BINECUVANTAREA

[elena2008]

Ma iertati ca indraznesc...
mi s-a intamplat de foarte multe ori sa gandesc rau despre cineva care ori mi-a adresat vreun cuvant urat, m-a jignit in vreun fel, mi-a facut vreun rau de orice natura...mi s-a intamplat sa-l ocarasc in gandul meu (sunt prea timida sa o fac si cu glas tare, multumesc lui Dumnezeu), sa-mi fac o parere proasta despre el, sa-l consider un om..nu chiar bun. Si la scurt timp dupa aceea mi-a fost dat sa aflu ce necazuri se petreceau si in viata acelui om, ce-i macina sufletul...sau sa-l vad facand vreun lucru demn de toata admiratia. Si am invatat ca nimeni nu poate sti ce e in sufletul altuia, si deci nu am de ce sa ma supar sau sa urasc, pentru ca nu pot cunoaste omul. Oricine e in stare de o fapta buna, trebuie doar sa i se ofere prilejul.
Mi s-a demonstrat de multe ori ca daca ofer iubire, mi se intoarce un zambet. Si chiar daca nu primesc nimic inapoi, macar nu am povara urii pe suflet.

E asa de fumos sa ierti, sa iubesti! Si chiar daca esti ranit, cel mai bun balsam tot iubirea este! Gandul ca neraspunzand la rau cu rau este bine placut in ochii lui Dumnezeu, si ca inima ti-i plina de iubirea Lui... cum poate cineva sa dea asa o comoara pe un suflet intunecat de ura?!

[cristiboss56]

De binecuvantat pe cineva ce mi-a facut rau sau mi-a adresat injurii , nu am facut-o, dar de curand , am reusit a nu ma revolta, a nu gandi de rau impotriva cuiva ce mi-a adresat injurii si cuvinte greu de reprodus.

[ioanhodean]

cand cineva ma cleveteste sau mi este facut rau , in mine zic: Doamne iarta`l ca nu stie ce face!:)

In urma cu cativa ani, am gasit scrise intr-o carte alcatuita de un medic cateva cuvinte referitoare la importanta iertarii greselilor aproapelui pentru mentinerea sanatatii. Trecusem prin cateva situatii neplacute si aveam o lista intreaga (imaginara, fireste) cu pacatele altora, iar eu ma spovedeam in mare graba si ma bucuram daca preotul nu ma intreba prea multe. Dar atunci ma confruntam cu o boala grava si eram obligata sa incerc totul pentru a ma insanatosi. Asa ca, fortata de duhovnic, mi-am cerut chiar iertare de la unii dintre cei care mi-au gresit. Pe altii i-am ,,amnistiat" in gand. Apoi am inceput sa-i trec la Sfanta Liturghie. Dupa vreo cinci ani, una dintre persoanele respective si-a cerut iertare de la mine. A fost un exercitiu duhonvnicesc cu gust amar la inceput, ca orice doctorie, dar care mi-a adus multa bucurie dupa aceea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioanhodean

cand cineva ma cleveteste sau mi este facut rau , in mine zic: Doamne iarta`l ca nu stie ce face!:)

Tot la cei ce ne fac rau sau ne apasa pe noi, obisnuiesc a murmura sa a spune in gand"lumineaza-l DOAMNE!". Trebuie totusi sa fim foarte atenti si corecti in a cataloga vrajmasia, dusmania, de a nu raporta proprile interese ,fata de o anumita situatie, neacceptand interesele, nevoile comunitatii, pentru ca atunci trebuie a ne bine cuvanta pe noi insine. Pare stupid, dar in multe cazuri catalogam mult prea repede si fara temei, pe cineva ce pare a ne fi ostil noua, ca dusman, etc.

[panaghia]

În prealabil postat de iosif

Jenica...eu nu ma supar! Insa aici nu te descopera nimeni....spui si atat! E o marturie a unui om care nu se pierde, ci ii poate intari pe multi! Nu e vorba de revelatii si aratari...ci despre ceea ce simtim! E o comuniune de credinta...aceasta marturisire!

iarta-ma iosif,dar ii dau dreptate jenicai,de multe ori se intampla ca ,chiar daca nu ne spunem identitatea sa stricam cu gura ceea ce facem duhovnicesc si asta o zic din experienta,de multe ori voind sa ajut pe altii am impartasit din experienta doar pt a ajuta si pe altii nu din mandrie si am pierdut acel lucru bun pe care Domnul mi-l daruise.

[panaghia]

insa am sa pot spune ca sotul meu a trait acest sentiment de a binecuvanta pe cei care ii are de vrajmasi si prin aceasta prisma vorbind cu mine a incercat sa ma faca si pe mine sa nu le port pica insa nu a reusit din partea mea decat o ameliorare nu am ajuns sa ii binecuvintez.tousi in acel moment am observat ca a capatat pace in suflet,prin neinvrajbirea dusmanilor,pe de alta parte nu are mereu aceeasi putere pt ca si starea lui duhovniceasca nu e constanta si in momentele lui de deznadejde va dati seama ca nu ii mai binecuvinteaza,insa in acel moment il intaresc eu ajutandu-ne unul pe celalalt la nevoie.

Dar ce inseamna a binecuvanta?
Conform DEX, binecuvantarea inseamna:

BINECUVÂNTÁ, (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P.anal. A dori prosperitate şi fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoştinţă.

BINECUVÂNT//Á 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta

Deci, a binecuvanta nu are numai sensul de a revarsa harul divin, ceea ce noua ca mireni nu ne este cu putinta; dar noi putem in schimb sa ne folosim de al doilea sens, si anume de a sustine pe cineva, in loc de a i te opune, intr-o discutie contradictorie de exemplu, punand astfel capat divergentei. Acest lucru il recomanda Sf. Vasile cel Mare. In orice caz a binecuvanta nu are niciodata sens negativ.

Prin urmare, am apelat la acest mijloc de a pune capat unor discutii interminabile chiar aici pe forum. In loc de efectul scontat, cei binecuvantati au scris ca nu vor sa fie binecuvantati de mine, intelegand total gresit sensul cuvintelor; unii chiar crezand ca a binecuvanta poate fi chiar ceva negativ. Sper ca acum sa se dumireasca asupra sensului acestui cuvant prin excelenta pozitiv.
Am invatat de mai multa vreme sa binecuvante in gand in special copiii, pe care ii intalnesc plangand. Este o mare bucurie sa constat, ca dupa binecuvantare in numele Domnului nostru Iisus Hristos, inceteaza sa mai planga.
Binecuvantand pe altii am capatat in primul rand eu liniste in suflet si detasare de o discutie fara finalitate si fara iesire, in care aveam sentimentul ca ma aflu intr-un labirint.
Binecuvantati si veti vedea, cum sufletul dintr-odata se usureaza de tot balastul si se detaseaza de ceeea ce este neesential.
Bun sfat ne-a dat Sf. Vasile cel Mare! Sa il urmam!

[iosif]

Marturiile acestea nu ne pierd pe noi decat daca le facem cu mandrie! Aici marturia are alte valente si nu cred ca pune in pericol starea noastra duhovniceasca, daca, asa cum am spus, marturisim cu smerenie.

Ma bucura mult si multumesc celor care si-au marturisit experienta binecuvantarii. Pnetru mine este o incurajare puternica si sper ca si pentru multi altii care doresc sa traisca TAINA BINECUVANTARII, MISTERUL IERTARII!

Va imbratisez pe toti si Il rog pe bunul Dumnezeu sa ne daruiasca inmultita aceasta putere a binecuvantarii si a iertarii!

smerenia fatarnica razbate din spatele unor asa-zise binecuvantari. la ce bun forma fara fond? ca sa citez pe un cunoscut parinte : "tipic, tipic, dar la inima, nimic!"