Papalitatea

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiindcă asta a fost intenţia Domnului nostru. El a chemat 12 apostoli, egali în demnitate apostolică (episcopat), dar pe unul dintre ei l-a chemat la o slujire deosebită de a celorlalţi. Numai lui i-a schimbat numele avut înainte (i-a dat nume), aşa cum făcuse cu Adam, cu Avraam/Avram, cu Iacob/Isarel. Numai lui i-a spus "pe tine voi întemeia Biserica Mea". Numai pentru el plăteşte impozit templului, prin pescuirea minunată, când îi spune lui Petru să plătească "pentru Mine şi pentru tine". Numai lui îi încredinţează corabia care este Biserica Sa cât timp el lipseşte o vreme, mergând pe munte şi pe el îl ajută, în furtună, când corabia e cât pe ce să se piardă. Lui îi spune pe malul Tiberiadei să pască oile Sale, cheile şi puterea de a lega şi dezlega, pe care le dă tuturor apostolilor, numai lui le dă în chip deosebit şi numai pentru el se roagă, în rugăciunea pentru unitatea Bisericii, numai lui cerându-i "să întărească pe fraţii săi".

Noi credem că Biserica, instituţie ce Îl are pe Cristos în capul unghiului, îl are pe Petru la temelia ei. Episcopii (şi preoţii) sunt stâlpii de susţinere. Iar noi, laicii, asemenea cărămizilor acestui edificiu.

Dincolo de argumentele biblice, mai credem că este necesară comuniunea cu papa, fiindcă Biserica este Armata lui Cristos, este Ecclesia Militans, care are nevoie de un centru unic de comandă. Aşa cum o parohie are mai mulţi preoţi, în principiu egali în preoţia lor, dar numai unul este paroh, aşa cum o eparhie poate avea mai mulţi episcopi, dar unul este capul eparhiei, tot aşa, la nivelul ei universal, Biserica este bine să aibă un cap văzut.

Această "Biserică văzută", această Ecclesia Militans, este oglindă şi antitip al Bisericii Cereşti. Ordinea monarhică de aici, de jos, reflectă şi este în comuniune cu ordinea monarhică de sus. În acest sens îl vedem pe papa ca fiind "vicarul lui Cristos". Pe de altă parte, aşa cum Cristos nu numai că a adoptat condiţia umană, sărăcindu-se cumva prin kenosis, ci s-a smerit făcându-se asemenea sclavilor şi spălând picioarele apostolilor Săi, şi papa este cel care tuturor le slujeşte. El este nu numai "vicarius Filii Dei", ci şi "servus servorum Dei". De aceea, Ioan Paul al II-lea, pe sub hainele albe papale care Îl sugerează pe Cristos în slava Sa taborică, avea haine aspre şi ţinea biciul nu departe, ca să nu uite celălalt titlu, de "sclav al sclavilor lui Dumnezeu".

Sa nu uitam ca dreapta marturisire i-a adus lui Petru cheile imparatiei cerurilor si numele cel nou.Parintii bisericesti sunt de parere ca toti apostolii aveau in stapanire cheile imparatiei.Ca toti au avut putere sa lege si sa dezlege , nu doar Petru.Inmarea cheilor de catre Hristos lui Petru reprezinta de fapt inmanarea cheilor apostolilor, Petru fiind reprezentantul lor.Desigur Petru are un statut special fiind primul care l-a recunoscut pe Hristos si fiind poate cel mai pomenit dintre apostoli.De aceia a si fost pastor in Biserica primara si unul dintre stalpii bisericii.Insa nu doar el.Pavel numeste si pe Iacov si Ioan, stalpi ai Bisericii(Galateni 2:9).Apostolii cooperau impreuna in Biserica primara.Este un episod in fapte in care Petru si Ioan merg impreuna la cei din Samaria sa se roage si sa-si puna mainile peste ei ca acestia sa primeasca Duh Sfant.Dupa ce s-a lepadat de El,Hristos nu l-a exclus pe Petru ci l-a pus din nou in functia de pastor.Insa nu ni se spune ca doar el a fost pastor.Si alti apostoli au fost pastori , dupa cum ne spune si scriptura si dupa cum stim si din Traditie.De exemplu Iacov era conducator in Ierusalim, iar Ioan prin Asia de Est.Petru ca om nu a fost infailibil, la putin timp dupa ce a primit cheile, Petru este certat de Iisus pentru ca "cugeta cele ale oamenilor".Sa nu uitam ca si Pavel l-a infruntat pe Petru din cauza atitudinii sale fata de neamuri(Galateni 2:11-15).

Sa nu uitam de altfel ca au fost multi papi si in Biserica post-apostolica care au cazut in diferite erezii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Parintii bisericesti sunt de parere ca toti apostolii aveau in stapanire cheile imparatiei.Ca toti au avut putere sa lege si sa dezlege , nu doar Petru.

Chiar şi iconografia ortodoxă îl prezintă numai pe Petru ca având cheile împărăţiei. Deşi toţi apostolii au primit şi au transmis mai departe episcopilor şi preoţilor puterea de a lega şi dezlega, Petru a primit-o în chip deosebit de ceilalţi, încât poporul ortodox în credinţa sa populară a păstrat amintirea lui Petru ca păzind poarta raiului.

De aceia a si fost pastor in Biserica primara si unul dintre stalpii bisericii.Insa nu doar el.Pavel numeste si pe Iacov si Ioan, stalpi ai Bisericii(Galateni 2:9).

Aşa cum am spus, toţi apostolii şi toţi urmaşii lor de azi, care sunt episcopii, sunt stâlpi ai Bisericii. Dar temelie este numai Petru şi urmaşul său, asta ştim de la Cristos, Domnul nostru.

Si alti apostoli au fost pastori , dupa cum ne spune si scriptura si dupa cum stim si din Traditie.De exemplu Iacov era conducator in Ierusalim, iar Ioan prin Asia de Est.

Desigur că toţi preoţii sunt păstori şi fiecare apostol a plecat într-o parte a lumii să întemeieze o Biserică locală. Dar, în virtutea primatului său care pe atunci nu era contestat de nimeni, Petru a plecat la Roma, în capitala lumii de atunci. Iacob, un fel de secund al său, a plecat în celălalt teritoriu cu semnificaţie specială: Ierusalimul. Motivul pentru care Ioan, Ucenicul Iubit, a plecat în Asia Mică a fost, probabil, acela că lui i-a dat Domnul o sarcină specială: aceea de a avea grijă de Sf Sa Maică. La Efes erau condiţii de siguranţă.

Petru ca om nu a fost infailibil, la putin timp dupa ce a primit cheile, Petru este certat de Iisus pentru ca "cugeta cele ale oamenilor".Sa nu uitam ca si Pavel l-a infruntat pe Petru din cauza atitudinii sale fata de neamuri(Galateni 2:11-15).

Sa nu uitam de altfel ca au fost multi papi si in Biserica post-apostolica care au cazut in diferite erezii.

Desigur că Petru, ca om, nu a fost infailibil. A făcut păcate, el însuşi spune "sunt om păcătos". Aşa au fost şi papii: unii au fost fricoşi ca Petru, alţii lacomi de bani, alţii fustangii, alţii lacomi de putere, alţii nepotişti. În ceea ce priveşte ideea că mulţi papi au căzut în erezii, este o opinie ortodoxă. Nu aceasta este credinţa noastră, ci noi credem că, aşa cum Petru nu a greşit în Scrisorile sale enciclice care sunt parte a Bibliei, nici papii nu au greşit în declaraţiile lor oficiale asupra credinţei, fiind apăraţi de erezie în mod supranatural, prin acelaşi har special al Spiritului Sfânt de care a beneficiat Petru, ceilalţi apostoli, evangheliştii şi proorocii dinaintea lor. De ce am crede că această charismă a infailibilităţii, care s-a întins de la Moise la apostoli, s-a sfârşit exact în epoca noastră ? Să fie Sf Spirit incapabil să o mai acorde ? Să poată, dar să nu mai vrea să o dea şi acum, ca şi atunci ?

[Traditie1]

Mihnea, exagerezi importanta Sf. Petru. Domnul a spus acele lucruri speciale despre el pentru a arata ca rasplateste credinta. De asemeni fiind cel mai în vârsta dintre apostoli era cumva vazut ca reprezentantul lor.

În Marcu 8 si Luca 9 e relatata aceeasi întâmplare ca în Matei 16 dar fara a i se da lui Petru importanta, semn ca nu e vorba de ceea ce sustin catolicii:

Marcu 8
29. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul.
30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

Luca 9
20. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta...






Vedem ce atitudine avea Sf. Pavel fata de Petru (mai ales în referirile care au stat la baza primului Sinod, de la Ierusalim) si aceeasi atitudine trebuie sa avem si noi. Sf. Pavel nu considera ca Sf. Petru era ceva deosebit.





Iar Sf. Petru nu a fost niciodata în Italia, este o traditie falsa aparuta datorita interpretarii gresite a unor pasaje din epistolele Parintilor apostolici Clement si Ignatiu.

La sinodul de la Ierusalim Petru a primit binevestirea la iudei iar Pavel la neamuri:

Galateni 2, 9. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur...


Petru a ramas toata viata lui în Iudeea fiind episcop al Ierusalimului ("Babilonul" din prima lui Epistola, asa cum era numit orasul în rândul crestinilor dupa Crucificare, vezi inclusiv Babilonul din Apocalipsa) si pentru un timp al Antiohiei. Niciuna din epistolele scrise de Pavel la Roma (2 Timotei, Filipeni, Efesieni, Coloseni, Filimon) în anii 60-64 nu-l mentioneaza pe Petru dar în mentioneaza pe alti membri ai Bisericii din Roma (nici epistola catre Romani scrisa în 58 nu-l mentioneaza pe Petru ca fiind la Roma). Nici Faptele Apostolilor, descriind prezenta la Roma în doua rânduri a Sf. Pavel nu-l mentioneaza pe Petru.


Asa-zisul mormânt al lui Petru la Roma este un fals ridicol. Mormântul lui Petru se afla la Ierusalim:
http://www.hissheep.org/catholic/the..._of_peter.html
http://www.accessmylibrary.com/artic...ers-saint.html
http://www.aloha.net/~mikesch/peters-jerusalem-tomb.htm

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Traditie1

Mihnea, exagerezi importanta Sf. Petru. Domnul a spus acele lucruri speciale despre el pentru a arata ca rasplateste credinta. De asemeni fiind cel mai în vârsta dintre apostoli era cumva vazut ca reprezentantul lor.

Credinţă aveau toţi apostolii. Nu era Filip, de exemplu, mai puţin credincios ca Petru. Dar numai lui Petru, din cauza raportului special pe care îl are Spiritul Sfânt cu el, i se arată dumnezeirea lui Isus.

[quote]

În Marcu 8 si Luca 9 e relatata aceeasi întâmplare ca în Matei 16 dar fara a i se da lui Petru importanta, semn ca nu e vorba de ceea ce sustin catolicii:

Marcu 8
29. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul.
30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

Luca 9
20. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta...

Oare ortodocşii nu mai cred în Evanghelia lui Matei ? Se ştie că sinopticele se completează una pe alta. De ce nu apare în Marcu e uşor de bănuit: sunt teorii că la Evanghelia lui Marcu Petru a contribuit considerabil, ar fi fost ca şi cum s-ar fi lăudat. Ev lui Luca e mai târzie, din câte ştiu, Luca a scris ceea ce nu au scris ceilalţi. Unii au pus accentul pe gestul lui Cristos de întemeiere a Bisericii pe Petru şi pe promisiunea că va asista această Biserică până la sfârşit. Alţii, pe cererea lui Isus ca dumnezeirea Sa să fie, deocamdată, secret eclezial.

Vedem ce atitudine avea Sf. Pavel fata de Petru (mai ales în referirile care au stat la baza primului Sinod, de la Ierusalim) si aceeasi atitudine trebuie sa avem si noi. Sf. Pavel nu considera ca Sf. Petru era ceva deosebit.

Totuşi Pavel spune undeva că nu i-a cunoscut iniţial pe ucenici şi că abia după trei ani "s-a suit la Petru", semn că îl considera pe Petru având o poziţie preeminentă între apostoli.

Iar Sf. Petru nu a fost niciodata în Italia, este o traditie falsa aparuta datorita interpretarii gresite a unor pasaje din epistolele Parintilor apostolici Clement si Ignatiu.

Este o tradiţie dintotdeauna a Bisericii faptul că Petru a fost la Roma, unde a şi murit. Contestarea acestui lucru este de dată foarte recentă, din cauza ortodocşilor şi protestanţilor care se poziţionează ca anticatolici.

[costel]

"Cum se poate impaca intarirea unui Apostol cu cinstea de temelie a Bisericii si de suveran al ei, cu cuvintele neobisnuit de aspre ale Mantuitorului, care numeste pe Petru "Satana" si "sminteala", pentru ca nu cugeta cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor? Cum putea Mantuitorul sa intemeieze Biserica Sa, pe care "portile iadului" nu aveau s-o birue, pe omul care L-a tagaduit inaintea unei femei, in ceasul cel greu al incercarii? Si cum se poate face un privilegiu personal, exceptional si exclu*siv dintr-o putere (de a lega si dezlega), pe care Mantuitorul a dat-o tuturor Apostolilor? (Ioan 20, 22-28).

Daca persoana si numele lui Petru ar fi insemnat pentru Mantuitorul si pentru Biserica ceea ce cred papalistii, aceasta trebuie spusa in predica lui si a celorlalti Apostoli cu o claritate care sa nu lase loc indoielii. Un privilegiu asa de important nu se putea lasa expus controverselor.

Nici in predicile, nici in epistolele Sfantului Petru sau ale celorlalti nu se gaseste nici cel mai mic indiciu care ar putea indreptati fie cat de putin presupunerea, ca Sfantul Petru era el temelia Bisericii."

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

"Cum se poate impaca intarirea unui Apostol cu cinstea de temelie a Bisericii si de suveran al ei, cu cuvintele neobisnuit de aspre ale Mantuitorului, care numeste pe Petru "Satana" si "sminteala", pentru ca nu cugeta cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor? Cum putea Mantuitorul sa intemeieze Biserica Sa, pe care "portile iadului" nu aveau s-o birue, pe omul care L-a tagaduit inaintea unei femei, in ceasul cel greu al incercarii? Si cum se poate face un privilegiu personal, exceptional si exclu*siv dintr-o putere (de a lega si dezlega), pe care Mantuitorul a dat-o tuturor Apostolilor? (Ioan 20, 22-28).

Adeseori vedem că Dumnezeu lucrează cu mijloace carente. Petru a fost un păcătos, dar celălalt întemeietor al Bisericii Romei, Paul, a fost un păcătos şi mai mare. Şi totuşi, din ei a binevoit Spiritul Sfânt să îşi facă vase alese.
Acest lucru îl observăm şi în vechiul testament. Cu David, cu profetul Iona, cu oameni slabi, păcătoşi, dar care s-au căit şi, ca şi Petru, au spus: "Doamne, tu ştii că Te iubesc".

(...)papalistii, (...)

Noi ne numim catolici. "Papalişti" e un termen pe care îl folosiţi cu intenţia de a ofensa. Nu e deloc bine pentru sufletul dv să cedaţi ispitei jignirii aproapelui. Noi nu folosim termeni ca "greco-schismatici", ori "cerularieni" la adresa fraţilor noştri ortodocşi, ci le spunem aşa cum le place lor să îşi spună: "ortodocşi".

cu o claritate care sa nu lase loc indoielii. Un privilegiu asa de important nu se putea lasa expus controverselor.

Nici in predicile, nici in epistolele Sfantului Petru sau ale celorlalti nu se gaseste nici cel mai mic indiciu

De faptul că ministerul petrin este unul special nu s-a îndoit nimeni până la Marea Schismă. Iar în predicile lui Petru observăm primatul petrin. Recitiţi, fără ochi întunecaţi de ură, ci cu dorinţa de a descoperi adevărul, episodul din "Fapte" în care se petrece cooptarea unui noi apostol pentru locul rămas vacant prin defecţiunea lui Iuda.

[costel]

Domnule Dragomir, Petru nu este capul Bisericii, el face parte din madularele trupului, iar madularele sunt egale intre ele. Biserica nu permite nici un fel de dispretuire a unora fata de ceilalti. Sa ne fie clar, nu avem de-a face cu Apostoli mai vrednici si unii mai putin vrednici.

Unitatea Sfintei Treimi nu este o unitate in care persoanele Sfintei Treimi se contopesc intr-una singura. Iata de ce este nevoie de mai multe persoane si nu de una singura.

[Marius22]

De faptul că ministerul petrin este unul special nu s-a îndoit nimeni până la Marea Schismă. Iar în predicile lui Petru observăm primatul petrin. Recitiţi, fără ochi întunecaţi de ură, ci cu dorinţa de a descoperi adevărul, episodul din "Fapte" în care se petrece cooptarea unui noi apostol pentru locul rămas vacant prin defecţiunea lui Iuda.

Daca nu s-ar fi indoit nimeni de autoritatea universala a Papei, de ce a mai fost nevoie de Sinoade Ecumenice in primul mileniu crestin. Nu ar fi apelat intreaga lume crestina la infailibilatea Papei pentru a combate ereziile? Mai mult, de-a lungul istoriei Bisericii nedespartite, episcopii Romei care au avut un rol insemnat in disputele teologice sunt foarte putini.

In mare parte, episcopii Romei au abuzat de acest presupus primat, in sens papo-cezarist. S-au vrut nu atat conducatori spirituali, cat politici.

[Danut7]

Petru a fost de initiativa in Biserica primara, avand un rol mare.Dar faptul ca atat Petru a fost supus greselii si a si gresit, cat si faptul ca Roma sau diferiti papi au cazut in diferite greseli si erori(erezii),arata ca integralitatea Bisericii nu este dependenta de un singur episcop si nu a fost dependenta nici macar de Roma.Am citit mai de mult despre destui Papi care au fost "neortodocsi" asta inca dinainte de insertia subtila a filioquelui in Biserica Apuseana.Biserica a functionat mai mult impreuna in unitate ca un intreg.Biserica Apuseana salvand-o pe cea Rasariteana si cea Rasariteana pe cea Apuseana.Biserica s-a zidit pe credinta lui Petru si pe marturisirea sa, cat si in jurul sau.Prin el s-au inceput bazele bisericii lui Hristos, si el a fost putem zice asta primul intre egali in apostoli.Dar si la apostoli vedem o fratie.Pe el s-au pus bazele Bisericii si Biserica va fi sustinuta de credinta lui Petru, pe care portile iadului nu o vor birui.Nu de Petru care el a facut diferite greseli in biserica.Putem zice ca Petru a fost seful sau conducatorul apostolilor.Parca am auzit ca unii Sf Parinti l-ar fi numit si asa.Asta doar pentru ca a fost primul care l-a recunoscut pe Hristos.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Daca nu s-ar fi indoit nimeni de autoritatea universala a Papei, de ce a mai fost nevoie de Sinoade Ecumenice in primul mileniu crestin. Nu ar fi apelat intreaga lume crestina la infailibilatea Papei pentru a combate ereziile? Mai mult, de-a lungul istoriei Bisericii nedespartite, episcopii Romei care au avut un rol insemnat in disputele teologice sunt foarte putini.

De la început, a existat nu numai primat petrin, a mai existat şi colegialitate apostolică. Avem în Biblie relatarea primului Conciliu (Sinod) apostolic de la Ierusalim. Părerea personală asupra unui aspect al credinţei a lui Petru şi a celor cu el urma să fie discutată vizavi de părerea personală a celorlalţi (mai mulţi) în spirit de colegialitate fraternă.

Şi în epoca noastră, atunci când Biserica este în faţa unor controverse majore, obişnuieşte să îi cheme pe urmaşii apostolilor, fiind convocat sinodul ecumenic. Ultimul a fost cel cunoscut ca "Vatican 2", al 21 sinod ecumenic al Bisericii Catolice. Dintre acestea, unele comunităţi rupte, aşa cum e Biserica Ortodoxă, recunosc numai pe primele 7. Alte comunităţi, care s-au rupt chiar mai devreme, aşa cum este Biserica Armeană, recunosc doar primele 3. Există şi o comunitate ruptă după Sinodul 20 ecumenic (Vatican 1), care se numesc "vechii catolici". Avem şi una ruptă foarte recent, după Vatican-2: sunt "sedevacantiştii". Mereu se mai rupe câte cineva, ortodocşii sunt foarte departe de a fi singurii. Dar, de fiecare dată, Biserica rămâne una singură, aşezată de Cristos pe temelia care este Petru. Noi credem că Biserica este vie, nu putem opri ceasul în mileniul I şi nici în mileniul al II-lea. Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.