Pr Arsenie Papacioc

[alexandru_]

Doamne ajuta!
Am o mare,mare rugaminte, sa pomenim pe Pr Arsenie Papacioc, starea de sanatate a sfintiei sale s-a inrautatit foarte mult, momentan este internat, ptr a II*-a oara :( In masura puterilor noastre sa-l purtam in rugaciunile noastre, chiar parintele insusi ne-a rugat sa-l pomenim la rugaciune.

Ce mai face pr. Arsenie? Cine mai stie ceva despre sf.sa?

[Va_iubesc]

La inceputul lui septembrie era bine, dar slabit "trupeste"...ca "duhovniceste" stiti ca e in razboi "pe viata si pe moarte cu puterile intunericului". Dar e bine inarmat, cu rugaciunea inimii "in dinti", in inima si-n gand, oriunde si oricand.

[maria55]

Daca ne rugam pentru el in fiecare seara , nu-i asa ca pentru rugaciunile Bisericii si ale noastre va fi si mai puternic in fata puterilor intunericului ?
Hai s-o facem dragii mei , pentru ca mult se va milostivi Dumnezeu si de poporul roman pentru citiva "Purtatori de chinuri" pe care El ni i-a daruit !
Doamne ajuta !

[mariamargareta]

243. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Arsenie Papacioc (I)

Într-un interviu ( http://www.trilulilu.ro/Efeseni/388d46c80729f2 ) moderat de către Sorin Dumitrescu în urmă cu 17 ani (mai exact, pe data de 24 iulie 1993), Arhimandritul Arsenie Papacioc îşi exprima o poziţie extrem de nefavorabilă la adresa fenomenului “Noul Ierusalim” de la Pucioasa.
Reproducem aici acea parte de interviu care conţine dialogul dintre cei doi pe marginea acestui subiect, cu menţiunea că notele din paranteze ne aparţin.

Sorin Dumitrescu: Părinte arhimandrit, vreau să vă întreb un lucru – ăsta-i un lucru capital, care… ne preocupă pe toţi acuma –… această… acest lucru cu alunecările credinţei… aţi auzit, de pildă – trebuie că vi s-a…v-a ajuns la ureche –… aşa-zisul “fenomen” de la Pucioasa, care a creat o problemă în Biserică. Răspunsul Sinodului, finalmente, a fost destul de… timid – îndrăznesc eu ca să calific – bine c-a fost!

Arsenie Papacioc: Da! Bine c-a fost, şi n-a fost timid. (Notă: Arsenie Papacioc apreciază corect: răspunsul Bisericii n-a fost unul timid, ci unul înţelept. Ar fi fost mult mai simplu şi mai comod să-i anatemizeze în bloc pe toţi pucioşii ca eretici, dar în acest caz şansele de recuperare a sutelor de naivi înşelaţi de către liderii pucioşi ar fi fost substanţial micşorate. Or, Biserica a lăsat o poartă deschisă, astfel încât oile rătăcite, atunci când li se va amărî de tot pântecele de la mâncarea străină şi li se va tăbăci pielea de la gârbaciul stăpânilor lor, să se poată întoarce singure în staulul pe care l-au părăsit) Nu se poate răspunde altfel, ştiţi!? Însă… i-a pus în situaţia să recunoască… să se recunoască că sunt îndrăzneţi, sunt naivi: “…facem biserică nouă…” (Notă: Dorinţa de a edifica o “biserică nouă” este recunoaşterea făţişă a pucioşilor de a se desprinde de biserica strămoşească, adică de a alege schisma în locul ascultării) … nici din punct de vedere al unor organizaţii regulamentare călugăreşti (Notă: Aşa-zisa “mănăstire” de la Glodeni era de fapt un “ghiveci călugăresc”, în care nu găseşti nici tundere în monahism, nici ascultare de chiriarh, nici stareţ sau stareţă, nici vieţuire neamestecată între bărbaţi şi femei, nici straie călugăreşti, nimic, nimic, în afară de pretenţia de a fi consideraţi în mod gratuit “sfinţi călugări”), nici nimic, amestec acolo… bizantinerie… au declarat-o pe-aia “sfântă”, au dezhumat-o şi puţea, (Notă: La fel ca şi pretenţia pucioşilor că mumia Verginicăi pe care ei au deshumat-o la 7 ani de la deces “era moaşte” şi “avea mireasmă de trandafir”, şi această remarcă a lui Arsenie Papacioc este total hazardată, îndată ce se bazează pe relatări neconfirmate şi lipsite de credibilitate. În acest caz, numai un martor ocular imparţial ar avea dreptul să se pronunţe. Problema oricum este mai delicată decât pare la prima vedere, deoarece comportă mai multe soluţii posibile:
- O variantă posibilă ar fi ca Arsenie Papacioc să aibă dreptate, dar această potrivire ar fi exclusiv rodul întâmplării şi nicidecum al unei documentări infailibile – având în vedere că el nici n-a fost de faţă la evenimentul respectiv;
- O a doua variantă ar fi ca pucioşii să aibă totuşi dreptate, caz în care există patru explicaţii posibile:

Explicaţia 1. Verginica a fost într-adevăr sfântă şi a fost dăruită de Dumnezeu cu acest dar, caz în care ar fi trebuit ca moaştele ei să fie însoţite şi de unele minuni şi vindecări; or, minunile n-au avut loc, iar pucioşii s-au repezit s-o îngroape în grabă la loc şi să-i aştearnă deasupra o lespede grea de ciment. În plus, sfinţenia ar fi trebuit confirmată şi de toate celelalte manifestări, trăiri, acte personale şi împrejurări legate de viaţa Verginicăi; dar aici sunt multe lucruri discutabile şi de discutat;

Explicaţia 2. Verginica nu a fost sfântă, dar a primit mireasma în chip supranatural de la diavol, care a urmărit să creeze o şi mai mare confuzie între pucioşi şi ne-pucioşi, aducând în acest mod şi mai mulţi naivi spre înşelare;

Explicaţia 3. Verginica a fost parfumată discret de către creştinii pucioşi chiar în momentul deshumării, zicând ei că în acest fel fac un lucru bun, ca să-i întărească în credinţă pe simpatizanţi şi pe adepţi, după principiul lor declarat că “a minţi pentru Dumnezeu este nu numai permis, ci chiar recomandat”);

Explicaţia 4. Verginica a fost parfumată din belşug la momentul înhumării în anul 1980, în baza aceluiaş principiu: “credinţa în Dumnezeu merită a fi stimulată prin orice mijloace, inclusiv frauduloase”. O variantă a acestei explicaţii este ca în sicriu să fi fost lăsată intenţionat o sticluţă cu parfum, al cărui dop fie nu a fost înfipt bine, fie s-a degradat în decursul celor 7 ani care au trecut de la deces.

În lipsa unor martori imparţiali, ambele variante, cât şi explicaţiile adiacente, rămân perfect echiprobabile) au zis că “e mireasmă bună”, au îngropat-o imediat, a fost o femeie măritată şi făcea pe fecioara… (Notă: Căsătoria Verginicăi cu Nicolae Stoica, un tânăr cu 15 ani mai mic decât ea, este prezentată de pucioşi ca fiind strict formală, aleasă de Însuşi Dumnezeu ca singura soluţie care îi asigura Verginicăi sprijin material şi o îngrijire aleasă. Acest deziderat a fost însă rapid invalidat de însuşi mersul lucrurilor: soţul Verginicăi se uita lung după alte femei, prefera sticluţa şi paharul, iar după câţiva ani de convieţuire a părăsit-o definitiv pe Verginica şi s-a însurat cu altă femeie, cu care a făcut şi copii. “Dumnezeul” cel care i l-a ales Verginicăi pe Nicolae drept mire, dacă era într-adevăr Dumnezeu, ar fi trebuit să ştie că Verginica n-avea nevoie de un asemenea “susţinător” terchea-berchea, desfrânat şi beţiv, îndată ce toată viaţa ei, Verginica a fost oricum înconjurată de destui simpatizanţi, dintre care multe erau femei devotate) vreau să zic că, aveam atâtea argumente şi aveam ce să le spunem. Şi Biserica nu putea să ia o altă măsură, pentru că e vorba de credincioşi, de lume, nu-ştiu-ce, ştiţi…

S.D.: Bun! Alături de astea există un anumit reviriment al “spiritului Vladimireşti”. Există chiar un reviriment al tipului de “profeţie abruptă”,… cum să spun eu? poporană, de tip… “Petrache Lupu”… (Notă: Sorin Dumitrescu aduce în discuţie un subiect pretinent: mişcările pseudo-ortodoxe centrifuge îşi caută cu disperare legitimitatea construind legături cu “spirite profetice” colaterale. Pucioşii, spre exemplu, au “confiscat” pur şi simplu toate personalităţile excentrice ale ortodoxiei româneşti [Petrache Lupu, Iosif Trifa, Ioan Iovan, Veronica Barbu, Arsenie Boca], declarându-le pro domo “trâmbiţe apocaliptice” pucioşeşti!)

A.P.: Nu!…

S.D.: …există curentele evanghelice! Noi…

A.P.: Nu!…

S.D.: … tipărim acuma o carte, poate că vi-o aduceţi aminte, a apărut în Fundaţiile Regale, demult,… a domnului Urzică…

A.P.: A, cum să nu! Am…

S.D.: Aşa…“Minuni şi false minuni”…

A.P.: Am fost buni prieteni, să ştiţi…

S.D.: O să apară… A stat lângă mine, la Foişorul de Foc…

A.P.: Am stat şi eu la el, acolo, după ce m-am eliberat, mai multe săptămâni… şi ne-am…

S.D.: Da!? Extraordinar…

A.P.: Ne-am împrietenit mult, să ştiţi…

S.D.: Da! Ea apare în două săptămâni, maximum şi,… aşa… sper ca să intereseze…

[mariamargareta]

243. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Arsenie Papacioc (II)

A.P.: De fapt, să ştiţi că… să-i spună “fenomen”… e prea mult spus! Nici la Vladimireşti… o înşelătorie cruntă… (Notă: Arsenie Papacioc nu se sfieşte să ridice vălul de pe acele mişcări pseudo-ortodoxe, faţă de care Biserica, din considerente de strategie probabil, a preferat să fie ceva mai flexibilă. În concepţia lui Papacioc nu numai pucioşii, dar şi maglaviţii şi vladimireştii au fost şi sunt nişte înşelători, faţă de care el personal preferă măsuri mai radicale, intuind şi unele pericole subterane, pe care Biserica din principiu le ignoră sau le minimalizează) o lipsă de curaj pentru nişte măsuri mai dure, sau, mai bine zis, mai de la rădăcină… şi-au făcut de cap… în sfârşit, noi… ce “fenomen”!? (Notă: “Fenomenologia” pucioasă şi a altor mişcări sectare este tratată de Papacioc cu dispreţ, constatând că este vorba de nişte bieţi înşelători care, în lipsa unor măsuri mai ferme din partea Bisericii, au înţeles greşit clemenţa şi şi-au făcut de cap) Eu am fost şi acolo, am vorbit şi acolo, mult… cu părintele Cleopa am fost, că eu sunt din Sihăstria de fapt, dar…n-am mai fost de 30 de ani acolo…

S.D.: Cu părintele Petroniu, împreună…

A.P.: Mi-e chiar naş de călugărie, ştiţi!? Petroniu… am fost de l-am vizitat în Sfântul Munte… Am avut câte ceva şi cu dânsul, pentru că … a apucat să scrie, şi a apărut şi la noi în România, cu “sfârşitul lumii”, într-un timp oarecum fixat, istoric. (Notă: Protosinghelul Petroniu Tănase, stareţul Schitului românesc Prodromul de la Sfântul Muntr Athos din Grecia a fost impresionat de „proorociile” pucioşilor, care puneau mare accent pe anul de cotitură 1992, an în care ei pretind că au finalizat templul de la Glodeni. După părerea lor, acest an este „începutul sfârşitului” – deşi, în inconsecvenţa lor, pucioşii au lansat mai multe „începuturi” ale aceluiaş „sfârşit”. Petroniu îşi exclamă la un moment dat, la modul profund ambiguu, entuziasmul, surprinderea sau dezorientarea în faţa acestei „ciudăţenii” apărute la Glodenii Pucioasei:
"Şi cu Glodenii!!! Mi s-au părut foarte semnificative denumirile care se întâlnesc în jurul acestui fenomen – “glod” şi “pucioasă”. Denumirile nu sunt întâmplătoare. Denumirea parcă ar exprima ceva din misiunea unui loc. De ce a apărut această mişcare tocmai acolo? Ea îşi exprimă identitatea cu aceste denumiri, de glod şi pucioasă. A apărut într-un loc o denumire interesantă. E o ciudăţenie mare acolo, din câte am citit şi am auzit." Acest citat este reprodus din lucrarea „Convorbiri duhovniceşti cu teologi ortodocşi din străinătate”, vol. III, scris de arhimandrit Ioanichie Bălan, editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1995, pag. 88.)

S.D.: Cine a scris, dânsul?

A.P.: Dânsul… cineva, da. Dar în tot cazul, i se atribuia lui. Şi eu l-am…

S.D.: Aha!

A.P.: …eu l-am înfruntat, părinteşte, aşa. Sfârşitul lumii nu-l ştie nimeni, domnilor! A spus Hristos vorba asta! Şi e valabilă până la sfârşitul lumii cu… cele ce a spus Hristos.

S.D.: Dar, în acelaşi timp ne-a spus că “vor fi semne”!

A.P.: Dar asta-i altceva!

S.D.: Ne refuză Dumnezeu…

A.P.: Din punct de vedere moral avem destul de foarte multe semne, din punct de vedere moral. Chiar Sfinţii Părinţi, acest “666” îl notează, pe plan moral: primul 6, cruzimea, fără nici un fel de… de milă, cum de altfel asistăm; … curvia fără nici o raţiune; şi, lipsa de credinţă, care, există în lumea asta… sunt …

S.D.: Adică, prin astea simbolizaţi fiecare “6”!

A.P.: … sunt… Fiecare “6”. Aşa… acum, de fapt… vă întreb… (eu, m-am întrebat, eu… şi întreb şi eu) : De ce s-a luat 666?

S.D.: Da… Care-i răspunsul?

A.P.: De ce nu s-a lăsat 333? De ce n-a luat alt număr?

S.D.: Sau 99… 999…

[mariamargareta]

243. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Arsenie Papacioc (III)

A.P.: Ia uitaţi, ia uitaţi ce-am… ce mi-am răspuns eu: 666 adunate ca simple unităţi ne dă 18. Ce înseamnă 18? Nouă cete din cer, nouă cete pe pământ. Cetele din cer le ştim: serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii,… arhangheli, îngeri, le ştim. Dar cetele de pe pământ care sunt? Sunt trei câte trei: în prima ceată întreită este arhieria, preoţia şi diaconia; a doua ceată în trei este creştinătatea, toţi cr… monahii întâi, creştinii şi tot neamul omenesc; în al… ultimul… trei câte trei, sunt: animalele, peştii – peştii! – , vegetaţia şi mineralele. Şi aceste valori – aceste nouă cete de pe pământ şi cu nouă de-acolo, fac 18. Pentru că acest Antihrist vrea să cucerească şi cerul! Deci el nu s-a mulţu… nu s-ar mulţumi numai cu pământul, dacă a spus că “el e Dumnezeu”. Hm! De aceea, mi-a venit în minte să-mi răspund aşa… şi, din punct de vedere moral, acest… 666 se împlineşte în lume. A venit o doamnă să-mi spună, plângând, că – stătea în Belgia – că se teme de soţul ei să nu păcătuiască cu fiica ei… fiica lui! Ei sunt despărţiţi… Zic: – Dar autorităţile, nu vă puteţi adresa…? – Nu ne putem apăra, părinte, pentru că acolo e oficial lucrul ăsta! Adică, “nu-i nici o greşeală să faci…”…că n-are cine s-o… n-are justiţie, ştiţi? Ei! ce să cred eu despre acest “6”? Hm! Vedeţi? Se împlineşte moral … dar asta-i altceva! … că sunt semne! Dar … care este timpul? Nu! Mai întâi de toate, dumneavoastră trebuie să ştiţi că un punct de reper extraordinar este venirea lui Ilie pe lume! Ilie nu vine, domnilor, ca un om născut ; ori ăla vine întreg, cu forţele lui extraordinare! (Notă: Pucioşii pretind că Sfântul Ilie vine, ca şi Hristos de altfel, doar la ei la Pucioasa, dar nu vine în trup, aşa cum s-a suit el la cer în carul de foc, ci vine “în duh şi în Cuvânt”. Mai precis, ei pretind că unele “cuvinte” fabricate de liderii lor aparţin… Sfântului Ilie. Aşadar, pentru a veni la ei “în duh”, Sfântul Ilie trebuie din nou să se dezbrace de trup, pe care să-l lase în cer, pentru a veni “duh şi cuvânt” la pucioşi. Ultima scamatorie de acest gen a avut loc pe 2 iulie a.c. şi a fost comentată pe blogul noul-ierusalim.info la poziţia #242. Cea mai răsunătoare a fost însă aceea prin care Ilie venea în duh şi lansa situl pucioşilor pe internet, despre care pucioşii spuneau în data de 2 august 2003:
“Acest SITE a fost lansat pentru luminarea lumii de la margini la margini, în ziua de sobor a sfântului mare prooroc Ilie, înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos, după Scriptura proorocului Maleahi: "Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; el va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem" [Maleahi, 3/23-24]”. Însuşi “Cuvântul” acelei zile spunea:
“Îngerii venirii Mele, însoţiţi de Mihail arhanghelul şi de marele prooroc Ilie, scriu în cer şi pe pământ ziua a doua a lunii august, anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea cu cei iubiţi ai Săi pe pământ. Amin.” Acest citat provine din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment preluat din mesajul datat la 2 august 2003) Cine a fost acest Ilie, lumea se gândeşte mai puţin. Aţi văzut ce minuni? A încuiat cerul trei ani şi şase luni…

S.D.: Soarele l-a…

A.P.: Vă daţi seama cine trebuie să fie acesta, dacă e Înaintemergător înaintea venirii Domnului. Pentru că nu mai este o venire ascunsă, într-un staul de vite, nu-ştiu-ce. Vine pe norii cerului, de la apus la răsărit – dă-ţi seama – (Notă: Pucioşii pretind că Hristos a venit, dar nu în slavă pe norii cerului, ci a venit la Pucioasa într-ascuns, a venit în “Duh şi Cuvânt”. Ei răstălmăcesc Scriptura care spune că “ ziua Domnului va veni pe neaşteptate, ca un fur noaptea” [v. I Tes. 5,2] şi pretind că nu ziua, ci Însuşi Domnul va veni [şi a şi venit, şi mereu vine, la ei la Pucioasa] pe furiş, ca un fur, noaptea) şi Înaintemergătorul trebuie să fie unul care să marce cu adevărat marea valoare a venirii a doua a Mântuitorului. Ei, acest Ilie văd că… nu apare! ca să vorbesc eu de un moment din istorie, de anul ‘92, va fi cutare… ia, acum intrăm şi-n ‘94 şi nu e! (Notă: Au mai trecut de atunci 17 ani şi Ilie tot n-a apărut, dar pucioşii pretind că le-a vorbit lor din cer, în particular, în mai multe rânduri) Şi i-am spus părintelui Petroniu că s-a grăbit cu asta, că Mântuitorul spune un lucru, şi eu mă ţin de vorba asta: trăieşte Cuvântul cât trăieşte şi Scriptura: Nu ştie nici Fiul (nu ştie ca Om, dar ca Dumnezeu ştia) dar… El mi-a spus, zice: – Da! (dar a fost niţel surprins de atacul meu) şi atunci zice: – Nu, este vorba de o anumită lume care moare, adică, anumite concepţii, concepţiile comuniste sau ceva, ateismul ăsta, se poate! Dar nu sfârşitul lumii, domnule!

Concluzii:

Şi cu toate acestea, pucioşii pretind că sfârşitul lumii a şi venit, şi a venit încă din anul 2000, chiar în Biserica strămoşească ortodoxă:

“O, nu mai sunt păstori de suflete, nu mai sunt pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai este biserică, şi este altceva.[...] Biserica s-a stricat prin amestecare cu cei ce nu sunt biserică a Mea, şi cine o strică, o strică mereu şi nu o zideşte; strică peste tot şi se întinde stricăciunea, căci omul bisericii conduce el după capul lui peste tot, şi nu mai sunt păstori de suflete pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii peste tot [...] Banul face cu ochiul lui diavolesc la tot omul, iar biserica s-a lăsat vândută pe bani, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai e biserică, ci e altceva.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 9 ianuarie 2000 )

După părerea pucioşilor, sfârşitul lumii a cuprins tot pământul iar oamenii au pierdut calea şi orice şansă de mântuire:

“Pe nicăieri nu se mai vede nici un drum spre cer, că e sfârşitul lumii pe pământ”. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 9 ianuarie 2000 )

“A început” deci sfârşitul lumii în anul 1992, iar la Pucioasa se număra la 2 august 2003 (cităm) “anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ”, dar în realitate nici la Pucioasa nu s-a schimbat mai nimic. Pucioşii sunt tot dependenţi de gazul metan care le vine pe ţeavă, de electricitatea care le vine de la stâlpul din stradă, de banii oamenilor din lume, de benzina de la benzinărie, de internet, de telefoanele mobile, de făina, cartofii şi untdelemnul pe care le cumpără de pe piaţă, de pantofii pe care-i cumpără de la supermarket. Iar nestricăciunea de la ei poate fi acceptată cu complezenţă, doar de cei dispuşi să nu bage în seamă damful care se răspândeşte de 2-3 ori pe an, atunci când pucioşii fac comandă la primărie să vină o vidanjă ca să le golească haznalele.

Deci iată împărăţia cerurilor de pe pământul Pucioasei şi mirosul ei de trandafir!

[ingerul_pazitor]

Desi nu il cunosc personal, am auzit multe lucruri frumoase despre dansul si m-am rugat ptr el asa cum mi-ati cerut.

[Rodica50]

Obisnuiesc sa-l pomenesc la rugaciunea particulara dar si la cea din biserica, trecandu-l in pomelnic. Despre el as spune ca este un sfant in viata, un inger in trup. O convorbire cu parintele este fermecatoare si plina de invataturi. Este vazator cu duhul. Dar ce va spun eu? Cititi-i cartile!

[cristiboss56]

VESNICA LUI POMENIRE !+ http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...oca-72552.html