Conferinte Christos Yannaras in Romania

[ioanna]

În prealabil postat de Daniel_7

Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor.

Probabil unii duhovnici s-au recunoscut in texul lui Yannaras si s-au simtit ultragiati, insa ceea ce el prezinta sunt constatari din viata bisericeasca. Legat de "dragoste", ca tot ai mentionat acest aspect, Yannaras atrage atentia asupra unei mentalitati si practici pastorale, ce fidelizeaza “demonizarea sexualitatii”, privirea actului sexual ca o amenintare :manjire, necuratenie, pacat prin excelenta. Unii duhovnici inoculeaza acest dispret si repulsie crestinilor casatoriti care vin la ei si care “desi doresc sa traiasca in modul stradaniei bisericesti, sunt chinuiti de acestia in mod inuman. Printr-un adevarat santaj,psihicul lor este incarcat cu vinovatii inspaimantatoare,cu panica generata de o damnare cumplita dupa moarte, pentru tradarea credintei, pentru dispretuirea “legii”lui Dumnezeu. Si toate acestea nu pentru ca respectivii crestini casatoriti nu au izbutit sau au esuat sa-l iubeasca pe celalalt ca pe “propriul trup”in stradania conjugala comuna, nu pentru ca au uitat de scopul ca iubirea lor trebuie sa fie o imagine a relatiei lui Hristos cu Biserica- nimic din toate acestea. Sunt exclusi vreme de decenii de la Euharistie,numai pentru ca au evitat sa se supuna necesitatii oarbe si autonomizate a naturii de a se perpetua. Prima intrebare pe care o pune duhovnicul celor casatoriti: de cati ani dureaza casatoria si cati copii a produs. Daca raspunsul e nesatisfacator, daca tradeaza impreunari ce nu s-au soldat cu zamislirea de copii, “vinovatii”sunt exclusi de la participarea Euharistica la corpul Bisericii".(cf.Contra religiei pag.179)

Yannaras critica “laudaroseniile bincunoscute ale unor duhovnici ortodocsi cu privire la fiii lor spirituali cu performante impresionante in zamislirea de copii, care nu au vazut niciodata trupul gol al celuilalt si nici nu i-au oferit partenerului o mangaiere” (cf. Contra religiei pag 180), preoti ce idolatrizeaza elanul impersonal de perpetuare.

Ridica problema femeii, a modului in care este ea privita, rugaciunile care se citesc lauzei la patruzeci de zile, “ranind-o in mod grosolan, insultand-o si istovind-o pe femeia socotita spurcata si necurata, numai findca a indeplinit cu trupul ei functia maternitatii”. (cf.Contra religiei pag.180)Analizeaza cum este privita relatia de cuplu in Vechiul Testament,respectiv Noul Testament. Canoanele bisericesti par sa reflecte un respect excesiv pentru Vechiul Testament, cu toate ca Biserica il considerase o prefigurare si o pregatire preliminare pentru prezenta istorica a lui Hristos.

"Acest respect constitue poate cea mai probabila explicatie a felului in care au supravietuit in practica vietii bisericesti elemente ale traditiei ebraice, care considera, de pilda, spurcata impreunarea dintre barbat si femeie,o socotea necurata pe femeia lauza sau aflata la menstruatie (...) Textele Noului Testament referitoare la intimitate,nu contin "proclamatii ideologice teoretice, ci ofera marturia experientei unei comunitati bisericesti concrete (din punct de vedere istoric si cultural), integrate in in limbajul si mentalitatea mediului ei social mai larg, ale epocii istorice si ale spatiului geografic respectiv. Cu toate acestea, in textele Evangheliilor nu exista nici cea mai mica aluzie care sa ofere chiar si un punct de pornire pentru presupunerea unei temeri, a unui dispret sau a unei repulsii fata de sexualitate.", deci care sa sustina "demonizarea sexualitatii".

Tot ca o mostra de “demonizare a sexualitatii” in biserica ortodoxa vede si problema celibatului fortat la preotii ramasi vaduvi dupa hirotonisire, celibat pe care ei nu l-au ales si pe care nu-l doresc, interdictie ce izoraste, in opinia sa, dintr-o conceptie depreciativa la adresa casatoriei.

"Este iertata casatoria inainte de hirotonire,dar atunci cand e detinuta "functia" preotiei, aprobarea celei de a doua casatorii ar anula concesia binevoitoare de a permita coexistenta sexualitatii active cu slujirea bisericeasca "angelica". Casatoria celui deja hirotonisit ar recunoaste nu ca element secundar, aflat la periferia vietii bisericesti, ci i-ar da o insemnatate capitala, pentru viata si stradania lepadarii de sine din dragoste.

In plus, nu este deloc intamplator faptul ca in practica actuala a bisericilor ortodoxe, un preot casatorit poate fi hirotonisit episcop dupa cativa ani de vaduvie. Ceea ce inseamna ca nu scopul unei vieti netulburate de grijile familiale a consacrat celibatul obligatoriu al episcopilor.Acesta se datoreaza retinerilor depreciative, prejudecatii cu privire la sexualitate ca "necuratie". De aceea sunt necesari cativa ani de "purificare" de sexualitatea activa, pentru ca acel cleric "manjit" prin casatorie sa fie acceptat in functia de episcop". (cf. Contra religiei,pag.182-183)

Fericitul Părinte Epifanie Teodoropulos, care în articolele sale bine argumentate ce nu primeau niciodată răspuns, a spulberat sofismele lui Yannaras, prin care acesta încuraja relaţiile de dinaintea căsătoriei, desfrânarea şi altele.

Cu tot respectul, nu am gasit nicio incurajare a relatiilor premaritale sau a desfranarii in cuplu, nici pomeneala de asa ceva. Vad ca n-ai dat sursa articolelor tale, cel care a spus ca Yannars incurajeaza preacurvia semnandu-se ANONIM, asunzandu-se in spatele unei marturii a unui ipotetic "profesor din Tesalonic", tot anonim si acela.Eu cel putin am venit cu citate dintr-o carte a sa, nu cu vorbe ale unor anonimi, care nu au facut nicio trimitere la cartile sale, sa stim exact de unde au ajuns la acea concluzie. Nu poti sa ai incredere in toate blogurile care-si spun ortodoxe si de unde probabil ai preluat informatia, pentru ca multe au interese ascunse si-s menite doar sa improaste cu noroi. Chiar te rog sa postezi un fragment din cartile sale unde ai gasit tu acest aspect, ca el este in favoarea relatiilor premaritale, incurajandu-le.

Cred ca merita sa-i citesti ultima carte, "Contra religiei", pentru a intelege tu insuti pozitia lui. "Ea nu oferă soluţii, nici paleative pravoslavnice antireligioase. În schimb, compară ingenios statul laolaltă a neghinei şi a grâului în mirişte, din binecunoscuta parabolă a Împărăţiei, cu statul laolaltă în cuprinsul Bisericii a experienţei ecleziale şi a trăirii bisericeşti. La stingerea lumii, neghina toată va fi făcută snop şi va fi definitiv arsă de Domnul. Dar numai de El! Până atunci, avertizează autorul, bobul de grâu trebuie vegheat neîntrerupt şi neîntrerupt ferit de neghină… Atât." (Sorin Dumitrescu)

[Mihailc]

Mulțumim Ioanna pentru excelentele lămuriri.
Dacă tot s-a adus vorba despre ”reclamații”, putem folosi acest topic pentru a alcătui o listă de întrebări și neclarități legate de Yannaras, pe care apoi să le aducem în atenția profesorului grec la cele patru întâlniri publice pe care acesta le va avea în România.

[ioanna]

În prealabil postat de Mihailc

Mulțumim Ioanna pentru excelentele lămuriri.

Pentru nimic :) Intre timp am descoperit de unde a copiat Daniel_7 acel articol http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-si-pe-la-noi/ si cine e autorul : ofiterul in rezerva Nicolae Zurnazoglu, cel care se foloseste de numele Parintelui Paisie Aghioritul, a carui profetii "confirma" tot ceea ce sustine dansul. Din moment ce ne spunea ca parintele Paisie (n.1924 -d.1994) a vorbit de desprinderea Romaniei din UE si NATO, profetie pe care a decriptat-o domnul ofiter in rezerva si multe alte evenimente, analize geo-politice atribuite tot Cuviosului Parinte de catre domnul ofiter, (el doar le-a cules ...cica), atunci ne putem astepta sa spuna si ca parintele a citit opera lui Christos Yannaras si a criticat-o vehement. Pana la urma oricine poate sa lanseze o carte, inclusiv domnul Zurnazoglu, insa putini pot sa "puna pe tapet", la modul obiectiv, tema pierderilor ecleziologice inregistrate de Biserica Rasaritului Crestin dupa schisma din 1054. Teologul Christos Yannaras a facut-o si poate de aceea a trezit interes, dar si multa iritare.

[ioanna]

În prealabil postat de Mihailc

Dacă tot s-a adus vorba despre ”reclamații”, putem folosi acest topic pentru a alcătui o listă de întrebări și neclarități legate de Yannaras.

Neclaritatea mea e legata de modul in care percepe el arta bisericeasca, rolul ei:

“Idolatrizarea trecutului, a traditiei, a “autenticitatii” ucide setea cautarii, ce diferentiaza evenimentul eclezial de religia institutionalizata. Dovada a acestei ucideri este si faptul ca ortodoxismul nu da nastere niciunuei Arte, copiaza pasiv Arta trecutului, percepe Arta doar ca pe o decorare a spatiului cultic- decorare didactica sau menita sa destepte sentimente pioase. Experienta istorica adevereste faptul ca orice cautare metafizica este echivalenta cu civilizatia, da nastere Artei, da nastere Sarbatorilor, da nastere comuniunii persoanelor. Dimpotriva, “certitudinile” sau “convingerile” religioase pervertesc Arta sub forma unui produs destinat consumului psihologic, pervertesc Sarbatoarea, sub forma comercializarii de sentimente si emotii, ba chiar sub forma unui oribil comert lucrativ, desfasurat de-a lungul intregului an. Pervertesc comuniunea relatiilor, sub forma unui parteneriat de interese, a asigurarii contractuale, a blindarii individuale, a solitudinii glaciale.” (cf. Contra Religiei pag.260-261)


Sunt de acord in privinta faptului ca arta bisericeasca trebuie sa se afle intr-o sustinuta cautare, insa aceast efort eu il vad prin investigarea propriei traditii, a "artei trecutului", caci doar asa poti sa lupti impotriva estomparii si pierderii identitatii. Intr-o lumea secularizata, cand seceta de simboluri religioase din spatiul public e evidenta, iar religia e limitata la spatiul bisericii, aceasta devine ultimul bastion nesecularizat , inscriindu-se astfel intr-o perpetua recapitulare a temelor euharistice si reiterare a traditiei religioase.

Am insa o reticenta in privinta acelui „doar ca” si ma intreb: nu acesta e rolul Artei bisericesti? Crearea unui mediu proprice de meditatie si rugaciune, deci menit sa trezeasca sentimente, de a fixa constiinta, de a determina o recunoastere a imaginii si de a mentine codul comun al acestor repere. Arta bisericeasca statorniceste ceea ce prin insasi esenta sa este inefabil, e menita sa produca emotie, caci fara emotie nu exista arta. Daca nu ti se misca toata fiinta e arta moarta.

Eu chiar m-as bucura daca am copia „arta trecutului” si aici ma refer la desenul si cromatica in stilul rasaritean bizantin, m-as bucura daca am reveni la caracterul sobru si hieratic al picturii bizantine. La noi se pastreaza randuiala programului iconografic, insa s-a pervertit pictura, care e infestata de realism, cromatologia desenului e de multe ori kitchoasa, ceea ce duce la pierderea transparentei sacrului. Prefer ca desenul sa pastreze stilul vechi, iar randuiala poate fi supusa unei note particulare a viziunii artistului. Icoana e cea care fixeaza sacrul in biserica, deci ea trebuie sa ramana fidela momentului ei de apogeu, reprezentat de stilul bizantin. Oricum, o regandire a spatiului interior nu e posibila doar din prisma artei, ci ar trebui schimbat discursul liturgic. De asemenea, daca biserica devine spatiu de expozitie , de tip muzeal, isi pierde caracterul "sacru".

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Mulțumim Ioanna pentru excelentele lămuriri.
Dacă tot s-a adus vorba despre ”reclamații”, putem folosi acest topic pentru a alcătui o listă de întrebări și neclarități legate de Yannaras, pe care apoi să le aducem în atenția profesorului grec la cele patru întâlniri publice pe care acesta le va avea în România.

Acum observ, daca libraria este a ta felicitari, e un lucru deosebit.

Am si doua intrebari pentru Yannaras:
1. Ce parere are despre continutul marturisirii de credinta impotriva ecumenismului, alcatuita si semnata de reprezentantii Muntelui Athos si cativa ierarhi si BO a Greciei. Daca este de acord cu textul, daca il considera oportun si daca l-ar semna. http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx
2. Ce semnifica azi pasajul din Crez: "Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica". Cum se impaca aceasta cu unele conceptii ecumeniste care spun ca Biserica sunt toti crestinii sin orice cult sau ca sunt mai multe biserici, desi nu se afla in comuniune.

[catalin2]

Citatele si clarificarile date de Ioana ma fac sa cred ca cele spune de parintele Paisie si ceilalti sunt foarte probabil adevarate. Nu e vorba ca ma indoiam ca acele citate sunt exacte, pentru ca eu nu cred ca exista concpiratii ortodoxe care falsifica citate si spusele unor duhovnici.
Inca de cand am citit acel citat despre dogma si nu citisem ce au spus Parintele Paisie si ceillalti mi s-a parut ca e o conceptie destul de ambigua, parea o definitie laxa care sa se potriveasca cu ecumensimul. Adica dogma are niste limite destul de largi, astfel incat nu ar trebui sa existe deosebiri intre culte pe temeiul dogmei.
Nu stiu daca profesorul are conceptii ecumeniste, vad in schimb ca are conceptii moderniste, de care s-a contaminat BC si incearca sa scape acum. Sfintilor de 2000 de ani nu li s-a parut nimic in neregula ca femeia trebuie sa aiba acele dezlegari la 40 de zile, mi-e greu sa cred ca teologul e cel mai luminat de pana acum. Si vad ca exemplele sunt mult mai multe.
Mai multi teologi au avut erori, am vazut de exemplu la unii teologi rusi (de exemplu pentru a cadea la pace cu Filioque spuneau tot felul de ciudatenii). Chiar si sfintii aveau cateodata greseli, de aceea cred ca teologii de varf sunt cei ce au si viata imbunatatita (de obicei marii duhovnici sau sfinti), altfel e greu sa nimeresti tot timpul adevarul chiar daca e cineva toba de carte.

In timpul sfantului Grigorie Palama era un carturar vestit in Italia, desi era grec ortodox, numit Varlaam. Acesta ajunge in rasarit si merge si la Muntele Athos. De acolo vine foarte revoltat de practica isihasta, cere sa se tina un sinod si spune ca ar fi eretici calugarii.
Interesant ce spunea acest Varlaam, vedem din scrierile sfantului Grigorie Palama. Se pare ca Vaarlam era unionist, adica avea conceptii ecumeniste cum sunt astazi. Sfantul scrie sa nu fie defaimati latinii pentru lucruri neimportante si neadevarate, cum face Varlaam.
Se pare ca Vaarlam ii ataca si critica dur pe apuseni pentru lucruri marunte, in schimb credea ca au aceeasi inavatatura.
Fara sa cunosc foarte multe din ce a scris am vaga impresie ca Yannaris are cam aceleasi conceptii, s-ar putea sa ma insel, daca ma poate lamuri cineva (am citit ca si el ii critica destul de dur pe apuseni).

[Lavrentiu]

Cred ca tot crestinul ortodox se afla in acest moment prins intre "academismul" teologic si traditia manastireasca a Bisericii. Singura problema care poate aparea la elaborarea oricaror tratate teologice este daca ele se conformeaza regulii dintotdeauna a teologiei, si anume rugaciunea.
De cate ori am citit sau auzit pareri care "sunau" straniu in Biserica pareau a veni din partea unor teologi a caror sursa nu era rugaciunea - adica legatura permanenta cu Dumnezeu - ci multa citire de carti.

Este greu sa ne dam seama daca Yannaras este un teolog sau un fals teolog pana cand nu-i citim lucrarile, asa ca bine ar fi daca nu ne-am intemeia pe parerile altora fara cercetarea personala.

[Mihailc]

Înainte de a posta alt comentariu, vă rog să citiți cu atenție următoarele materiale:

http://www.crestinortodox.ro/intervi...fii-70508.html

http://www.crestinortodox.ro/intervi...nei-70547.html

http://www.crestinortodox.ro/diverse...iei-69353.html

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Nu stiu daca profesorul are conceptii ecumeniste, vad in schimb ca are conceptii moderniste, de care s-a contaminat BC si incearca sa scape acum. Sfintilor de 2000 de ani nu li s-a parut nimic in neregula ca femeia trebuie sa aiba acele dezlegari la 40 de zile, mi-e greu sa cred ca teologul e cel mai luminat de pana acum. Si vad ca exemplele sunt mult mai multe.

Catalin, am postat o mica parte din carte, insa Yannaras a facut o analiza atenta a canoanelor bisericesti, precum si a Scripturii si a constatat ca incepand din sec.VII, acestea par sa reflecte conceptiile iudaice legate de femeie. Stiai ca exista canon (VII al lui Timotei din Alexandria) care interzice ca femeia (lauza) sa intre in dormitorul copilului botezat? Ti se pare normal? Eu ,ca femeie, inca nu m-am lamurit de ce suntem considerate "spurcate"(necurate), daca suntem intr-o anumita perioada a lunii sau lauza de ce ar fi necurata. Stiu ca sunt conceptii mostenite din Thora, pentru ca in Noul Testament nu exista nicio aluzie la deprecierea sexului feminin, insa nu le-am inteles motivatia.

[Daniel_7]

Declaratia Athosului vs. Ch. Yannaras

Comunicat al Sfintei Comunitati a Sfantului Munte
Respingere a tezelor eronate ale dlui Christos Yannaras
despre cel intre Sfinti Parintele nostru Nicodim Aghioritul[1]

“Sfanta noastra Comunitate a luat cunostinta cu negraita intristare si strangere de inima de cele scrise impotriva Sfantului si de-Dumnezeu-Purtatorului Parintele nostru Nicodim Aghioritul de dl. profesor Christos Yannaras in cartea sa Ortodoxie si Occident in Grecia moderna, in care il prezinta pe acest mare si neratacit dascal al Bisericii drept un ratacit, prizonier al duhului occidental, responsabil de o „viguroasa alienare a evlaviei bisericesti” si de secularizarea poporului nostru ca reactie la mentalitatea juridista a Exomologhitarion-ului si Pidalion-ului sau, mentalitate care „s-a extins rapid ca o maladie contagioasa in practica pastorala a Bisericii Greciei”.

Faptul cel mai trist e acela ca impreuna cu Sfantul Nicodim el considera ratacita si Biserica noastra care l-a primit si proclamat ca sfant al ei, dupa cum se sugereaza si in aceste randuri scrise de el:

“Dar institutionalizarea alienarii n-a lipsit nici in Rasarit, cum sta marturie, intre alte simptome, si recunoasterea si consacrarea oficiala a operei Sfantului Nicodim”.

Pentru ca aceste puncte de vedere provoaca confuzie in multi care nu cunosc in profunzime teologia Sfantului Nicodim, si mai cu seama in cei neintariti in credinta, ca urmare a stricaciunii lor sufletesti, dar si pentru ca Sfantul Nicodim reprezinta mandria monahismului aghioritic si, potrivit adormitului in Domnul gheron Gavriil Dionisiatul, cel dintai „Batran [gheron, staret] si Povatuitor al nostru in viata monahala”, simtim nevoia sa ne indreptam spre dl Yannaras cu dragoste si sa-l indemnam sa-si revoce aceste opinii ale lui care intristeaza Parintii ce se nevoiesc aici din dragoste de Dumnezeu, ca si pe multi alti crestini evlaviosi (care se hranesc cu traditiile evlavioase ale Sfantului Munte) si ajung in opozitie cu constiinta Bisericii care dintotdeauna l-a cinstit pe Sfantul Nicodim ca pe un Dascal al ei neratacit si de-Dumnezeu-purtator.

Nu e posibil ca in prezentul comunicat sa respingem una cate una judecatile dlui Ch. Yannaras cu privire la Sfantul Nicodim, lucru care revine altor frati care au timpul si seriozitatea teologica necesara. Am citit deja cu multa satisfactie articolele recent scrise intru respingerea tezelor antiortodoxe ale dlui Yannaras de catre cunoscutul teolog ortodox, preotul Vasilios Voloudakis. Intentia noastra nu este sa ne judecam cu dl Yannaras, ci sa-i amintim cu iubire frateasca urmatoarele:

1. Nu e corect ca pornind de la anumite fraze sau extrase ale Sfantului sa se traga concluzii despre intreaga sa opera. Izoland fraze si extrase atat in Sfintele Scripturi, cat si in operele Sfintilor Parinti, le putem prezenta ca propovaduind un „Dumnezeu sadic si pedepsitor” si fiind „pietiste si eticiste”...

Sa ne aducem aminte, de exemplu, cateva extrase din invataturile Sfantului Cosma Etolianul, pornind de la ceea ce spune dl Yannaras ca „numai cu masura «Didahiilor» Sfantului Cosma Etolianul poate fi evidentiata diferenta hristoetheiei nicodimiene de hristotheia comuniunii Bisericii”. Recomandarile catre crestini facute atat de Sfantul Nicodim, cat si de Sfantul Cosma sa nu ia parte la glume sau jocuri, si celelalte declaratii asemanatoare trebuie intelese si interpretate in sensul in care si dumnezeiescul Ioan Hrisostom recomanda crestinilor sa nu mearga la teatre si la celelalte spectacole publice ale epocii lui, dat fiind la in teatrele epocii lui se prezentau pe scena multe privelisti imorale si anticrestine care provocau mare stricaciune sufleteasca in crestini. Cine nu stie ca pana si in vremurile din urma la serbarile laic „curate” au loc nu putine abateri morale, uneori chiar si crime?

De altfel, despre Sfantul Nicodim se poate spune ceea ce zice parintele Gheorghi Florovsky despre Sfantul Ioan Hrisostom, spunand ca „acesta era un profet al vietii crestine depline”. Ca si Sfantul Hrisostom, si Sfantul Nicodim a vrut ca crestinii sa traiasca viata in Hristos nu cu jumatati de masura, ci in integralitatea ei, si prin aceasta i-a indreptat pe crestini. De aceea e justificata pretentia de de la crestini ca acestia sa evite si manifestarile care, desi in sine sunt nepacatoase, sunt totusi insotite de abateri care impiedica viata in Hristos.

2. Pretuind intreaga opera a Sfantului nostru [Nicodim] si multele lui texte ascetice si insufletite de iubirea dumnezeiasca, zelul lui pentru rugaciunea curata, impunerea de catre el a marilor figuri patristice cum au fost Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Grigorie Palama, care in epoca lor nu erau larg cunoscuti sau acceptati, talcuirile sale facute in duh patristic la texte liturgice si agiografice, de-Dumnezeu insuflatele sale compozitii de sfinte slujbe liturgice, ca si cuvintele de lauda scrise la Parintii din Athos si la neomartiri, si, inainte de toate, editarea Filocaliei care a lasat o pecete de nesters pe drumul ulterior al Ortodoxiei, il consideram pe Sfantul Nicodim ca pe o adevarata figura patristica, cea mai mare de la Sfantul Grigorie Palama pana astazi. Daca, din ratiuni istorice, in opera sa s-au infiltrat pe neobservate si unele expresii particulare amintind de teologia occidentala, acestea nu ating nicidecum perspectiva si linia in general ortodoxa a operei lui, si ele nu trebuie privite izolat, ci in relatie cu intreaga sa opera.

Nu numai ca Sfantul Nicodim n-a contribuit la o „juridizare” si „secularizare” a plinatatii Bisericii, ci dimpotriva, el a contribuit la calauzirea ei dreapta spre evlavia autentica si patristica, drept pentru care a si fost dupa vrednicie proclamat Sfant si Dascal al ei.

Ca si toti de-Dumnezeu-purtatorii nostri Parinti, Sfantul Nicodim se afla la mijloc intre doua extreme: intre juridizarea Evangheliei si antinomism, intre ateism si permisivitatea morala, care amandoua indeparteaza pe crestin de viata in Hristos.

Faptul ca acum Sfantul Nicodim e considerat „legalist” si „juridist” pentru ca nu este anomist si antianomist, nu-l culpabilizeaza pe el, ci pe aceia care-l rastalmacesc si interpreteaza fals. Sa ne aducem aminte ca aceasta era si invatatura Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos Care n-a desfiintat legea, ci a talcuit-o corect si a implinit-o prin legea desavarsita a iubirii. Asa au invatat si Sfintii Apostoli. S-a observat corect ca dumnezeiescul Pavel a scris Epistola sa catre Galateni ca sa infrunte nu numai pe eticisti, ci si o factiune de antinomisti care, rastalmacind predica lui despre libertatea in Hristos, au ajuns la libertinaj moral. Sa ne aducem aminte de cuvantul Apostolului:

„Caci ati fost chemati la libertate, fratilor, numai sa nu faceti libertatea in prilej pentru trup, ci in iubire slujiti unii altora. Caci toata legea se plineste intr-un singur cuvant, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti… Zic, dar, in Duhul sa umblati si sa nu savarsiti pofta trupului” (Gal 5, 13-14.16).

Zice insa si Sfantul Ioan Hrisostom:

„Dar nu este numai rascumpararea, ci impreuna cu rascumpararea e si legea, ca sa aratam vietuire vrednica de har”. (PG 55, 289).