Antoniap: solutia propusa de tine este cea duhovniceasca. Asa ar trebui sa se procedeze via Christi. Dar, daca abordezi problema in maniera asta in fata multor preoti de mir (ortodocsi) o sa ti se raspunda in termeni care nu au nicio legatura cu spiritualitatea crestina. Si apoi oamenii se ataseaza si de ziduri pentru ca au trait acolo momente importante din viata lor: si-au botezat si cununat copii, si-au prohodit rudele, apoi sa nu mai vorbim de amintirea sarbatorilor mari. Nu te desparti de propria memorie pozitiva fara suferinta......
Legat de parohiile cu biserici modeste sau chiar fara biserici. Am observat ca nivelul duhovnicesc al multor parohii cu posibilitati modeste este mai ridicat decat al acelora care te impresioneaza doar cu logistica. In istoria comunitatilor parohiale tinere regasim perioada "catacombelor" adica perioada inceputurilor modeste (paraclise improvizate, corturi, aer liber, baraci etc.); e un mister faptul ca vitalitatea acestor comunitati scade pe masura ce-si construiesc un locas de cult permanent, adeseori frumos impodobit. Desigur, nu generalizez, dar am suficiente date care confirma acest straniu fenomen. Sincer, m-as bucura din toata inima sa aflu de la voi ca nu e intotdeauna asa...
|