|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#61
|
|||
|
|||
Si eu as vrea sa stiu criteriile. As mai vrea sa stiu daca Papa dupa moarte este considerat sfant de vreme ce in timpul vietii este numit:" Sfantul Parinte".
|
#62
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
#63
|
|||
|
|||
Monofizismul era (si este) o erezie care spunea ca Iisus a avut o singura fire, cea divina. Ii apartine unui calugar din Constantinopol, Eutihie.
Sever, Patriarh de Antiohia, a propus un monofizism moderat, o reconciliere intre ortodocsi si monofiziti, dar tot un fel de monofizism sustinea. Iata o povestire din primul mileniu: Ne povestea avva Anastasie preotul si paznicul odoareleor sfintei Biserici a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca a venit Cosmiana, femeia patricianului Gherman si a voit ca in una din noptile sfintei Duminici sa se inchine singura sfantului si de viata facatorului Mormant al Domnului nostru Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Cand a vrut sa se atinga de mormant a intampinat-o Stapana noastra, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, fata catre fata, impreuna cu alte femei si i-a spus: - Pentru ca nu esti de-a noastra, sa nu intri aici! Ea apartinea ereziei lui Sever, acefalul. Cosmiana se ruga mult, ca sa-i dea voie sa intre. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu insa, i-a raspuns zicandu-i: - Crede-ma femeie, ca n-ai sa intri aici pana nu te vei impartasi cu noi in aceasta credinta. Prin aceste cuvinte a cunoscut ca este impiedicata sa intre, pentru ca este eretica si ca daca nu trece la Sfanta sobornica si apostolica Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru, n-are sa intre. A trimis indata dupa diacon. Cand acesta a venit cu sfantul potir, ea s-a impartasit cu Sfantul Trup si Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si astfel a fost invrednicita sa se inchine sfantului si de viata facatorului mormant al Domnului nostru Iisus Hristos. |
#64
|
||||
|
||||
Citat:
Prin beatificare, cineva este declarat "fericit" și, foarte probabil, în rai. Cultul său public este recomandat în Biserica Locală și permis în Biserica Universală. Prin canonizare (sanctificare), cineva este declarat "sfânt" și, în mod sigur, în rai. Cultul său este obligatoriu și generalizat în Biserica Universală. Pentru ca cineva să fie beatificat este necesară probarea unui miracol săvârșit de acela după plecarea sa din trup. În cazul canonizării, sunt necesare două miracole. Moartea prin mucenicie, din ură față de Cristos și Biserica Catolică, este considerată ea însăși un miracol, deci, în principiu, un mucenic poate fi beatificat, dar nu canonizat, fără probarea nici unui (alt) miracol. O etapă premergătoare beatificării este declararea respectivului "venerabil" prin recunoașterea virtuților eroice ale aceluia. Concret, procesul de beatificare (ca și procesul unor miracole, așa cum ar fi aparițiile) cunoaște două faze: prima diecezană (eparhială), adică la nivelul Bisericii Particulare. Cineva: credincios sau grup de credincioși consideră despre altcineva care a murit că sunt semne că a ajuns în rai. Face o petiție către episcop, care numește o persoană: postulatorul cauzei. Acea persoană se deplasează la fața locului, strânge câteva probe și întocmește un prim dosar. Episcopul citește acest prim dosar și decide dacă procesul continuă, este stopat sau amânat. Dacă procesul continuă, episcopul se implică personal: se deplasează el însuși la fața locului, strânge noi probe, decide dacă să se facă anumite analize de laborator, medico-legale, etc. Dacă există probe concludente, se întocmește un dosar mai amănunțit și, cu decizia episcopală de "constat de supernaturalitate" se înaintează dosarul la Vatican. Acolo, în cadrul Curiei, există un dicaster special pentru asta. Practic, se reia dosarul, se face o primă anchetă referitoare nu la miracole, ci la viața respectivului și, eventual, se înaintează papei recomandarea de a declara persoana respectivă "venerabilă". Papa admite (sau nu) decizia Congragației pentru Cauza Sfinților, declară pe respectivul venerabil (adică îi recunoaște virtuțile eroice). Venerabil este cineva care, dacă ar exista semne cerești, ar putea fi declarat fericit și ridicat la cinstea altarelor. Cineva declarat venerabil rămâne în această situație până se constată o minune. Mai departe, se analizează miracolul (miracolele) în mod independent de persoană, care a fost deja analizată. Dacă și miracolul trece de probe, are loc faza finală: procesul de beatificare propriu-zis (până acum a fost munca cu dosarele). Până în urmă cu aproximativ 20 de ani era un proces adevărat, cu avocat al lui Dumnezeu, care se străduia să arate că acela merită cinstea altarelor, și un avocat al diavolului, care se străduia să arate că este nevrednic. La fond judeca un cardinal care se ocupă cu asta, la recurs judeca papa, asistat de Consistoriul Permanent (plenul mic al Sfântului Colegiu). Papa Ioan Paul al II-lea a considerat că această ultimă parte, procesul propriu-zis, întârzie nejustificat drumul lung al beatificării și a făcut unele modificări de scurtare a procedurii, modificări rămase până acum în vigoare și sub actualul pontificat. În cazul în care cererea de betificare este admisă, apare decretul de beatificare și se organizează slujba. Ca regulă generală, o slujbă de beatificare este în cadrul unei Liturghii Arhierești și se face în țara respectivă, fiind condusă de cardinalul care se ocupă cu sfinții și minunile. În cazul în care se constată al doilea miracol (constatare care e și ea un proces cu cele două faze: la nivel de Biserică Particulară și la nivel de Biserică Universală), același dicaster face papei recomandarea de a-l declara pe respectivul sfânt. De astă dată, implicarea personală a papei este mai accentuată, fiindcă o canonizare angajează infailibilitatea Bisericii, adică arată tuturor creștinilor că acela se află în mod sigur în rai și îl oferă ca exemplu de viață în Cristos. Decretul de canonizare este publicat în monitorul numit Acta Apostolicae Sedis și se pregătește slujba de canonizare, de regulă la Roma, condusă de însuși Sfântul Părinte. Referitor la a doua întrebare: toți papii sunt sfințiți, adică sunt consacrați. Dar numai unii sunt sfinți. Adică numai despre unii știm că se află în rai. Dintre papii secolului al XX-lea, sfânt este papa Pius al X-lea și fericit este papa Ioan al XXIII-lea. Papii Pius al XII-lea și Ioan Paul al II-lea au cauzele de beatificare deschise, fiind declarați venerabili. Se pare că dosarul papei Ioan Paul al II-lea s-a împotmolit, singurul său miracol susținut de dosar fiind respins la proces. Nu e nimic oficial, astfel de lucruri nu sunt de domeniul public. Lista completă a papilor, cu menționarea celor sfinți (saints) și celor fericiți (blessed) este aici: http://www.newadvent.org/cathen/12272b.htm
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 07.11.2010 at 22:03:27. |
#65
|
|||
|
|||
Citat:
l-am apreciat foarte mult pentru atitudinea din anii 50, cand in cazul unei revolte a studentilor de la "caminul universitatii din cluj ",el a fost unul dintre lideri,apoi fiind incarcerat,si supus torturilor si privatiunilor inchisorilor comuniste carora a cedat (si poate fi inteles in aceasta cedare !) ceea ce m-a dezamagit, este faptul ca dupa revolutia din 89, nu a venit sincer,in fata poporului pentru a marturisi aceasta cadere, foarte scuzabila in acel context carceral ! de ce acest impunator cap al bisericii ortodoxe,care exceleaza cu mult peste altii in ce priveste cultura,retorica si inteligenta,nu a avut puterea de a se smeri,prin spovedanie publica,in fata poporului,in fata cetatii,asa cum a facut singurul, Nicolae Corneanu ?! M-a dezamagit profund, si nu inteleg absenta acestui gest esential ! |
#66
|
||||
|
||||
Citat:
draga Radu, mizez pe gandirea ta nuantata si pe faptul ca intelegi ca orice am zice din necunoastere, riscam sa gresim. Iti recomand sa nu treci cu vederea si volumul lui de Memorii aparut la Editura Polirom in 2008 care nu e altceva decat o spovedanie publica de 700 de pagini -daca tot vroiai gesturi esentiale. poate o scurta recenzie a lui Theodor Baconski o sa te ajute sa nu te grabesti inca cu concluziile si tendinta de a pune o eticheta definitiva pe un personaj complex si prin esenta greu de definit. Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii ’30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei, odata cu imaginea completa a biografiei autorului, de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei, in 1990. Memoriile au inserturi de jurnal si sint redactate in doua etape: o prima parte pina la intoarcerea din SUA, in 1976, iar o a doua parte dupa 2001, cind autorul recupereaza mai vechiul manuscris. „Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.” daca vrei, iti recomand si articolul lui Stefan Cazimir din Romania Literara- ,,Ce straniu poate fi destinul unui om,, http://www.romlit.ro/ce_straniu_poat...stinul_unui_om |
#67
|
||||
|
||||
Noi credinciosii BOR trebuie sa ne supunem patriarhului BOR atata timp cat el pastreaza invatatura ortodoxa nealterata, cand insa cand acesta incalca invatatura ortodoxa poporul numai este dator sa-i dea ascultare, ba mai mult trebuie sa ia atitudine si sa corecteze deviatiile patriarhului/episcopului.
__________________
valentin_top_bizant |
#68
|
|||
|
|||
Citat:
"Sunt vreo 30 de foști deținuți politici care nu spun același lucru. Nu-l cunosc pe acest domn Caraza dar ei ar ști mai bine dacă am făcut ceva necuviincios sau nu. Este o minciună ceea ce spune acest domn", a declarat Bartolomeu Anania. " Sunt date si semnaturile celor 30 de detinuti. Mitropolitul a declarat ca nu a colaborat cu serviciile secrete „nici in detentie, nici in libertate; nici in tara, nici in strainatate; nici cu angajament, nici fara angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu numele propriu". De asemenea, un ziar scria de ceva din dosar, dar acelea erau niste declaratii date in inchisoare, deci cu mult inainte de data la care se spuen ca ar fi inceput vreo colaborare. Cel mai probabil au fost luate de un securist si trecut un nume de cod, pentru a dovedi o activitate. Chiar IPS detaliaza intalnirea cu securistul din acea perioada, de dupa iesirea din inchisoare. Daca nu va este suficienta marturia ierarhului, avem aici spusele unui cunoscut dizident, Parintele Calciu-Dumitreasa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...olomeu-anania/ IPS Corneanu nu poate fi comparat cu alti ierarhi in privinta colaborarii. Daca mai exista cateva cazuri in care 2-3 ierarhi au semant o adeziune sau au dat o declaratie (de exemplu IPS Andreicut, acuzat de luare de mita, a fost constrans sa semneze o adeziune si a dat o declaratie, dar una singura!), IPS Corneanu a colaborat pe aproape toata perioada comunista, luand si sume de bani de la securitate. Puteti citi de pe internet dosarul de securitate. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Basarabia e Romania-mars pt unire | antiecumenism | Generalitati | 3 | 20.10.2012 00:07:38 |
O declaratie de bun simt.Romania-R Moldova-o unire necesara | iulyaan | Generalitati | 70 | 30.07.2011 16:23:54 |
Doua carti de mare interes duhovnicesc | strajeru | Resurse ortodoxe on-line | 1 | 28.11.2010 09:38:54 |
Are voie si interes BOR sa se dezvolte in diaspora? | sophia | Biserica Ortodoxa Romana | 6 | 07.05.2009 18:15:08 |
Saptamana de unitate crestina | vladsergiu | Generalitati | 83 | 25.01.2009 01:44:39 |
|