Este rău râsul? Când și cât?

[RappY]

In alt thread, Demetrius a binevoit sa posteze un link catre invataturi din Filocalie, mentionand pagina unde putem gasi invataturi despre ras. Fragmentul de mai jos nu stiu daca este atribuit vreunui Parinte exact, si nu stiu cui apartin comentariile din paranteze, dar traducerea pare a fi a Pr. Staniloae:

Începutul pieirii monahului este râsul si lipsa fricii. Când te vezi stapânit de râs, cunoaste-te în adâncul relelor si în adâncul iadului. Râsul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Râsul întristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, întuneca întelegerea, scufunda în noroi constiinta, înaspreste si împietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Râsul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neîmplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de râs (glumet) este urât în fata lui Dumnezeu, privit cu scârba de îngeri, gol de toata virtutea, îmbracat în rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Râsul este dusmanul înfrânarii si prietenul demonilor, desfrânarii, rusine, osânda a celui câstigat de el. (Râsul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramâne în unirea cu ea, de a înainta spre ea si în ea.) Râsul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte între oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el îsi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine în monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar cât timp va putea-o face?) Râsul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Râsul nu ia în serios nici o valoare; priveste cu îngaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta între oameni – este deci o arma a diavolului.) Râsul nu recunoaste ceea ce s-a împlinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Râsul goleste sufletul de orice continut, de orice gândire, de orice relatie serioasa cu altii. Râsul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Râsul este pacatul neîncetat si un cui în suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Râsul este necunoasterea Scripturilor, mânie neîntârziata, strâmbarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Râsul este miscarea între cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; râsul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adânceste în bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) râsul este vietuire amagitoare, navala desfrâului, hambar de înduri rele si magazie de întelesuri urâte. Râsul este lipsit de gândul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce râde, ci de cel trist, cu atât mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce râde trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mântui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce râde se pierde.)

Citind acestea, toate cuvintele rezoneaza pentru mine. Dar mi-au venit totusi in minte doua lucruri:

1. Un interviu cu Pr. Adrian Fageteanu cand rade si glumeste intr-un context anume: https://youtu.be/PrJ3zo1Lqdo?t=214
2. Faptul ca acum de multe ori monahii faz poze zambind cu totii.

Inteleg ca zambetul nu e neaparat ras, dar oare nu se aplica multe din cele de mai sus? Pe de alta parte, inteleg ca sunt mult mai complicate aceste lucruri. E o diferenta totusi intre a glumi in lume, a glumi din motive sociale, a incerca sa mentii voia buna intr-un loc lumesc, si a glumi intr-o manastire, a glumi cu calugarii, sau chiar si in lume de a rade necontrolat.

Voi ce parere aveti?

[Demetrius]

Citind materialul de mai sus din Filocalia despre râs acum mai bine de 10 ani, am ramas cu sentimentul ca râsul este, de cele mai multe ori, o forma de a desconsidera relatiile dintre oameni prin a scoate in evidenta diferite simpatii sau pasiuni(patimi), prin a le ironiza; de asemenea se râde prin incercarea de a transfera atentia dinspre un cuvant(sau situatie) spre aspecte inrudite fortzat cu cuvantul initial tocmai pentru a starni râsul si a leza(umili) o anumita trasatura de caracter sau o persoana anume fara a o nominaliza.

Aproape intotdeauna, in toate "glumele" se pomenesc lucruri care intra in contradictie (mai mult sau mai putin) cu Scriptura si cu starea de spirit propovaduita de Cuvantul lui Dumnezeu.
Iisus n-a râs niciodata. De ce? Pentru ca râsul n-are nicio legatura cu transcendenta. spre care invatatura Lui ne indeamna.

[Adr.iu91]

În prealabil postat de RappY

Inteleg ca zambetul nu e neaparat ras, dar oare nu se aplica multe din cele de mai sus? Pe de alta parte, inteleg ca sunt mult mai complicate aceste lucruri. E o diferenta totusi intre a glumi in lume, a glumi din motive sociale, a incerca sa mentii voia buna intr-un loc lumesc, si a glumi intr-o manastire, a glumi cu calugarii, sau chiar si in lume de a rade necontrolat.

Voi ce parere aveti?

Daca razi la glume de lucruri sfinte, sau de mistouri la anumite persoane, daca razi de ghinionul altuia, da se considera pacat.

Rasul normal nu cred ca te afecteaza, iti da buna dispozitia. Eu am si o zicala, lipsa rasului duce la instalarea depresiei. Depresia = pacat!

A ok, esti la Biserica la slujba, te abtii sa razi (dar aici nu e depresie, e seriozitate, respect fata de Dumnezeu). Vine un copil face o boacana, mica cade rade, incep si oamenii de langa sa rada un pic, ma rog cine sunt foarte usor manipulati sa nu fie atenti la slujba.

Preotul meu la fel rade usor cand se vede cu persoanele drage. Astea sunt sentimente umane, care fara de ele noi am fi ROBOTI (adica fara suflet). E bine sa zambim, sa radem de lucruri omenesti (dar nu care duc la pacat), nu de lucruri sfinte, de lucruri rele si etc. Asta e parerea mea.

Deci fericirea => zambet => ras.

Este posibil ca in viata monahala sa fie aceste reguli mai drastice de a interzice rasul, dar in rest pentru enoriasi sau preoti cred ca e ok.

[Moroco]

Razi de prostie. De prostie razi cand razi. Aia declansaza rasul, prostia dusa pana la nebunie. Daca razi de prostia altora e pacat caci te bucuri de raul altuia fiindca prostia duce la rau insa rasul il poate opri pe incapatzanat. Daca razi de prostia ta in loc sa te tulburi atunci rasul acela poate fi pocainta. Daca razi in general de tot felul de fapte si intamplari, cautand talcul si morala, fara sa ai in vedere pe cineva la propriu, deci daca razi fara sa barfesti si sa osandesti pe cineva anume, atunci e ca o lupta pentru desavarsire si pentru intelepciunea obtinuta din osandirea prin ras a patimilor si greselilor tale si ale altora, oameni nedefiniti, nenumiti, care pot si ei lua folos si se pot indrepta si scapa de propria lor prostie.

Rasul, ironia, sarcasmul e cea mai eficace arma de strapungerea inimii si umilirea pacatosului trufash, nesimtit, semet, mandru, arogant si prea indraznet. Sigur ca se va simti jignit daca-l pui la punct razand de el cu subanteles si facandu-l de rusine in public insa daca e mai puternic, mai golan, mai derbedeu, mai huligan, te poate lua la bataie ca razi de el, ca-l faci prost sau nebun, deci iti trebuie mult curaj.

De Dumnezeu n-ai cum rade fiindca e Cel mai intelept si Cel mai sfant. A rade de Dumnezeu sau de ceva ce vine de la Dumnezeu este o sinucidere prin aruncare in necredinta si denota o minte plina de o tampenie lumeasca crasa dusa pana la nebunie extrema si pana la rautate, hula, batjocura, fiind exteriorizarea patimii unei neputinte desfranate prostesti prin care prostul lumii se dovedeste mai prost ca oricine inchipuindu-se mare si daca prostul de tipul asta neascultator mai e si fudul si grozav-gresicios fara frica de Dumnezeu, permitandu-si sa trufeasca prin ras, atunci parca nu e prost destul dupa formula populara: "prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul".

Pentru un calugar rasul osanditor nu e folositor caci raneste fratietatea, relatia smerita. Se poate folosi de catre sef sau staret daca prin ras mustri si indrepti cu duhul blandetii si mangaierii contaminant insa mai folositor e zambetul, rasul de drag, de bucurie, de vesilia pe care ti-o aduce mila de la Dumnezeu pentru cate o rana iar faptul ca esti in rabdare si HARrnicie trebuie sa te umple asta de veselie, adica atunci cand asculti si ai de facut ceva e bine sa fi vesel cu apropiatii caci fatza posomorata, ascunsa, cand faci voia Lui Dumnezeu e silnicie si jug greu de dus in spate si cursa pentru apropiati si pentru frati pentru ca nemultumirea de Dumnezeu merge in ocultism ipocrit spre razvratire si cadere accelerata.

Zic si io ce mi se pare.... dar defapt habar n-am ce spun asa ca imi vine sa rad de mine la cate chestii scriu dar si de cel ce citeste si ma crede intelept sau vrednic, lasandu-se pacalit de aparente.

Sunt un prost, un mare prost, asa ca merit sa se rada de mine in public! Radeti fratilor, nu ma supar, ba ma supar rau de cat is de prost.... prost si penibil, de ingrozit cand ma simt brusc asa consternat-pierdut si prins in flagrant de cate un acces de ras maxim la adresa mea ca un atac violent si intolerant la care imi vine sa ripostez. As riposta cumva insa din nefericire sunt prea prost ca sa stiu riposta si asta straneste o noua declansare de rasete, caci si de omul neputincios se rade si nu doar de prost, de ala ce se da mare ca sa ascunda momente penibile si grele de tipul asta ce te pot marca profund pe toata viata mai ales daca ripostezi prosteste si penibil dandu-te in spectacol!

Problema grava a rasului apare cand omul incepe sa rada viclean avand dubla comanda, din interes si pentru bani murdari! Atunci e uneltire! Uitand omul ca banii n-aduc fericirea ci atrag hotii, hotii care striga hotii!

[Adr.iu91]

De la părintele Calistrat, legat de râs.

https://vm.tiktok.com/ZGJKxURbh/

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

2. Faptul ca acum de multe ori monahii faz poze zambind cu totii.

Am văzut mai demult o poză cu Băsescu hăhăindu-se din mijlocul soborului de arhierei, nu văd ce vină aveau că se aflau acolo când l-a bufnit pe pirat râsul.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...ricii-noastre/

Mai degrabă smintitor mi se pare ca un călugăr să participe la petrecerile de nuntă chiar dacă e rudă apropiată cu unul din miri şi stă doar la masă.

[RappY]

Azi la biserică am văzut mulți copii jucându-se și râzând. Ce poate fi rău într-un copilaș râzând în biserică? Imi amintesc că odată a zis Pr. Papacioc să-ti păstrezi mereu un zâmbet în inimă. Și Mântuitorul ne-a zis, „de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3). Poate exista o inocență și o puritate în râs, mie așa mi se pare.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Azi la biserică am văzut mulți copii jucându-se și râzând. Ce poate fi rău într-un copilaș râzând în biserică?

Decat desconsideratia fata de jertfa lui Iisus Hristos a parintilor care isi duc copiii la biserica fiindca n-au ce sa faca cu ei cat timp ei sunt preocupati de fatarnicia si obisnuinta(ca la randul lor asa au fost obisnuiti de bunicii si parintii lor) de a fi prezenti duminica dimineata unde se aduna tot satul.
Cu alte cuvinte, parintii transmit copiilor respectul lor fata de Liturghie.

Sfanta Maria a "copilarit" in manastire (de la 3 ani) unde n-a invatat sa rada.

Mie nu mi s-a permis niciodata in copilarie sa nu particip la Liturgie cu toate raspunsurile cuvenite.
Sa ma joc sau sa nu fiu respectuos fata de Liturghie nici nu s-a pus problema.

În prealabil postat de RappY

Imi amintesc că odată a zis Pr. Papacioc să-ti păstrezi mereu un zâmbet în inimă.

Asta n-are nicio legatua cu rasul si e foarte duhovnicesc sa ai un zambet in inima in special cand n-ai niciun motiv.

În prealabil postat de RappY

Și Mântuitorul ne-a zis, „de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3).

Aici e vorba numai despre sinceritate, dar pentru ca eu am despartit propozitiile s-ar putea crede(din pacate) ca s-ar sugera si in Scriptura ca rasul e specific copilariei si nu e.

S-ar putea crede ca avand pentru zambet o consideratie oarecum sinonima ca pentru ras, lucru dedus din intregul mesaj, ma astept sa nu realizezi deocamdata ca suferinta este specifica crestinismului. Zambetul este necesar in inima pentru a nu fi tentat de evitarea suferintei, cum se pare ca esti tentat de conceptia care ti se citeste din cuvinte.

În prealabil postat de RappY

Poate exista o inocență și o puritate în râs, mie așa mi se pare.

Poate ca daca as putea citi in Scriptura un verset pomenind sau sugerand asta mi-as reconsidera parerea.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Poate ca daca as putea citi in Scriptura un verset pomenind sau sugerand asta mi-as reconsidera parerea.

Facerea 21, 6:

Iar Sarra a zis: "Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!"

Psalmul 2, 4:

Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!

Psalmul 125, 2:

Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie

Luca 6, 21:

Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Demetrius

ma astept sa nu realizezi deocamdata ca suferinta este specifica crestinismului..

Iar bucuria este specifică lui satana, așa-i?

Ia încearcă să nu mai fi tu drept peste măsură, pentru ce vrei să te nimiceşti?
Ia și citește de aici un articol, poate devii mai uman: https://www.crestinortodox.ro/editor...em-126675.html