Patericul mirenilor

[Laurentiu]

Un preot le spunea credinciosilor:
"Un terorist a pus o bombă la o bancă ce ocupa parterul si primul etaj al unui bloc învecinat cu blocul în care locuiesc eu. Bomba a explodat si blocul a căzut la pământ. Nu au fost multe victime, căci locatarii erau plecati în concediu. Dar au rămas fără locuinte. Când s-au întors din concediu, văzând că s-a ales praful de apartamentele lor, majoritatea au căzut în deznădejde. Îi priveam din când în când pe geam. Iesind să cumpăr ceva, m-am întâlnit cu un vecin care locuise în blocul care explodase. Mi-a spus:
- Părinte, Îi multumesc lui Dumnezeu că nu eram acasă. Eram la socri cu familia.
Credinta lui m-a mirat. Nu era un om cu multi bani, deci încercarea prin care trecea era cu atât mai mare.
- Nu ai avut gânduri de deznădejde?
- Deznădejde? Nu, părinte. V-am spus: I-am multumit lui Dumnezeu că suntem întregi. Cu casa, se va rezolva până la urmă. Nu ne lasă Cel de sus. Pentru noi nu e atât de greu cum e pentru cei care si-au pierdut un sot, o mamă sau un copil în această nenorocire.
Toti erau deznădăjduiti, numai el nu. Iată ce înseamnă să ai credintă puternică. Putea să cârtească, dar nu a făcut-o. Si a luat plata răbdării sale".

Povestit-a unul din părinti, zicând: "Fiind eu în Exorinho, au venit frati săraci acolo sâmbătă seara să ia milostenie si, când dormeam noi, unul dintr-însii, având numai o rogojină din care jumătate era pe deasupra lui si jumătate dedesubt, îngheta de frig, căci era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta udului, l-am auzit când se chinuia si tremura de frig, cum se mângâia pe sine si zicând lui Dumnezeu: "Multumesc, Tie, Doamne, pentru toate bunătătile Tale pe care le faci cu mine, căci câti sunt acum în fiare, iar altii cu picioarele băgate în butuc si nici udul lor nu pot să si-l facă, iar eu ca un împărat îmi întind picioarele". Eu, auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor".

[Laurentiu]

Un crestin de la tară a venit într-o zi la oras cu niste treburi. Duminica s-a dus la Liturghie. Primise dezlegare de la duhovnicul său să se împărtăsească. Dar, când a intrat în biserică, s-a smintit văzând că preotul ce slujea era unul care, nu cu multă vreme înainte, se dusese să facă o sfestanie la un sex-shop. Vuise toată mass-media din această cauză. Crestinul vru să plece din biserică, nevrând să fie împărtăsit de un preot nevrednic. I-a spus fratelui său că mai bine se plimbă prin parc decât să stea la slujba unui preot atât de păcătos. Fratele a iesit putin cu el afară din biserică si i-a zis:
- Tu crezi că, dacă un preot e păcătos, Liturghia slujită de el nu e valabilă? Că el nu poate săvârsi Sfintele Taine? Tu crezi că Hristos a întemeiat o Biserică în care, dacă un preot este păcătos, toată turma pe care o păstoreste să fie sortită pierzaniei? Nu. Oricât de păcătos ar fi preotul, poate săvârsi Sfintele Taine. Chiar dacă e păcătos, poate da dezlegare de păcate. E adevărat că un preot păcătos nu e o bună călăuză duhovnicească si că, dacă poti să te spovedesti la un preot cu viată sfântă, folosul va fi mult mai mare. Pentru că, desi amândoi dau dezlegare de păcate, sfaturile lor nu sunt la fel, ci sunt pe măsura jertfirii preotului. Dar acum tu trebuie să te împărtăsesti. Fă-o cu toată încrederea. Nu fi ca cei care refuză să cumpere unele produse de calitate numai pentru că ambalajul lor nu arată bine.

Un preot obisnuia să meargă la un sihastru oarecare pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindcă el nu iesea afară. Deci a venit cineva la sihastru si l-a pârât pe preot, grăind nenumărate prihăniri asupra lui. Când preotul a venit, după obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind scârbit. Atunci preotul s-a întors înapoi. Si iată glas către sihastru, grăind: "Au luat oamenii judecata Mea". Si o dată cu glasul a avut o vedenie: a văzut un put de aur si o ciutură de aur si funia de aur si apa foarte bună si limpede si a văzut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrând sihastrul să bea din apă, s-a sfiit si nu a băut, căci era bubos cel ce scotea apă. Si iată glas către dânsul iarăsi zicând: "Pentru ce nu bei din apă, ce pricină are bubosul ce scoate apă, că scoate si toarnă?". Venindu-si întru sine sihastrul si luând seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a făcut pe el să-i slujească în continuare.

[Laurentiu]

Va urma..

[Laurentiu]

Va urma..

[2io]

O studentă a dat examen la facultate. Aflându-se departe de casă, se simtea foarte singură. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la un duhovnic cunoscut, despre care auzise numai lucruri bune.
Fata i-a spus că în urmă cu câtiva ani fusese violată de un vecin si că de atunci fusese ispitită foarte puternic să se culce cu prietenul ei. De curând se despărtise de acesta si îi era teamă ca nu cumva farmecul vietii păcătoase din cămin să o molipsească. Părintele a sfătuit-o cu grijă si, printre altele, i-a spus:
- Să nu mergi niciodată la discotecă sau la petreceri dezmătate. Să nu te duci decât acolo unde stii că nu Ti-ar fi rusine dacă Hristos ar veni la tine, să vadă ce faci. Hristos ne vede în fiecare clipă.
Fetei îi era din ce în ce mai greu. Aproape toate colegele ei trăiau în păcat. Când singurele două prietene pe care le avea au murit în urma unei avalanse, aflându-se într-o excursie la munte, pe fată a biruit-o deznădejdea.
- Părinte, ce să fac, îmi e din ce în ce mai greu? Nu mă mai obsedează faptul că am fost violată, dar mă obsedează faptul că sunt singură. Dacă nu intru în discotecă, cine o să se uite la mine?
- Cum ai răbdat până acum, rabdă si în continuare.
- Până când, părinte, până când?
- Până va vrea Dumnezeu.
Când a intrat în ultimul an de facultate, cel mai arătos coleg al ei, sătul de betii, de femei si de alte patimi, s-a hotărât să îsi schimbe viata. Si a venit să se spovedească tot la duhovnicul ei. Nu a trecut mult si cei doi au venit împreună la preot.
- Părinte, am venit să vă cerem binecuvântare să ne căsătorim. Ne simtim făcuti unul pentru altul.
- Când vreti să vă căsătoriti?
- Si luna viitoare.
- Eu zic să asteptati să terminati facultatea, ca să aveti un rost în viată. Dar, decât să cădeti în curvie, mai bine vă căsătoriti într-o lună. Vă dau binecuvântarea mea.
Discutia a continuat câteva minute. În cele din urmă, tinerii s-au hotărât să amâne nunta până după terminarea facultătii. Părintele i-a spus că îi asteaptă la el să se spovedească ori de câte ori vor fi ispititi să trăiască în păcat.
Înainte de a-i cununa pe tinerii licentiati, părintele a luat-o deoparte pe fată.
- Cum e mirele, băiat bun?
- Parcă nu stiti! E tot ce îmi trebuie mie.
- A venit vremea să te bucuri de roada ascultării tale. Si să tii minte: dacă pentru ascultarea de până acum Dumnezeu ti-a rânduit un sot atât de minunat, dacă vei rămâne pe calea credintei, la sfârsitul vietii vei dobândi raiul. Si cea mai mică bucurie de acolo va fi mai mare decât bucuria pe care o simti acum.

Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov că, mergând către un bătrân tebeu la Schit, sedea în pustie si luând avva lui un lemn uscat, l-a răsădit si i-a zis lui: "În fiecare zi adapă acest lemn cu câte un ulcior de apă, până ce va face roadă". Si era departe de dânsii, încât se ducea de cu seară si venea dimineata. Iar după trei ani, a trăit lemnul si a făcut roadă si, luând bătrânul rodul lui, l-a dus la biserică, zicând fratilor: "Luati, mâncati rodul ascultării!". (1-97)

[2io]

Citind foarte mult despre vietile marilor pustnici, un credincios a vrut să le urmeze în nevointă. A început să tină post negru în fiecare zi de luni, de miercuri si de vineri. Cu sotia si copiii săi nu vorbea aproape nimic, stătea tot timpul si se ruga. Desi sotia îsi mai dorea să facă alt copil, el făgăduise lui Dumnezeu că nu se va mai atinge de ea, că îi va fi ca un frate. Duhovnicul nu îi dăduse binecuvântare pentru o asemenea înfrânare, dar el, considerând că duhovnicul este nepriceput, trăia cum vroia. Mândria îl biruise.
După câteva săptămâni de când începuse o asemenea nevointă, diavolul a ridicat asupra lui război puternic, ispitindu-l cu gândul desfrâului. Si, într-o zi, intrând din greseală în baie, fără să stie că fiica sa cea mare era acolo, a văzut-o dezbrăcată. A fost biruit de poftă si, stiind că fiica sa trăia în păcat cu prietenul ei, s-a gândit că nu ar fi un păcat atât de mare dacă s-ar culca cu ea. Cu mintea întunecată de poftă si-a violat fiica. Fata a rămas însărcinată. S-a dus la politie si a spus ce îi făcuse tatăl ei. Acesta nu a negat faptele relatate de fată, asa că a fost dus la închisoare.
Duhovnicul său, auzind ce s-a întâmplat, s-a dus să îl vadă. Dar, când a ajuns la închisoare, a auzit că bărbatul se spânzurase după ce auzise că fiica lui, în timp ce încercau să îi provoace avortul, făcuse unele complicatii si murise.

[Laurentiu]

:)

[windorin]

Tare frumoase sunt aceste mici intamplari din viata crestinilor. Va multumesc.
[COLOR=darkred]Viata fiecaruia poate si trebuie sa devina un mic pateric cu astfel de momente.[/COLOR] Dea Domnul !