Ce inseamna pentru voi a trai in strainatate?

[Fani71]

Deschid acest thread pentru cei dintre voi care nu traiesc in Romania si care vor sa impartaseasca experientele pozitive si negative ale trairii in alta tara decat cea in care s-au nascut. Si pentru cei care stau in Romania si ii intereseaza acest subiect, bineinteles.

Eu stau in vestul Europei de 20 de ani. Am plecat inainte de caderea comunismului, aveam 18 ani, deci am copilarit in acea perioada in Romania.

Pot sa spun ca mie personal mi-a adus mult bine aceasta experienta. La inceput a fost greu - desi vroiam foarte mult sa la simt acasa in Germania, vroiam sa ma afirm acolo, sa fiu acceptata, sa iubesc tara care ma primise. Abia dupa vreo 7 ani pot spune ca am reusit, oarecum. Cred ca doua lucruri m-au ajutat mult: apartenenta la o parohie ortodoxa dar de limba germana, cu un preot neamt de origine si parohieni de mai multe nationalitati (printre care si nemti); si faptul ca am inceput sa lucrez, dupa terminarea studiilor.

Acum stau in Belgia. Nici in Germania, nici in Belgia nu vorbesc limba tarii ca pe o limba materna, ci cu accent. Niciodata nu voi parea ca m-am nascut aici - dar asta nu ma deranjeaza, in general, desi uneori este obositor. Acest efort de a folosi mereu o limba care nu este a ta la origine poate face bine inteligentei, dar o poate si secatui de puteri cateodata.

Pentru mine, a trai in alta tara decat cea natala inseamna aducerea aminte continua ca nu suntem cetateni ai acestei lumi, ci ai Imparatiei lui Dumnezeu. Ne putem simti acasa intr-o anumita masura acolo unde traim, insa, fara sa ne atasam excesiv. Cum se spune in epiostola catre Diognet (text apostolic), eu cred ca crestinului strainatatea trebuie sa-i fie patrie, iar patria, strainatate.

Ma simt foarte bine in Belgia, ma simteam foarte bine si in Germania. Trebuie sa recunosc ca Romania mi-a devenit putin straina in ultimii ani. Insa uite, acum scriu pe un forum romanesc, si dupa cum vedeti nu am uitat limba romana, si o vorbesc cu copilul meu.

Cred si ca a fi ortodox intr-o tara nemajoritar ortodoxa poate folosi spiritual. Te gandesti mai mult la credinta ta, o iei mai inserios, a te duce la biserica (ortodoxa) este un act facut din convingere, constient asumat.
Putem invata in plus multe traind in strainatate, simtindu-ne mereu un pic straini deci traind acea tensiune zilnica, a neobisnuitului care devine obisnuit, dar nu intru totul.

Mai cred si ca traind in strainatate ar trebui sa depasim un nationalism superficial, nu sa-l intarim. Sa devenim mai cosmopoliti, sa iubim oamenii ca oameni, nu ca romani, nemti, belgieni etc.
Din pacate se poate intampla si asta, sa devenim mai nationalisti si sa-i dispretuim pe ceilalti zicand ca in Romania este sau era mai bine, dar eu cred ca este o greseala.

Cateva ganduri.. le astept pe ale voastre.

[andreicozia]

Stiu cu siguranta ca dorinta de a pleca cit mai repede din Romania ar fi fost INSUTIT mai intensa ACUM decit pe vremea lui Ceausescu.
Nici nu ne-am imaginat noi ca se putea mai rau, vorbesc despre oamenii cu bun simt(care incet incet dispar) si care in prezent sunt ca in stare de asediu.
Ca de altfel hotii si golanii si mitocanii o duc bine-merci si nici in gind nu le trece sa plece cind isi pot face de cap dupa pofta inimii. De fapt unde sa plece?
Unde exista o etica a muncii, un respect reciproc, unde se platesc impozite?
Unde banii se cistiga prin munca cinstita si din greu

O mare parte din romani la ora actuala nu stiu ce este munca ce inseamna sa fii onest serios, sa muncesti pentru bani nu sa faci invirteli, si din pacate copiii nostri asta vad si li se pare normal dupa care vine ...suferinta!

[Anna]

Pentru mine a trai in strainatate inseamna o frica, o dorinta, o curiozitate...

[Hartford]

În prealabil postat de Fani71

Deschid acest thread pentru cei dintre voi care nu traiesc in Romania si care vor sa impartaseasca experientele pozitive si negative ale trairii in alta tara decat cea in care s-au nascut. Si pentru cei care stau in Romania si ii intereseaza acest subiect, bineinteles.

Eu stau in vestul Europei de 20 de ani. Am plecat inainte de caderea comunismului, aveam 18 ani, deci am copilarit in acea perioada in Romania.

Pot sa spun ca mie personal mi-a adus mult bine aceasta experienta. La inceput a fost greu - desi vroiam foarte mult sa la simt acasa in Germania, vroiam sa ma afirm acolo, sa fiu acceptata, sa iubesc tara care ma primise. Abia dupa vreo 7 ani pot spune ca am reusit, oarecum. Cred ca doua lucruri m-au ajutat mult: apartenenta la o parohie ortodoxa dar de limba germana, cu un preot neamt de origine si parohieni de mai multe nationalitati (printre care si nemti); si faptul ca am inceput sa lucrez, dupa terminarea studiilor.

Acum stau in Belgia. Nici in Germania, nici in Belgia nu vorbesc limba tarii ca pe o limba materna, ci cu accent. Niciodata nu voi parea ca m-am nascut aici - dar asta nu ma deranjeaza, in general, desi uneori este obositor. Acest efort de a folosi mereu o limba care nu este a ta la origine poate face bine inteligentei, dar o poate si secatui de puteri cateodata.

Pentru mine, a trai in alta tara decat cea natala inseamna aducerea aminte continua ca nu suntem cetateni ai acestei lumi, ci ai Imparatiei lui Dumnezeu. Ne putem simti acasa intr-o anumita masura acolo unde traim, insa, fara sa ne atasam excesiv. Cum se spune in epiostola catre Diognet (text apostolic), eu cred ca crestinului strainatatea trebuie sa-i fie patrie, iar patria, strainatate.

Ma simt foarte bine in Belgia, ma simteam foarte bine si in Germania. Trebuie sa recunosc ca Romania mi-a devenit putin straina in ultimii ani. Insa uite, acum scriu pe un forum romanesc, si dupa cum vedeti nu am uitat limba romana, si o vorbesc cu copilul meu.

Cred si ca a fi ortodox intr-o tara nemajoritar ortodoxa poate folosi spiritual. Te gandesti mai mult la credinta ta, o iei mai inserios, a te duce la biserica (ortodoxa) este un act facut din convingere, constient asumat.
Putem invata in plus multe traind in strainatate, simtindu-ne mereu un pic straini deci traind acea tensiune zilnica, a neobisnuitului care devine obisnuit, dar nu intru totul.

Mai cred si ca traind in strainatate ar trebui sa depasim un nationalism superficial, nu sa-l intarim. Sa devenim mai cosmopoliti, sa iubim oamenii ca oameni, nu ca romani, nemti, belgieni etc.
Din pacate se poate intampla si asta, sa devenim mai nationalisti si sa-i dispretuim pe ceilalti zicand ca in Romania este sau era mai bine, dar eu cred ca este o greseala.

Cateva ganduri.. le astept pe ale voastre.

Eu traiesc in America de 22 ani in septembrie 17,cind am plecat aveam 37 de ani, am plecat din Romania cu patru copii si cinci valize, totul ce am agonisit acolo am impartit pe la neamuri si colege de servici. Ajunsa pe pamint strain acomodarea a fost foarte grea,totul era diferit nici vegetalele si fructele nu aveau gust macar ca aratau f bine. De la aeroport pina in statul in care trebuia sa ajungem prietenii care ne-au asteptat au avut accident de masina si asa fiica mea a ajuns in spital in prima zi de America ,Doamne multumesc ca a scapat cu viata.

Dupa o luna am inceput sa lucrez nu stiam engleza de loc pe parcurs am mers la scoala,asta nu inseamna ca vorbesc perfect , am avut probleme cu sanatatea din cauza schimbarii de clima, dureri de cap si alte, plingeam mult in primele luni as fi vrut sa ma intorc cu primul avion, copiilor le placea la inceput apoi nici ei nu prea agreau tot ce vedeau.

Nu dupa mult timp ajunsa aici am divortat si asa am ajuns sa ma lupt cu viata de America incontinuare singura ,(aici ar fi multe se scris). M-am reintors in Romania dupa sase ani batuti pe muchie si am simtit ca am facut sase ani de inchisoare. Am avut prilejul sa fac diferenta de viata de aici si acolo. Am realizat ca aici sint multe beneficii si odata ce te obisnuesti cu ele e greu cind te intorci in tara si nu le ai .
De ex eu cind am venit in Rom si am incercat sa deschid un accont la banca mi sa vorbit foarte rastit si rece de parca as fi fost vinovata.Norocul meu ca am gasit alta banca unde mi sa vorbit calm si civilizat.

Aici sint toate adunaturile de pe glob dar pentru mine la ora actuala sint toti oameni, despre religie nu discutam mai ales la servici. M-a ajutat Domnul sa gasesc biserica ortodoxa greceasca unde merg si acum, aici am inceput sa i-au parte la activitatile din biserica si asa multi dintre greci nu stiu ca sint romanca,spre rusinea mea nu am invatat greceste.

Dupa parerea mea eu zic ca omul ar trebui sa stea acolo unde sa nascut, te leaga multe amintiri bune si rele si apoi niciunde viata nu e perfecta.
Eu multumesc lui Dumnezeu si Maica Domnului ca m-au ajutat sa trec prin toate acum duc o viata modesta linga copii si nepoti si primesc viata asa cum e ,nadejdea la Domnul.Ma grabesc sa fac fapte bune sa plec cu ele cind v-a vrea Domnul. Ar fi multe se scris dar nu vreau sa se supere Adrian.

Acest topic mi-a stors lacrimi(mai ales postarea lui Vasia).Este un subiect amplu şi sunt sigură că fiecare are ceva de spus chiar dacă(asemenea mie) nu a plecat mai mult de 10 zile din ţară şi aceasta doar în scop turistic.
Cine nu a visat măcar odată în viaţă să plece? Şi eu am visat şi chiar era gata, gata să plec în 1988.În localitatea unde lucram m-am apropiat de nişte bătrâni care aveau fica în Germania.I-am ajutat să-şi rezolve diferite probleme şi de câte ori veneau în ţară mă căutau(noaptea,pe furiş)pentru a-mi mulţumi şi a-mi aduce un pachet de cafea sau o ciocolată.
Pentru noi pe vremea aceia străinătatea avea miros de cafea bună de săpun Fa sau Lux şi gust de coicolată Troblerone...
Mi-au propus să plec.Mă gândeam numai la asta zi şi noapte şi visam munţi de ciocolată.
Nu am plecat nici atunci şi niciodată.Nu a vrut Dumnezeu.Când nimic nu m-ar fi mai oprit mama mea si-a pierdut vederea.De multe ori banii nu ajung şi aş vrea să nu le duc lipsa dar, oricât de mică ar fi pâinea în ţara mea e mai dulce decât amarul străinătăţii.
Nu-mi mai doresc să plec dar,o dorinţă tot aş avea;să se întoarcă cât mai mulţi români plecaţi şi cu experienţa de acolo şi cu bănuţii câştigaţi să ne arate şi nouă celor care am rămas aici cum este acolo.

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu-mi mai doresc să plec dar,o dorinţă tot aş avea;să se întoarcă cât mai mulţi români plecaţi şi cu experienţa de acolo şi cu bănuţii câştigaţi să ne arate şi nouă celor care am rămas aici cum este acolo.

Dar Dorina, de ce ai vrea sa ne intoarcem? In general, cei care au plecat de mult sunt o parte a societatii care ne-a adoptat. Avem aici responsabilitati. Putem face si aici lucruri bune cu talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu. De ce neaparat sa le facem in Romania? Unde nici nu e sigur ca am fi in stare.
Si apoi, cand stai multi ani intr-o tara te schimbi.
Dupa parerea mea, este periculos sa te intorci in trecut. Pentru ca intoarcerea in tara de origine este, pentru multi, legata de melancolia trecutului. Timpul nu se intoarce inapoi. Noi crestinii de altfel trebuie sa traim in prezent - si sa nadajduim pentru viitor.
Nu stiu daca este neaparat bine pentru Romania sa se intoarca nostalgicii. Poate doar daca sunt oameni cu mult simt practic, care au de gand si sunt in stare sa ia viata de la inceput, nu sa 'se inbtoarca', ci sa inceapa ceva nou.

Pe mine ma deranjeaza aici cateodata la unii romani expresia 'ma duc acasa', vorbind despre Romania. Adica nu vreau sa zic ca ii judec, pentru ca cei plecati de mai de curand si care au parintii acolo, de exemplu, este firesc sa vorbeasca asa. Dar pentru mine acasa este mocul unde stau. Nu locul din care ma trag. Poate o sa va sochez, dar asta este.

In fine, poate nu isi are loc asta pe un forum crestin, stiu eu? Dar pentru mine are o legatura, cum incercam sa explic mai sus.
Si poate este diferit cand pleci la 18 ani, si iti construiesti toata viata adulta in alta tara, si cand pleci mai tarziu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Fani71

Ma simt foarte bine in Belgia, ma simteam foarte bine si in Germania. Trebuie sa recunosc ca Romania mi-a devenit putin straina in ultimii ani. Insa uite, acum scriu pe un forum romanesc, si dupa cum vedeti nu am uitat limba romana, si o vorbesc cu copilul meu.

Mie nu prea mi-au placut astea doua tari. Pentru mine sunt bune numai de vizitat temporar, nu de stabilit acolo.

In Belgia am fost numai in nord si acolo limba suna foarte urat. Plus ca ploua des, vremea e mohorata mereu, ca si in nordul Germaniei pe unde am lucrat. Belgienii mi-au placut ca oameni, insa nemtii nu. Nu-mi place sa lucrez in Germania si am fost de multe ori in mai multe orase. Cu toata civilizatia lor, nu m-as muta acolo. Nu m-am impacat nici cu mancarea prin Europa... nici macar in Italia. Apropo, noi facem pizza mult mai buna ca ei. :) Singura tara unde m-am simtit ca acasa a fost... Rusia.

Daca ar fi sa emigrez, cred ca as alege Franta. Limba e frumoasa si relativ usor de invatat [bine], tara arata bine, oamenii... comme ci comme ca. Nici Italia nu e rea, insa e plina de emigranti colorati sau necolorati, carora le lipsesc multe si care strica aspectul locurilor la propriu si la figurat.

Deci, pentru cei care vor sa emigreze, le pot spune din experienta ca Romania nu e chiar atat de rea pe cat pare. Toate tarile au avantajele si dezavantajele lor, nu exista vreun loc in care curge numai lapte si miere.

[Traditie1]

In 1992 tata imi facuse actele sa ma stabilesc in Canada dar nici prin cap nu imi trecea, cu un inainte fusesem in vizita acolo si mi se paruse o calamitate, alimentele nu aveau gust, peisajul era searbad, oamenii lipsiti de vlaga, bolnaviciosi. Am mai fost o data acolo in 2006 si abia asteptam sa ma intorc, aveam senzatia ca nu e suficient oxigen in aer, cand m-am intors la Bucuresti am simtit ca plananii imi revin la dimensiunea normala.

Si nu e vorba doar de Canada, facand niste excursii in Europa si Turcia am observat ca, desi nu atat de catastrofal ca in America (unde vegetatia si solul sunt nesanatoase) nici o tara nu are legume, aer, vegetatie, sol ca al nostru. Nu mai vorbesc de cultura, care nu e nici nordica, nici sudica, nici orientala nici apuseana, perfect echilibrata si mai ales de faptul ca avem lumina Ortodoxiei, care mi se pare mai curata decat in alte tari ortodoxe (mai mult din ce am citit si filme despre celelalte tari ortodoxe).

Nu as suporta sa traiesc in alta tara, chiar daca as avea posibilitati sa castig mult.

Romania e o tara de mitocani, parveniti si manelisti, dar pe ansamblu e mai bine ca oriunde.

[Fani71]

Florin-Ionut si Traditie, imi pare bine pentru voi ca sunteti multumiti si fericiti acolo unde stati!
Eu cred ca asta este bine, pentru un crestin, de fapt pentru oricine: sa nu tanjesti dupa alt loc, sa fii multumit si sa te simti acasa in locul in care traiesti, cu lucrurile lui bune sau rele.
Si eu, slava Domnului, sunt multumita la Bruxelles (unde nu se vorbeste prea mult limba aia care suna urat ;-) - desi teoretic e bilngv, se vorbeste franceza.

Fani, te intele ca te-ai adaptat atat de bine caci ai plecat la 18 ani si te-ai format practic acolo. Nu la fel e cu oamenii care au trait o buna bucata din viata lor in Romania. Eu am plecat la 39 ani si m-am integrat bine aici, in ciuda limbilor scandinave, care sunt f grele.
Il inteleg si pe Traditie 1, caci si eu simt la fel, cand pun piciorul in Romania. Se simte energia. Bucurestiul e f aglomerat si traficul imposibil, dar in restul tarii e mai suportabil din acest punct de vedere. Daca ar fi dupa mine, m-as stabili in Timisoara, pe care as numi-o Viena Mica. Oamenii sunt f calzi, am gasit multa credinta acolo. Brasovul este f frumos, are munte. Poiana Brasov a devenit o asezare cu hoteluri ingramadite; nu mai e ce a fost.
Cei care se reintorc, voit sau fortat, aduc cu ei idei noi, pe care le aplica. Romanul are fantezie, e artist si ii place diversitatea. Sunt surprinsa in mod pozitiv de fiecare data cand ajung in Romania, mai ales in Bucuresti, dar nu numai: atatea locuri in care poti intra sa bei o cafea, sa mananci o prajitura BUNA, o mancare buna, toate amenajate cu gust si cu serviciu ireprosabil.