Poezii preferate...

[silverstar]

[COLOR=green]Batea la poarta Cerului o raza… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit - de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.
Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.
Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.
Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;
Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!
Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!
Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!
Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.
Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?
De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!
Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?
Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete- napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti![/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Vasile Voiculescu[/COLOR]

[tigerAvalo9]

[COLOR=#990033]Biruitorul morţii s-a-nălţat
La Tatăl de unde supus venise,
E cerul şi pamântul încântat
Căci Fiul a-mplinit cele promise.[/COLOR]

[COLOR=#990033] [/COLOR]

[COLOR=#990033]În urma Lui privind mereu în sus
Urmaşii Lui au proclamat Iubirea,
Având în suflet dorul de nespus
Slujirea lor să grăbească răpirea.[/COLOR]

[COLOR=#990033] [/COLOR]

[COLOR=#990033]Două milenii au trecut de-atunci,
Şi cete, cete Sfinţii adormiră,
În urma lor puzderie de cruci
Au transformat pamântul în prescură.[/COLOR]

[COLOR=#990033] [/COLOR]

[COLOR=#990033]Atent la vremi, capul întorci spre cer
Să vezi de-i azi momentul crucial,
Când poţi pleca sau ramâne stingher:
Credinţa e, cel mai sigur semnal![/COLOR]

[MarinaAlca]

[SIZE=+4][COLOR=#cccccc] [SIZE=5]Tudor Arghezi [/SIZE][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE][SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=+2][COLOR=#cccccc]De-a v-ati-ascuns...[/COLOR][/SIZE]
Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Adevăratul fiu[/COLOR][/SIZE]


[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=navy] [COLOR=black] Din cîţi copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ţi este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simţi într-adevăr pînă la capăt.

Nu poţi avea copii mai mulţi ca unul,
Mărturiseşte-mi care-ţi aparţine,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăţi,
Ca să le dai şi celorlalţi putere.

Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este şi copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toţi aceştia, care-ţi este fi

Ai mei sînt toţi, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.

Vol. "Locuri comune"
Editura Albatros 1986

[/COLOR] [/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=navy] |
[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[/COLOR][/SIZE]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Batranul cersetor[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=2][/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=4][SIZE=3]La coltul strazii e un cersetor[/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=3][COLOR=navy] [COLOR=black] Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
[/COLOR][/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]UN [COLOR=#e61a1a]VIS[/COLOR], de Ademar Baros (poet brazilian)

Am avut un [COLOR=#e61a1a]vis[/COLOR] într-o noapte,
Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu păşea alături de mine.
Paşii mi se imprimau pe nisip
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezintă o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observatcă în unele locuri
în loc de două urme
nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locul în care nu se vedea decât o singură urmă
corespondea cu zilele cele mai întunecate
ale vieţii mele:
zile de nelinişte şi de rea voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Şi-atunci întorcându-mă spre Domnul
am îndrăznit să-i reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă?
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele când te-am purtat pe braţe...[/COLOR]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] [SIZE=4]Opreşte trecerea!
Ştiu căunde nu e moarte nu e nici iubire -
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.[/SIZE]
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE][SIZE=5] [/SIZE]

[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] Opreşte trecerea!
Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Cântec deplin, de Radu Gyr [/COLOR]

[COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
[/COLOR]

[tigerAvalo9]

Apocalipsa-Zorica Latcu

Acolo, sus, in munti pustii de iasca,
Prapastie de flacara se casa
Si focul linge-ntinderea cereasca.
Un semn s-a aratat din cer, departe.
Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte,
Cuvantul Sfant al Intreitei Arte.
Scria pe cer de noapte jeragaiul.
Ce limpede-mi suna-n ureche graiul,
Ducand pe val de cantece tot Raiul.
Ca limbile de flacara mi-arata,
Pe nori de armonie necreata,
Dumnezeirea, inca ne-ntrupata.
In piatra care n-a fost inca lustruita
Si-n poezia inca negandita,
Treimea sta si azi inlantuita.
Am talcuit din flacari Intruparea;
Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea,
Cum creste-n zari, netarmurita marea.
Curgea, curgea, din vesnice izvoare,
Sa lege rod in mintile fecioare,
Cum pica roua-ntr-un potir de floare.
Acolo-n adancimi de taine Sfinte,
Se intrupeaza cantecu-n cuvinte,
Cum Tatal hotarat-a mai nainte.
S-a aratat in cer un semn mai mare:
Un cantec intrupat suia spre Soare,
Suia spre Slavi, cu Crucea in spinare.