Poezii preferate...

[Moroco]

În prealabil postat de forever...

O Doamne, ai milă

O Doamne, ai milă de cei care-i chemi
să vină pe urmele Tale,
ajută-i în lupta din grelele vremi
nimic să nu-i frîngă pe cale!

- Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat
prea mari prietenii sau păcate
să nu-l mai întoarcă din drumul curat
dorința spre cele lăsate.

- Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pămînt
iubiri prea adînci și prea grele
să nu-Ți lase calea cu sufletul frînt
și inima-ntoarsă spre ele.

- Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
și scapă-l de orice robie
ca slobod de-a lumii deșarte poveri
să-Ți poată urma numai Ție.

- Ajută-l pe-acela cu suflet legat
ce-ascunse păcate mai ține
căci cel care Tu nu-l desparți de păcat
păcatu-l desparte de Tine.

- Ajută-l pe-acel ce plecînd lasă tot
pe veci să se rupă de toate
să n-ajungă stîlp ca femeia lui Lot
privind blestemata cetate.

- Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar
și nu-i pregătit de-njunghiere
să nu-l piardă frica de-al morții hotar
pierind la un pas de-nviere.

Ajută-i pe toți cînd e clipa cea grea
să biruie tot ce-i mai leagă
ca dînd lumea-ntreagă pe dragostea Ta
să afle-a Ta dragoste-ntreagă.

Da-da frumoase versuri, face parte din Prima Trambițare Apocaliptica, inceputa de Iosif Trifa si OD.

[Psalm 23]

"Cu ce-ai rămas din flăcări" (Traian Dorz)

[Marcel_Ionut]

Nu am stiut unde sa pun intrebarea. M-am apucat de cartea ,, brazii se frang dar nu se indoiesc " si stau si ma gandesc, ce semnifica titlul? Ce a vrut sa spuna autorul?

[Moroco]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Nu am stiut unde sa pun intrebarea. M-am apucat de cartea ,, brazii se frang dar nu se indoiesc " si stau si ma gandesc, ce semnifica titlul? Ce a vrut sa spuna autorul?

Pai românul e inalt ca bradul si prost ca gardul, majoritatea asa suntem dar nu vrem sa recunostem.

Cum ”prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul” se da el painea cea cazuta din cer si caraie ca taciunele nedreptatit ce se socoteste pe sine grau aruncand vina frangerii painii pe Dumnezeu si pe trimisi socotindu-i demoni caci nu mai poate rabda atata umilinta de la hoti si ipocriti, stii tu, dupa formula ”hotul striga hotii” si ipocritul te acuza de ipocrism.

”Dupa roade ii veti cunoste si din aluatul lor sa nu mancati” caci ei zic dar nici cu degetul nu se ating in schimb vor mereu sa fie ascultati si crezuti si sa li se dea intietate si marire in toate ca la stapani de stapani.

Ei ai inteles ce vrea sa zica autorul?

Foaie verde si-o sipica
Iar mi-e dor de ”una mica”,
Foaie verde si un brad,
L-am taiat sa am ce sa ard.
Daca-i pui il bag in casa
Si-l impodobesc ca-mi pasa,
Io-s român si ma inchin
Domnului si codrului divin.
Din lemnul care-l jertfesc
Scot ceva ca sa cioplesc,
Chipuri, masti, linguri si blide
Ca sa rad de prosti in pilde
Dar daca ma uit la mine
Parca-s mai prost decat tine.

[Psalm 23]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Nu am stiut unde sa pun intrebarea. M-am apucat de cartea ,, brazii se frang dar nu se indoiesc " si stau si ma gandesc, ce semnifica titlul? Ce a vrut sa spuna autorul?

Titlul cărții scrisa de Ion Gavrila Ogoranu-simbol al rezistentei anticomuniste-subliniază mentalitatea unor astfel de eroi: e mai bine sa mori demn, credincios unor idealuri curate(brazii se frâng) decât sa trăiești o viata de compromis și trădare (se îndoiesc). Practic prin cele doua imagini-metafora autorul a ținut sa pună în antiteza doua tipuri de caractere ireconciliabile.

[cristiboss56]

Traian Dorz:
Cireșul înflorit

A înflorit odata, demult, si pentru mine
ciresul din gradina Parintelui meu bun
si-a asteptat în floare cu crengile lui pline,
sa ma întorc cu lacrimi din drumul meu nebun.

Câti ani a plâns întruna ciresul drag în floare
tot mai cu întristare, dar tot mai încarcat!
Câti ani a plâns si Tatal, privind departe-n zare,
mereu dorind sa-ntoarca pierdutul fiu plecat!

Dar a venit o clipa… am auzit o soapta
adusa cu iubire de-un sol din cer venit:
– Întoarce-te acasa, ca Tatal tau te-asteapta,
priveste-n zare semnul: ciresul înflorit.

Cu teama si rusine mi-am hotarât plecarea,
dar tremuram la gândul când am sa-l întâlnesc;
era o primavara cu flori pe toata zarea
când a lucit în mine tot soarele ceresc.

…N-am mai vazut pe nimeni decât o Mâna dulce,
strângându-ma fierbinte la sânul cel mai drag
si-o Fata stralucita si-un sfânt sarut în cruce
si Casa mea de Aur cu îngerii pe prag.

Slavita fii tu vesnic, Iubire iertatoare
si Mila nesfârsita ce-ai asteptat mereu,
si tu, chemare sfânta, si tu, cires în floare,
si tu, eterna clipa când am venit si eu!

[cristiboss56]

O,creste-mi ravna Doamne!

O, creşte-mi râvna Doamne şi setea de-a lucra
mai vrednică de Tine să-mi fie slujba mea.

Pe semeni cu blândeţe să-i înţeleg pe toţi
cu milă socotindu-i de-aceeaşi soartă soţi.

Iubirea lor unind-o cu dragostea de fraţi
cu rod mai copt să-mi fie toţi anii încărcaţi.

Nelinguşind pe nimeni, Cuvântul să-l vestesc
învrednicit de cinstea că-l cred şi că-l trăiesc.

Tu care-mi ştii cărarea şi-mi numeri paşii mei
fă-mi şi mai demni de Tine oricare dintre ei.

Tu care-mi dărui pacea şi nimeni n-o mai ia
fă-mi vrednică viaţa să-mi locuieşti în ea.

Traian Dorz

[cristiboss56]

O , Măicuţă Precurată,
Dacă Tu n-ai mijloci
Sus la Fiul Tău cu lacrimi
Oare cîţi s-ar mântui ?

Dacă Tu Măicuţă sfântă
Pentru noi n'ai suspina,
Dacă n'ai cere Tu milă ,
Domnul cât ne-ar mai răbda ?

Dacă glasurile noastre
Tu nu le-ai fi auzit ,
Dacă nu cereai Tu milă ,
Oare câți am fi pierit ?

Că ne-am adâncit în rele
Şi nu ştim să ne rugăm,
Că şi-n sfintele biserici ,
Noi pe Domnul-l supărăm .

Dar când Tu sfântă Fecioară ,
Te rogi grabnic pentru noi,
Fiul Tău cu drag Te-ascultă
Şi ne scoate din nevoi .

Că-n iubirea ce Ţi-o poartă
Nu te poate refuza
Fiul Tău şi Domnul nostru
Şi'mplinește ruga Ta.

Pentru'aceasta noi creştinii
Maică sfântă-Ţi mulţumim
Şi cu inima curată,
Î-Ţi cântăm şi Te slăvim .

Nicolae Mirean