ar fura discernământul şi ai ajunge să-i calci pe urme lui satanael. Pentru a pătrunde în taina existenţei, ai nevoie de o smerenie cel puţin dublă în raport cu cunoaşterea.

[catalois]

În prealabil postat de N.Priceputu

Știind că Dumnezeu este Creatorul a toată existența, ar trebui să-I adresăm Lui această întrebare. Însă cred că ne-a și răspuns, pentru că ni S-a revelat ca Iubire tripersonală, desăvârșită, neavând lipsă de nimic. Dar iubirea înseamnă jertfă și dăruire, bunătate, ieșire din sine. Și cred că lumea este expresia acestei ieșiri din Sine a Dumnezeirii.

Cum spunea Părintele Stăniloae în titlul unei cărți: „La început a fost Iubirea”

Nu te supara, dar am zis deja ca raspunsurile conform STAS nu au ajuns la inima mea si ca doresc raspunsuri personale. Sau raspunsuri care sunt ale unor sfinti care stiu ce zic, dar care sa mi se adreseze, nu care sa fie conforme cu gramatica dogmei. Asa, pot cita si adapta si eu raspunsuri impenetrabile (sau greu penetrabile).

[catalois]

Dacă ţi-ar turna cineva toate înţelesurile în minte, beţia cunoaşterii ţi-ar fura discernământul şi ai ajunge să-i calci pe urme lui satanael.

E, vezi, satanael a gasit un motiv in betia cunoasterii. Motiv de razvratire. Care e acela? Eu nu vad acel motiv, as vrea sa-l vad ca sa il pot nega. Si ca sa pot avea libertatea totala. Libertatea mea de acum, de a alege intre bine si rau, este in necunostinta de cauza.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

De ce au dilemele bataie lunga?
Ca ar fi foarte simplu sa STIM de acum ceea ce vom sti dupa ce murim. Si nu ar mai fi dileme. Am fi condamnati la fel ca Lucifer: ati stiut nemijlocit si totusi ati ales raul.

Si asta ar fi un lucru bun?

Dar nu, noi nu stim nemijlocit, noi trebuie sa credem si sa realizam ceva bazat pe aceasta credinta care se poate ramifica in fel si fel de chipuri. Lucifer nu avea ce sa ramifice: stia nemijlocit ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat si ca NU EXISTA alta cale decat a-L asculta si lauda.

Ba uite ca a existat si o alta cale.
Nu l-a avantajat deloc, dar probabil Lucifer crede altceva.

Fara sa existe o alta cale, n-ar fi existat liberul arbitru si fara liber arbitru dragostea ar fi o minciuna.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri? De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu?

Pentru ca destui oameni l-ar alege pe Dumnezeu doar din frica si nu din dragoste.
Fara certitudinea existentei lui Dumnezeu, au cu adevarat libertatea de a alege si a-si manifestea aceste alegeri.

Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit.

La Judecata nu se merge pe vorbe, toate gandurile vor fi date pe fatza si se va vedea afinitatea fiecaruia pentru rau, ca au stiut ce este bine si ce este rau si au ales sa-si gaseasca placerea in rau.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

. Dar, atata timp cat asta s-a intamplat cu o interventie din exteriorul Omului, adica a lui Lucifer, iar acesta NU a fost exclus din lume, univers sau metaunivers, ci a ramas sa fiinteze cu oarece puteri, ba chiar active, ba chiar sa il ispiteasca pe Fiul lui Dumnezeu, ba chiar sa ajunga sa ii omoare pe ulrimii 3 profeti, ba chiar sa ajunga sa poarte un razboi peste toata firea si peste toti Oamenii pana la sfrsit (sa aiba puterea de a impinge catre iad si moarte vesnica MILIARDE de suflete ca al meu si al tau, suflete de Oameni), iar la sfarsit sa aiba un razboi intre ingerii lui si ingerii lui Dumnezeu..., inseamna ca acesta, Lucifer, este foarte important pentru creatie, pentru Dumnezeu.

Fiecare fiinta creata de Dumnezeu, este importanta pentru Dumnezeu.

Iar eu, Marius (caci asa ma cheama), cu mintea cu care am fost lasat pe pamant, fac exact aceleasi lucruri pe care le-a facut Lucifer. Fac contra Domnului. Scriu aici si ma duc la spovedanie si ma rog, pentru ca nu vreau sa fiu contra Domnului, dar sunt.

Pentru ca ai pacate personale, poate marturisite, poate nu, dar in mod sigur nu sunt marturisite cu pocainta autentica.
Sensul acestor intrebari "filosofice" este tocmai de a ascunde aceste pacate, sa le gaseasc o scuza ca avand la origine anumite incertitudini religioase, filosofii, etc.

Raspunsurile standard din cateheza nu m-au ajutat, astept raspunsuri personale.

Poftim.