Noaptea Sfantului Bartolomeu

[LaPetiteMoc]

Încă de timpuriu, pe vremea şederii sale în Franta şi apoi prin discipolii săi, atunci când a fost exilat la Geneva în 1541, Jean Calvin atrage spre învăţăturile sale, strânse în monumentala
operă - 'Instituţia creştină' (1536) -, mulţi aderenţi din rândurile intelectualităţii şi nobilimii
franceze, cărora le-a dat un semn distinctiv de ceilalti, numindu-i hughenoţi sau purtători de cocardă. O perioadă, când ideile sale nu erau considerate prea primejdioase, a găsit refugiu la curtea lui Francisc I (admirator al artelor frumoase, calm, diplomat, echilibrat). Acest mare rege era implicat în războaiele italice şi datorită lui s-a stabilit
frontiera de est a Franţei cu mici retuşuri până azi . În ţelurile sale politice a avut sprijinul
multor nobili reformaţi.

Nu acelasi lucru se va întâmpla si cu urmaşii săi, mai ales prin sosirea Catherinei de Medici, cruda italiancă florentină, care va trece peste cadavre, ucigându-şi chiar apropiaţii pentru a-şi atinge scopul final: reinstaurarea catolicismului.

Sângele aprig florentin şi tendinţa spre absolutism n-au părăsit-o nici în ultima clipă. Italia, în ansamblu, a fost una dintre putinele ţări ale Apusului, nelovite de veninul Reformei şi unde catolicismul era încă nealterat. Când a sosit în Franta, a găsit o situaţie religioasă confuză, care ameninţa să dezbine unitatea monarhiei franceze. De aici şi
până la a-şi impune respectul supuşilor n-a fost decât un singur pas: 'Divide et impera'. Între 1561-1588, regatul va fi condus din umbră de marea regină Catherine, iar cei doi fii ai săi - Carol al IX-lea (1562-1574) şi Henric al III-lea (1574-1589) - care nu au fost decât instrumente ale puterii.