Remember

[glykys]

"Eu am stat cu State doi ani după tentativa sa de sinucidere. Din punct de vedere fizic era o epavă. Din punct de vedere moral era superb, avea un curaj nemărginit și o ținută de o demnitate neclintită, o inteligență sclipitoare și o neobișnuită sensibilitate la frumusețe, exprimată în orice formă: literatură, muzică sau artă."


Despre acesta aici: http://www.fericiticeiprigoniti.net/aurel-state

[glykys]

Astazi, 19 noiembrie, se implinesc 63 de ani de la moartea unui marturisitor din temnitele comuniste: pr. Ilie Imbrescu, despre care puteti citi aici: http://www.fericiticeiprigoniti.net/...aniei-crestine

Tot astazi, Monica Lovinescu ar fi implinit 89 de ani...

[cristiboss56]

Ieri s-au implinit 23 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul al XX-lea.

La Mănăstirea Prislop unde se află mormântul Părintelui Arsenie Boca au mers în pelerinaj mii de credincioşi din întreaga ţară pentru a participa la Sfânta Liturghie şi apoi la procesiunea şi prastasul care s-a savarsit la mormântul Părintelui.

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop este un loc de pelerinaj pentru mii de creştini din ţară care l-au cunoscut şi în conştiinţa cărora părintele a rămas ca un om cu viaţă sfântă.

Cel care a vorbit cel mai mult despre Părintele Arsenie Boca a fost Părintele Teofil Părăian, care, în aceşti ani de la mutarea sa în veşnicie, la fiecare conferinţă susţinută în ţară amintea şi despre sfinţia sa. Părintele Teofil Părăian punea întotdeauna în evidenţă învăţăturile Părintelui Arsenie.

Sursa: Radio Reîntregirea

[glykys]

Astăzi (6 decembrie) se împlinesc 100 de ani de la moartea arhitectului Ion Mincu. La Mănăstirea Stavropoleos din Centrul istoric, Părintele Iustin Marchiș va oficia începând cu ora 12.15 slujba de pomenire a lui Ion Mincu, creatorul stilului neoromânesc în arhitectură.

https://www.facebook.com/photo.php?f...type=1&theater

[cristiboss56]

Astazi Biserica Ortodoxa Romana l-a sarbatorit pe Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul , Sfant ocrotitor si al Patriarhului nostru Daniel .
Se cuvine sa-i uram multa sanatate si mai ales intelepciune si dreapta socoteala in rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta Biserica noastra Ortodoxa in aceste vremuri de criza spirituala si materiala .
La multi ani , Preafericite Parinte Patriarh Daniel !

[cristiboss56]

Vineri, 21 decembrie, la Troiţa din faţa Casei de Cultură a Tineretului, PS Episcop Sebastian a oficiat slujba de Parastas pentru eroii Revoluţiei din 1989, informează episcopiaslatinei.ro.

Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a ţinut un cuvânt, evocând faptele celor care s-au jertfit pentru ţară şi neam: „Noi, ca oameni ai Bisericii, nu putem să uităm că aceşti oameni care şi-au dat viaţa în decembrie 1989, în pofida unui regim ateu şi anti-Biserică, au dovedit credinţă în Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte că în decembrie 1989 ei cântau pe stradă Cu noi este Dumnezeu şi Tatăl nostru. Este motivul pentru care Biserica a înţeles să nu lipsească niciodată de la această pomenire a lor, în ziua de 21 decembrie, arătând că pe lângă demnitatea şi spiritul de jertfă eroi noştri au fost însufleţiţi deopotrivă şi de credinţa în Dumnezeu”.

[glykys]

25 decembrie 1954 - 58 de ani de la trecerea la Domnul a fericitului martir Ioan Arbore.


Mărturisitori - Ioan Arbore Autor: Atanasie Berzescu În faţa mea, trei stafii, stând pe prici sub geam, se zgâiau la mine. În urma mea, zdrannng... şi uşa se închise cu un scrâşnet de zăvor. Cum oi fi arătat eu la înfăţişare, nu pot să mai ştiu, dar cert este că cei trei se uitau la mine ca la altceva. Parcă eram din altă lume, galben, galben la faţă ca şofranul. Primul din stânga vine la mine şi se prezintă - Nicolae Mareş, fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu.
Era inginer constructor de căi ferate. Al doilea se scoală în picioare şi se prezintă, Ioan Arbore, general, fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. Înaintea lui Iacobici a fost şeful Marelui Stat Major. Al treilea vine şi el la mine, prezentându-se Turcu Nicolae, elev de liceu, prăpădit şi slab ca vai de el. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. Am mai venit şi eu, alt prăpădit, să sporesc numărul la patru. De-abia încăpeam pe prici. Locul meu era între generalul Arbore şi Turcu. (...)
Din povestirile generalului Ion Arbore am înţeles multe lucruri. Era fiu de preot, ceea ce s-a şi văzut în tot comportamentul lui. Se ruga tot timpul în celulă. Privea lumea din jurul lui cu multă îngăduinţă şi dragoste. Ne ocrotea cât putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe nişte copii. La rându-ne, fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru, cu toate neajunsurile şi păţaniile noastre.
Generalul Arbore şi-a petrecut copilăria în Dobrogea, în apropierea Deltei, la Sarinasuf, unde tatăl său era preot. Mai avea un frate, profesor de limba română la Focşani.
Ne povestise mult despre el, cu lucruri bune şi frumoase. Avea o bibliotecă mare şi temeinică, de peste 10.000 de volume. Era un om de mare sensibilitate. Spre deosebire de aproape toţi cei cu care el a lucrat afară, în mari funcţii de stat, era de o modestie rară. El credea cu toată căldura în Dumnezeu.
A murit la Jilava îngrijind bolnavii. Le spăla rufele de pe ei, murdare de atâta boală, rugându-se lui Hristos. Nu ştiu cum o fi fost în libertate, dar aici în temniţă l-a găsit pe Dumnezeu. A fost un om de o mare ţinută morală. Nu l-am auzit o dată bârfind pe cineva. De câte ori Nicolae Mareş se mai scăpa de mai vorbea de rău pe cineva, el îi spunea:
- Măi Nicolae măi, nu vorbi cu păcat de oameni, că numai Dumnezeu ştie ce-o fi fost în sufletul lor, de-or fi greşit. Nici noi n-am fost mai buni.
Adeseori ne povestea lucruri din copilăria lui, de felul cum a reuşit să răzbată în viaţă. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiţer, de la sublocotenent şi până la gradul de general prin puterile lui, fără a fi ajutat de cineva din afară. (...)
În fiecare zi, generalul Arbore se ruga cu multă căldură, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodată nu l-am auzit văicărindu-se. Ca dreptul Iov, mulțumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o bună zi, uşa se deschide şi un ofiţer îmi spune să-mi fac bagajul şi să ies afară. Îmi iau rămas bun de la generalul Arbore şi de la Nedelcu şi ies afară. Generalul Arbore îmi urează mult noroc. De atunci nu l-am mai văzut. Aveam să aflu că a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu să-l odihnească în pace, că a fost un mare român şi un bun creştin. (...)
Mă ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lăsasem în celulă, slăbit de tot, de de-abia-şi ţinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii şi priveam acel colţ de Celular, unde ştiam că-l lăsasem pe Arbore. Vocea lui blajină şi dragostea faţă de om îl defineau ca pe un adevărat părinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea mă gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojină ferfeniţă şi o pătură, veche de când lumea, roasă de vreme şi găurită.
(Atanasie Berzescu - Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Editura Marineasa, Timișoara, 1999, pag. 131, 137-138, 141, 144)

1947: Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) este obligat să semneze actul de abdicare (pentru el si urmasii săi) de la prerogativele regale si să părăsească tara; în aceeasi zi, într-o sedintă 'extraordinară', Adunarea Deputatilor proclamă Republica Populară Română (prin Legea nr.363).

1691: A murit ROBERT BOYLE, fizician si chimist irlandez; a dat prima definitie a elementului chimic si a pus bazele analizei chimice calitative (n.1627)

1819: S-a nascut scriitorul german THEODOR FONTANE (m.1898)

1865: S-a nascut scriitorul englez RUDYARD KIPLING; Premiul Nobel pentru literatura pe 1907 (m.1936)

1944: A murit scriitorul francez ROMAIN ROLLAND; Premiul Nobel pentru literatura pe 1915 (n.1866)

[cristiboss56]

15 ianuarie este ziua în care îl comemorăm pe Eminescu. De la Bucureşti şi până la Chişinău, de la Timişoara şi până la Constanţa şi chiar peste hotare, românii îl vor omagia pe cel mai îndrăgit şi cunoscut dintre poeţii lor.

Pe „Aleea scriitorilor” din Cimitirul Bellu, unde se află mormântul poetului, va fi oficiată, de la ora 10.00, o slujbă pomenire pentru cel care a contribuit în mod esenţial la construirea istoriei literaturii române şi la dezvoltarea limbii noastre literare moderne, informează TRINITAS TV.

A devenit deja o tradiţie ca în fiecare an, pe data de 15 ianuarie, elevii şi profesorii instituţiilor de învăţământ din Capitală şi din provincie să participe la slujba de pomenire oficiată la mormântul lui Eminescu.

[cristiboss56]

Pe 24 ianuarie se împlinesc 154 de ani de la Unirea Principatelor Române. Aceasta a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, informează TRINITAS TV.

Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular din ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus, la Convenția de la Paris din 1858, la o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.