Purtatorul de cuvant al Patriarhiei

[legendarul27]

„Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
filme online

[Moroco]

Titlu supra-realist: „Grecia, prima ţară ortodoxă care legalizează căsătoria între persoane de acelaşi sex”.
Sintagma „țară ortodoxă” nu are absolut nicio relevanță în context. Nu poporul grec ortodox a votat și legalizat nefirescul, ci, ca și în alte țări, politicienii influențați de zgomotoasele nuclee ideologice care i-au impresionat mai mult decât adevărul însuși.
Statul modern nu are nicio trăsătură religioasă, deci, prin natura sa, e a-moral.
Un stat/ guvern „înțelept”, deși a-religios, are în mod firesc grijă să nu-și fragilizeze până la disoluție structura socială fundamentală care este „familia naturală”, prin care orice societate rezistă în istorie și merge înainte, deci să nu se autosaboteze prin privilegierea ideologiilor în defavoarea realității.
- - -
Venerabila instituție a căsătoriei, deschisă exclusiv unirii dintre un bărbat și o femeie, a fost întemeiată la începutul umanității și a funcționat timp de milenii cu scopuri prin excelență nobile, fondate pe natura umană și pe rațiunile înalte ale firescului care presupune nu doar vitala perpetuare biologică, ci și formarea morală și educația realistă a copiiilor ce vor deveni adulți.
Progresul omenirii nu are absolut nicio legătură cu progresismul care îl sabotează, așa cum ordinea nu are nicio legătură cu haosul.
Sub soare, în lumea creată de Dumnezeu, este și va fi mereu loc pentru toți, oricât am fi de diferiți. Esențial și problematic e să înțelegem sensul existenței noastre în ea. Și să nu mai confundăm programatic libertatea alegerilor făcute în sfera intimă cu „libertatea” impunerii lor ca normă în sfera publică.
În miezul firescului nu stă doar mult invocata libertate, ci, inseparabilă de ea, și mult ignorata responsabilitate. Nu e chiar un secret că punerea lor în conflict are efecte devastatoare atât în plan personal, cât și comunitar.
Oricât ne-am seda ideologic, nu ne putem sustrage realității implacabile și „legii morale” care ne avertizează de câte ori o încălcăm. Deloc întâmplător.

Labarii, muistii, gaozarii vor sa ajunga pedofili cu acte in regula ca sa faca orgii cu copii de Helloven si de Vallentină'dai si apoi reuniuni grotesti gen untold, elogii la zei si satei cu frecari, droguri si betii pe tacute... iar guvernele tarilor ortodoxe tradeaza sub ameinintare si mita, sistemul paralel ocult facand toate jocurile la masa verde. Turmele sunt predate lupilor necrutzatori. Oile naive merg in prapastie si pastorii lor cu nepasare se tem sa-si deschida gura, temandu-se de marele ”sfant”, ”sfantul” sinsinod, ”sfantul” lumea, incuibat intre arhierei, ”sfantul” cel mare de care asculta toata lumea cu toti cezarii asa ca sinedriul de acum 2000 de ani!

Aleksei Navalnîi (1976-2024) a fost ucis pentru că s-a opus monstruozității totalitare cu un curaj și o verticalitate morală greu imaginabile.
Dumnezeu să-l odihnească!
A suprima o voce care strigă adevărul, a tortura și ucide un om care refuză să mintă și să nege realitatea,
a aresta și brutaliza oameni care pun tăcut o floare peste memoria lui, a unui erou,
aceste odioase lucruri le poate comite doar cineva care a abdicat de la umanitate.
Mutantul, „care este atât de vehiculat în zilele acestea şi văzut atât de negru, nu-i însă negru cum îl prezintă toată lumea”.
Așa cred și mărturisesc slujitorii zeloși ai „tatălui minciunii”.
Mutantul este chiar un ctitor.
Cel mai mare ctitor al totalitarismului în secolul XXI.

A face din eroul modern al Rusiei care a ales sa lupte pentru Rusi si pentru Rusia si sa se intoarca in Rusia ca sa lupte pana la capat si sa moara in Rusia pentru cauza rusilor din Rusia, a face din el un berbec-erou al occidentului folosindu-l sa spargi portile cetatii Rusia si sa smintesti mintile rusilor ca sa occidentalizezi si se ”eliberezi” Rusia de rusi si de Rusia, de ortodoxism, mi se pare cea mai spectaculaoasa invartire a realitatzii, cea mai abominabila forma de tzepuire si de slujire a intereselor straine de Dumnezeu.

Tăcerea vocilor de aur ale dreptății sociale și dreptei credințe în fața sângelui care strigă din pământ este asurzitoare și, în sfârșit, deplin edificatoare.

Daca incep si nationalistii sa strige elucubrand iubirea de sine maica tuturor patimilor pacatoase infiltrata in crestinism si ortodoxie atunci e clar ca incercand sa scapam, sa ne scapam sufletele, vom merge din rau in mai rau!

”Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui.”

„Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 35).

[Moroco]

Tăcerea complice, stăpânirea cu greu a satisfacției în fața suprimării fizice a cuiva care între viață și moarte a ales curajos adevărul, sugerarea infamă și fantasmagorică că autorii crimei nu sunt criminalii, ci adversarii lor din alte zări, mimarea neutralității în fața ororii explicate sofistic, denunțarea obsesiv-compulsivă a „centralei de propagandă” a realității și a celor ce nu o sfidează, mințirea sfruntată și calomnierea abjectă[/u] printre atent calculate suspine de iubire pentru credință, neam și țară, toate indică înregimentarea zeloasă în slujba diavolului obraznic și pervers care pozează în „înger de lumină”.

Nu cumva cel ce foloseste adevarul si cadavrul curajosului cinstit, din interes prozelit si mamoniac, slujeste poftei razbunarii (nicidecum divine) prin sistemul justitiar omenesc? Atunci cine mai e ipocritul ultrash?

1.Daca poti sa eviti implinirea razbunarii omului pe om (sau pe Dumnezeu) atunci tacerea e de aur!
2.Daca poti apara credinta dreapta a apropiatilor de instigatorii ipocriti care vor s-o distruga lovind cu viclenie politica in lideri si stapani peste oameni generand si intretinand conflicte desarte atunci cuvintele sunt de argint.
3.Daca marturisesti cu curaj ca criminalul e criminal, hotul e hot, ipocritul e ipocrit, desfranatul e desfranat, mincinosul e mincinos, prostul e prost, nebunul e nebun, deosebind cu mare Har binele de rau fara sa dai nume atunci discernamantul e de bronz insa trebuie sa nu cumva sa iei meseria lui Dumnezeu, (mustrarea, certrea, luminarea, indreptarea), vrand s-o folosesti tu la modul inflationist si prosteste ducand indreptarea in derizoriu doar ca sa te lauzi!

Cui si la ce foloseste daca nu esti trimis sau nu ai Duhul? Pe cine tot vrei sa (te) scapi?

[Moroco]

Îmbrobodirea și manipularea de un anumit fel sunt ușor de recunoscut după:
- excesul zgomotos de „revoltă” calculată și ostentativ afișată în mijlocul maselor revoltate, dezamăgite și, contextual, măgulite.
- invocarea patetică a suferinței trecute și prezente a neamului, de la tribuna de unde se urlă, se proferează, se elucubrează.
- promisiunea cu aer viril amenințător a îndreptării radicale și definitive a lucrurilor prin descinderea în agora vieții publice a unui grup de „mântuitori” ai poporului oropsit.
- lingușirea mulțimii prin evocarea și supralicitarea marilor virtuți naționale moștenite intact până azi, deși virtuțile sunt mereu personale, obținute prin strădanie, nu prin predanie. Identitatea este altceva și nu e garantată decât de efortul rațional de a o cultiva.
- demonizarea Europei, a „străinilor” din Apusul „putred” care, de când se știu, ne-au prădat și umilit, încercând simultan să ne corupă credința și să ne convertească perfid atenția noastră contemplativă la cele lumești.
- inocentizarea dreptcredincioșilor de la Răsărit, de unde soarele răsare, chiar dacă întunericul Gulagului extins, cu epicentrul în Siberia, a înghițit nu chiar demult peste 100.000.000 de vieți, inclusiv o țară numită România și a rupt părți din ea în epoca stalinismului antihristic, încă omagiat iconic și dus totalitar mai departe prin mințile rătăcite de ideologie.
- solidarizarea tacită sau explicită cu cei ce „apără” valorile creștine răsăritene de „nazismul” și „depravarea” apusene prin uzul criminal al unor binecuvântate arme cu arie medie și lungă de acțiune.
- instrumentalizarea simbolurilor religioase în cheie partinică și electorală.
- discursul dublu, oportunist, plin de false note creștine și reverii paseiste, presărat obsesiv cu atacuri la adresa celor cu ochii larg deschiși, discurs steril din punct de vedere economic și social.

Vorbele din spatele vorbelor, chipurile din spatele măștilor, adevărul dureros din spatele minciunilor tranchilizante vor lăsa însă inevitabil locul realității care nu poate fi niciodată înfrântă, ci doar vremelnic și nebunește deformată sau contrazisă.

Revelația creștină, rațiunea și bunul-simț cărora li se adresează, ne arată singura cale onestă și real ascendentă la nivel personal și societal: aceea a adevărului care, opunându-se minciunii liberticide și polarizante, eliberează, îndreaptă și vindecă, a ordinii vitale fondată pe autoritate morală și profesională, a înnobilării care presupune credința-încredere, cunoașterea, buna educație, generozitatea și sacrificiul de sine, a respectului slujitor față de alteritatea umană în care avem datoria să descifrăm constant „chipul” dumnezeiesc din celălalt.
Restul compune iluzoriu „calea cea lată” și înfundată, pe care mulți se înghesuie și se pierd după ce, smintitor, au trâmbițat-o.

Manipularea perfecta se face prin amestecarea respectarii legilor marelui licurici cu seriful ce impune cu arma si cu armata ordine in oras, cu simbolurile credintei inmultite si bine ticluite ca sa poata sa fie folosite drept tzepuiala, venind din cand in cand si cu acea alta evanghelie din "cer" rescrisa de erecticii rastalmacitori tot asa cum au rescris stalinistii istoria, raspandind fluturasi ca ingerasii asa cum raspandeau comunistii manifeste, si toate astea sunt amestecate cu barbatia si munca cinstita si grea a vacarului care se ocupa de vite, de turme si cu iluziile si visele tanarul corupt prostovan ce e invatat cu bataia ce inseamna barbatia de catre ceilalti vacari mai puternici si mai batrani capabili sa bata cate un bar plin de jmecheri si trepadusi ca sa-si apere demnitatea inaintea artistelor de la bara sau sa se razbune pentru un frate umilit. Acest drog al puterii si seriozitatii ce raspandeste o morala a dreptului invincibil care infrunta raul cu pumnul si cu arma in mana dovedind un curaj nebun calarind cai naravasi si bivoli salbatici, asta e cea mai lipicioasa manipulare ipocrita caci seful pentru a-si apara trufia lacomiei si stapanirea impostoare e in stare sa-si impuste fara remuscari orice adversari de aceiasi teapa prezentand adversarii ca pe niste blestemati in timp ce pe sine insusi se arata bautor de cafea si cinstitor de parinti prin tinerea acelorasi mese festive traditionale ca si bunicii in care se facea cultul snobismului si al tupeului viclean aratand si impunand mare respect pentru seful de clan, marele batran criminal... rau da' bun, care face si aduce banii in ferma incat toti profita si supravietuiesc, a carui loc din capul mesei este ravnit de toti, pentru ca de acolo se dau toate ordinele in tinut si de acolo se ia morala... de frica... frica de... operatiunea speciala... a tzantzarului sat-anofel.

[Moroco]

„Acest neam de demoni nu iese (din unii) decât cu rugăciune şi post”.
Evanghelia după Matei, cap. 17
Post și rugăciune.
Dar nu doar trei zile și nu în prima săptămână a perioadei Triodului.
Demonul trufiei, al iubirii de stăpânire și al grăirii mincinoase în deșert este cumplit.
El se poate manifesta inclusiv prin încălcarea ordinii statutare a Bisericii și tulburarea păcii din viața acesteia și a societății, prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică.
Postul și rugăciunea sunt arme redutabile și foarte eficace împotriva demonilor care ne chinuie. Cu minima condiție de a le folosi exclusiv în registrul corect al armelor și munițiilor pocăinței, nu în cel greșit al asaltului asupra rațiunii, adevărului și bunului-simț.

Iubirea de ”sfanta” lume si de ”sfantul” sine ipocrit... ce pluteste gonflat in libertate si in lipsa oricarui conflict serios cu Dumnezeu care cica il ”jigneste” pe marele obosit daca ii suna ceasul la 6 fix si aude ca bate clopotul la 8 fix si la 18 fix devine un cosmar din pricina acuzarilor si razbunarilor pripite. Din tulburarea informationala provocata de viitorul inevitabil ii apare tusea si sufocarea ca o boala grea iar iminenta mortii si chinurilor il face pe fraierul tzepuit si jignit sa caute vindecare la duhul rau care-i ofera din belsug smintisorenie placuta si satanatatea vremelnica a lumii facandu-i pe plac, dandu-i dreptate, provocandu-l sa acuze pentru ca deranjul il jigneste inadmisibil si acuzand cu reprosuri ramane suparat pe viata stiind despre sine ca el insusi nu poate sa fie decat laudat si tinut in perne ca in puf si nicidecum pus la punct si la lucru ca sclavii. Minciuna si pripeala te ia si te duc si aluneci pe smintenia albicioasa a bunelor intentii a dracilor ipocriti si travestiti direct in iad in fiecare dimineatza cand cum deschizi ochii constientei cum acuzi pentru cateva minute in plus in pat....imi atipitoare, sfarsind din pricina neputintei in repetate razbunari... pripite, in hule si in ucideri de prunci ai ”babilonului”!

Totusi ca sa nu faci vreo nefacuta ai grija sa nu pui mana pe cutit, pe arme si sa nu cumva sa te puna dracul sa inlocuiesti armele date de Dumnezeu cu armele date de lume, de familie, de prieteni... caci disperarea cu care cauti sa pui mana rapid pe ceva pe post de arme se numeste desfranare armamentala in stil armaghedon. Si de la ce tot razboiul si toata distrugerea? De la ce crezi? De la jignirile inchise si deschise, bagate si scoase din steaua adancului si de la arme, mult prea multe arme straine de Dumnezeu. Ce se intampla? Se jigneste specialul si te tine minte toata viata ca l-ai jignind cautand mereu sa se razbune cu tot felul de arme straine. Jignirea fiind pentru om cel mai mare si mai cumplit rau ce i se poate face, orice poti sa-i faci, sa-i iei si sa-i spui dar nu cumva sa-l jignesti ca gata, de acolo te asteapta doar dezbinare, razboi, distrugere, moarte, iad, foarte mult rau, un conflict desfranat si gresit fara pic de solutie si de mantuire!

Cand omul cerceteaza situatia se accepta si poate fi hot, mincinos, rau, pacatos, corupt, prost, nebun, ipocrit, hulitor, blestemacios, excroc, puturos, viclean, desfranat, nedrept, violent, criminal, necredincios si multe multe altele si toate astea nu-l deranjeaza si nu conteaza insa daca-l jignesti e bai, e cel mai mare bai, e gata sa se razbune si sa se sacrifice luptand pana la capat, pana la moarte, la infint daca ar putea, pentru onoarea lui, marea lui onoare de ”sfant” ce nu suporta nici cea mai mica jignire. Daca l-ai jignit, simte si crede ca l-ai omorat si l-ai aruncat in iad, ai deschis steaua adancului si de acolo ies toate relele de care e capabil. Pentru ce? Pentru ce te vrajmaseste si unelteste fara pauza? Ca ai vazut ca e gras si i-ai zis, ”grasule vezi ca daca tot bagi in tine fara masura ti se ingrase neuronii!” Orice jignire o deduce, o echivaleaza, o reduce la propozitia asta, la jignirea asta insuportabila. De atunci nu te mai suporta si iti vrea tot raul in ascuns rugandu-se sa mori in chinuri cat mai repede fiind gata sa faca orice pentru bucuria asta, bucuria ca a scapat de tine cu jignirea ta cu tot, fiindca jignirea este ceva de nesuportat, asta crede.

Doi oameni care s-au jignit unul pe altul nu mai au cum sa se impace vreodata decat la modul ipocrit. Nici sf. Ilie pare ca nu-i mai poate impaca oricat ar avea darul asta de a-i impaca pe parinti cu fiii. Ii poate dar ei nu vor sa mai creada. Cer doar razbunare!... pripita si disproportionata.

Deci mai rau decat duhul trufiei din om care omoara credinta sau la propriu ca sa calce peste cadavre si sa se inalte pe sine in desert e duhul celui ce jigneste, se simte si se da jignit! Cica l-a jignit Iisus pentru ca sunand ceasul la 6 fix i-au venit informatiile si viitorul care l-a speriat in mod repetat si de furie s-a razbunat... pripit... si au ramas certati fiindca aruncand vina s-a simtit jignit de... sef.

Jignitul tradeaza simtindu-se eliberat sustinand ca dracu-i bun si sfant... desi stie ca minte.

[stefan florin]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Poporul i-a dat multe nume de alint IPS Teodosie.
Spagoveanu, Mache, Sifon si multe altele care arata deslusit ca poporul are motive intemeiate să arate o iubire foarte fierbinte dar chiar pe invers dupa cum i-ar placea Teodosnicului.

de ce nu-l "adoptati" pe Vasile Banescu (daca tot va place atat de mult) si nu-l faceti purtator de cuvant al cultului penticostal (traditional, ultra traditional, etc.)?

[Moroco]

Postul are rațiuni pe care rațiunea - atrofiată prin abandonarea curatului sens duhovnicesc - nu le mai înțelege și le contrazice.
Postul nu este irațional și nu are scopuri exterioare pocăinței ca act de schimbare reală a modului de a gândi și, ca urmare, de a trăi.

Cica sfintii calugari au instaurat in prima saptamana a Triodului o dezlegare la toate mancarurile si beuturile, inclusiv miercuri si vineri, doar pentru faptul ca episcopul Serghie Armeanul a instituit in saptamana asta un post erectic tinut pentru cainele sau pierdut Artzivurion, de aici si ideea de harti cand e dezlegare si nu se posteste.

Am impresia ca respectivul caine era o intruchipare a diavolului caci daca s-a pierdut inseamna ca nu a ascultat de Dumnezeu si de slujitorul sau episcop iar a tine post pentru diavolul mandriei e ca si cum i-ai da putere.

Desi poate ca a fugit cainele de la episcop fiindca era erectic deci nu cainele ci episcopul era pierdut.

Deci sfintii calugari care au desfintat acest post tinut pentru mandrie si trufie aveau dreptate, si au randuit ca toti credinciosii in aceasta saptamana sa manance tot ce poftesc si ce vor doar ca sa nu cumva sa posteasca pentru mandrie si trufie ca Serghie Armeanul.

Practic un caine nu se pierde ci e clar o dovada de necredinta si necredinciozitate la acest animal care atunci cand dispare si fuge si se ”pierde” e clar ca lepadandu-si stapanul merge sa-si caute o nunta de caini blestemata si apoi un alt stapan ”bun” care-i da carne, cat mai multa carne.

Sigur ca daca tu insuti ai fi in locul acelui caine pierdut asa ca un fel de Iuda, atunci n-ar fi rau ca cineva pentru tine sa se roage si sa tina post ca sa te scoata din gheena, din iad, din munci si chinuri insuportabile.


E vorba de masura si de credinta!

Ep catre romani a sf. ap. Pavel,
1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
11. Căci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu".
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
21. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.

A implini legea si proorocii inseamna a face pe plac aproapelui. Adam a dat sa faca pe plac sarpelui, ingerilor cazuti, femeii sale, poftei si burtii sale, curiozitatii sale de cunostiinte... dar a facut pe plac exact invers caci mancand din roadele pomului din care i se poruncise sa nu manance, ascultand de femeia sa care ascultase de sarpe, a stricat placerea desfatarilor cazand in consecintele neascultarii si mortii, sfarsind in chinul tuturor celor carora a vrut sa le faca pe plac.

Deci a face pe placul lumii inseamna sa asculti de Dumnezeu si nu de lume si atunci lumea se va indrepta impreuna cu tine spre Raiul din care a cazut.

Cand esti silnicit cu insistenta sa faci pe placul lui Dumnezeu, sa nu cedezi facand pe ”placul” satanei sau al tau ca sa asculti de lume caci asta inseamna ca te lasi jignit si apoi tulburat de manie, ajuns in noaptea mintii vei crede pripit ca Dumnezeu te-a jignit si deznadajduind te vei razbuna cumplit incercand sa scapi de jignire si de jignitor si de tot ghinionul si raul care vine ca sa faci pe plac, sa poti sa faci pe plac mintindu-te incantat-elucubrat-inaltat ca asa esti mai bun, ca asa vei fi mai moral, mai sfant... cand colo vei fi un tzepar tzepuit care s-a risipit pana s-a pierdut in avut! Are o plomba de aur, un ochi computerizat, un picior de lemn de mahon, o mana cu carlig din otel inox... pentru care distruge orice daca le-a pierdut... caci se atasase, se lipise de ele ca de stapanul duhurilor rele, stapanul inelului rautatii care i-a dat de lucru ”duhovnicasc” sa creasca purcelashi cat mai multi, mai mari, mai tari, mai inalti, mai grasi, mai intelepti, mai frumosi, mai si mai si mai-mai.. sa ”ai”.

[Moroco]

Unii cred că iubirea și mila lui Dumnezeu față de noi au varii grade de manifestare, că lui Dumnezeu îi plac sau nu îi plac anumiți oameni.
Gusturi și preferințe divine?
E bine, folositor și mai puțin smintitor ca atunci când ne hazardăm să vorbim despre ce crede Dumnezeu în materie de proprie Creație, să luăm totuși aminte la adevărul descoperit unor oameni cu adevărat sfinți și pe a căror mărturisire curată se întemeiază autentica viziune creștină, neafectată de (pre)judecățile, preferințele și idiosincraziile noastre.
De exemplu, Sfântul Isaac Sirul, unul dintre cei mai profunzi și iubiți autori duhovnicești din Orientul și Occidentul creștin, mărturisește:
În Dumnezeu nu există schimbare, nici ură, nici ranchiună; nu există „mai mare” sau „mai mic” în iubirea Lui.
Creatorul și iubirea Lui nu s-au schimbat din pricina faptului că ele (ființele raționale create) au suferit o schimbare după ce au fost aduse la existență, cum nu s-a schimbat nici gândul Său pentru ele, care era din veci. Fiindcă El le-a cunoscut mai înainte ca ele să se facă drepte sau păcătoase.
Iubirea Lui e continuă și egală față de toți.
***
Din fericire!

Nu poti sa-L propovaduiesti pe Dumnezeu altora din stiinta ta din carti avand impresia ca-L cunosti cum este din deductii logice care coroboreaza informatiile, din tot felul de ratiuni complementare intre ele si mai ales vrand sa faci pe plac maselor ce se cred aparate de propaganda democratiilor dreptatii lui politicaly corect... caci te faci mare moralist asa k lumea, pe invers.

In primul rand trebuie sa-ti dai seama, ca, spre deosebire de tine, Dumnezeu fiind sfant, fiind viu, simte, are o simtire a duhului inimii, o simtire curata, cinstita pe care omul nu o poate invata din carti, pe care trebuie s-o primeasca si s-o cultive in relatie cu Dumnezeu, fiind constient ca de simtirea asta duhovniceasca foarte fiina si sincera va depinde discernamantul mintii, despatimirea sufletului si fericirea sa... veshnica.

Toti nesimtitii sunt pacatosi specoolisti indoielnici, ipocriti ce se drogheaza cu ipocrismul, si Il stiu ei pe Dumnezeu mult mai bine ca altii. Toate rozatoarele de biblioteca stiu cat de rele sunt gaurile din cascaval. Toti stiutorii vor sa simta impreuna cu toti tzepuitzii ca stiu mult, mult mai mult si mai bine ca ceilalti, dand apa la moara nesimtirii generale, uitand total, pana la sfarsit, ca nici ei n-au voie sa tot ia cu nerusinare... din pomii altora... in beneficiul personal, al cuno-stiintei, fara sa se simta.

[RappY]

Vasile Bănescu a rămas, de facto, fără funcție.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române se REORGANIZEAZĂ, iar comunicările Patriarhiei au fost preluate de Cancelaria Sf. Sinod

Sfântul Sinod a hotărât următoarele:

„a luat act că, întrucât opiniile personale ale dlui. Vasile Bănescu nu sunt echivalentul unui comunicat de presă oficial al Patriarhiei Române, începând cu data de 1 martie 2024, comunicatele de presă ale Patriarhiei Române vor fi emise de Cancelaria Sfântului Sinod, până la reorganizarea Biroului de Presă al Patriarhiei Române”.” se precizează în comunicatul oficial.

https://r3media.ro/vasile-banescu-fa...mana-sf-sinod/

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Vasile Bănescu a rămas, de facto, fără funcție.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române se REORGANIZEAZĂ, iar comunicările Patriarhiei au fost preluate de Cancelaria Sf. Sinod

https://r3media.ro/vasile-banescu-fa...mana-sf-sinod/

Era şi cazul, e salutară decizia, omul e tras pe linie moartă şi rămâne să latre diatribele lui pe facebook fără să implice instituţia Patriarhiei Române.

În schimb, Vasile Bănescu a fost eliberat din funcția pe care o macula zilnic, de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române. Informația a fost oferită de Răzvan Bucuroiu, realizator TVR „Universul Credinței” și editorialist al ziarului Lumina.

ACTUALIZARE orele 16.30: După știrea inițială oferită de reputatul jurnalist profesionist bisericesc Răzvan Bucuroiu de la TVR (FOTO captură), Vasile Bănescu și-a pus în funcțiune sforile din sistem pentru a se modifica sentința primită și rețeaua din presă pentru a se anunța cu nu este încă demis din funcție ci doar i se schimbă prerogativele și „competențele”. Informațiile oferite editorialistului ziarului Lumina al Patriarhiei Române veneau, potrivit acestuia, chiar de la episcopi și mitropoliți care au participat la ședința Sfântului Sinod. Ședința continuă până la orele 20.00. Așteptăm Comunicatul oficial al Cancelariei Sfântului Sinod al BOR pentru edificare.

ACTUALIZARE orele 17.00: ActiveNews a primit confirmarea de la doi membri ai Sfântului Sinod că într-adevăr, așa cum a scris inițial Răzvan Bucuroiu, s-a discutat cu certitudine ca Vasile Bănescu să fie dat jos din funcție pentru că aduce atingere imaginii Bisericii Ortodoxe Române. La ora la care aceștia au părăsit adunarea destinată ierarhilor, se hotărâse înlocuirea lui Vasile Bănescu. Ce se întâmplă acum este o nouă încercare disperată a Sistemului de a-și menține agentul pe poziție.

https://www.activenews.ro/stiri/CONF...functie-187846