Timpul sacru

[sophia]

Sa nu le amestecam de dragul metaforei si poeziei.
Timpul lui Dumnezeu este sacru si nesfarsit. Timpul oamenilor este limitat din pacate.
Nu este vorba ca am uitat de Dumnezeu, de sarbatoare, slujba in biserica, ci de faptul ca timpul nostrui fizic este limitat. Ziua are pentru noi numai 24 ore ce trebuie darmuite, anul 365 de zile si viata de la 0 la 120 ani, fiecare cat ii da Dumnezeu.
Omul, ca individ nu este vesnic.

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Sa nu le amestecam de dragul metaforei si poeziei.
Timpul lui Dumnezeu este sacru si nesfarsit. Timpul oamenilor este limitat din pacate.
Nu este vorba ca am uitat de Dumnezeu, de sarbatoare, slujba in biserica, ci de faptul ca timpul nostrui fizic este limitat. Ziua are pentru noi numai 24 ore ce trebuie darmuite, anul 365 de zile si viata de la 0 la 120 ani, fiecare cat ii da Dumnezeu.
Omul, ca individ nu este vesnic.

Nu este vesnic prin sine, dar paradoxal desi are un inceput nu va mai avea un sfarsit. Sfantul Grigorie Palama ne spune ca "Dumnezeu aduce fiinta din nefiinta dar niciodata nu va trece fiinta in nefiinta". Vesnicia este un dar de la la Dumnezeu. Ea poate fi fericita-rai sau nefericita-iad.

[mihailt]

Eu nu cred ca Sfantul Grigorie Palama a invatat vreodata ca timpul cand mergi la Sfanta Liturghie ar trebui despartit de celalalt timp.
Tot timpul poate deveni Sfintit daca incercam sa urmam legea lui Dumnezeu Iisus Hristos iar daca vedem in noi pacate impotriva legii lui Dumnezeu Iisus Hristos putem zice in sufletul si mintea noastra :"Doamne miluieste-ma" cam asa a zis Sfantul Grigorie Palama pe scurt sau cum zic unii "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" sau "Maica Domnului miluieste-ma" etc.

Si la Sfanta Liturghie daca eu vin si stau cum se cuvine atunci devine acel timp Sfintit daca nu normal ca nu devine tot ci numai timpul de am participat cum se cuvine.
Asa ca de ce sa ma fudulesc eu si sa zic ca particip cum se cuvine la Sfanta Liturghie cand nu e asa?
Daca pacatuiesc un pic in adancul sufletului cu o scurta intentie inseamna ca nu am stat complet cum se cuvine la Sfanta Liturghie,ca nu am participat cum se cade la Sfanta Liturghie.Daca am avut o parere gresita despre cineva sau cine stie cate pacate mai sunt asta inseamna ca nu am participat complet cum se cuvine la Sfanta Liturghie.Si cate pacate mai sunt.
Daca eu nu imi cunosc pacatele care sunt in mine aceasta se datoreaza ca ma impartasesc prea putin de harul lui Dumnezeu.

[georgeval]

În prealabil postat de mihailt

Eu nu cred ca Sfantul Grigorie Palama a invatat vreodata ca timpul cand mergi la Sfanta Liturghie ar trebui despartit de celalalt timp.
Tot timpul poate deveni Sfintit daca incercam sa urmam legea lui Dumnezeu Iisus Hristos iar daca vedem in noi pacate impotriva legii lui Dumnezeu Iisus Hristos putem zice in sufletul si mintea noastra :"Doamne miluieste-ma" cam asa a zis Sfantul Grigorie Palama pe scurt sau cum zic unii "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" sau "Maica Domnului miluieste-ma" etc.

Si la Sfanta Liturghie daca eu vin si stau cum se cuvine atunci devine acel timp Sfintit daca nu normal ca nu devine tot ci numai timpul de am participat cum se cuvine.
Asa ca de ce sa ma fudulesc eu si sa zic ca particip cum se cuvine la Sfanta Liturghie cand nu e asa?
Daca pacatuiesc un pic in adancul sufletului cu o scurta intentie inseamna ca nu am stat complet cum se cuvine la Sfanta Liturghie,ca nu am participat cum se cade la Sfanta Liturghie.Daca am avut o parere gresita despre cineva sau cine stie cate pacate mai sunt asta inseamna ca nu am participat complet cum se cuvine la Sfanta Liturghie.Si cate pacate mai sunt.
Daca eu nu imi cunosc pacatele care sunt in mine aceasta se datoreaza ca ma impartasesc prea putin de harul lui Dumnezeu.

Este posibil sa nu ma fi inteles. Eu nu m-am referit la timp ci la sensul existentei noastre.

[radianca]

În prealabil postat de georgeval

Este posibil sa nu ma fi inteles. Eu nu m-am referit la timp ci la sensul existentei noastre.

Preiau ideea de sens al existentzei, si spun ca armonia dintre Sacru si Profan( aici Mircea Eliade ne poate ajuta, in sensuri...)ar trebui sa fie unul din sensurile vietzii noastre. Numai asa, mintea coboara in inima, iar rugaciunea isi descopera rostul sau.

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Sa nu le amestecam de dragul metaforei si poeziei.
Timpul lui Dumnezeu este sacru si nesfarsit. Timpul oamenilor este limitat din pacate. Nu este vorba ca am uitat de Dumnezeu, de sarbatoare, slujba in biserica, ci de faptul ca timpul nostrui fizic este limitat. Ziua are pentru noi numai 24 ore ce trebuie darmuite, anul 365 de zile si viata de la 0 la 120 ani, fiecare cat ii da Dumnezeu. Omul, ca individ nu este vesnic.

Timpul lui Dumnezeu este vesnicia. Deoarece dragostea Sa pentru noi este fara margini, ne-a dat si noua posibilitate de a raspunde iubirii Sale in "vecii vecilor", adica in vesnicie. In slujbele Bisericii, chiar daca ne aflam sub presiunea si mersul istoriei, pregustam vesnicia.

Cineva definea timpul istoric drept vremea dintre chip si asemanare. Dar acest progres duhovnicesc - de la chip la asemanare - presupune sa oferim (sa jertfim), pe cat putem, timpul lumii acesteia lui Dumnezeu.

Asadar, sa luam seama ca acest timp al lumii, sa treaca pentru noi cu folos. Ieri este deja istorie pentru noi. Astazi nu trebuie sa urmarim a fi mai destepti, mai bogati etc, ci mai sfinti.