stie cineva un copil ce poate fi adoptat?

[ungureanuralucalaura]

În prealabil postat de adryana23

eu cunosc pe cineva care este gravida si doreste sa isi dea copilul spre adoptie imediat ce se naste daca cunoasteti pe cineva care doresc sa adopte

as vrea un raspuns. Imi doresc prea mult un copil.

[Corinusha]

În prealabil postat de AlinB

Pai sigur ca era normal sa simta asa si nu pentru ca afost infiat ci de cum a fost crescut de cel care l-a infiat, daca a ajuns sa ii spuna asta "intr-un acces de furie" poti fi sigura ca nu a fost singurul si mult mai multe lucruri au fost spuse de-a lungul timpului..

din pacate i-a zis bunica, nici macar parintele care l-a infiat. Numai ca, din pacate nu e singurul care a reactinat nasol cand a aflat, ci mult copii infiati reactioneaza aiurea cand afla, daca afla tarziu, dar mai ales daca afla de la altii. nu ma pot pune 100% in locul lor; cum ziceam, ai mei mi-au zis de cand ma stiu, dar consider ca foarte bine au facut. Si asa, se gasesc oamni care sa-mi zica ca as avea o sora geamana, o bunica care mi-a zis ca as avea un frate mai mic, in conditiile in care nici unul din persoanele care mi-au zis lucrurile astea nu au cces la asemenea informatii. Probbil oi avea vreun frate/sora mai mica; femeia era abia o fata; avea 16 ani; m-as mira sa nu fi facult alt copii si/sau sa nu se fi casatorit or whatever niciodata.

[Corinusha]

În prealabil postat de sophia

Vad niste mesaje pe acest forum si ma ingrozesc. Unii cauta copil de adoptat, altii cauta parinti sa adopte un copil. Paraca e mica publicitate.

Oh daca ar fi totul atat de simplu. Sa dam anunt si sa gasim copil, respectiv parinti!
Eu stiu ca nu se face asa. nu stiu de ce, dar adoptia se face prin institutiile specializate.
Copiii oferiti spre adoptie trebuie anuntati acolo si parintii adoptatori tot acolo trebuie sa intrebe si sunt indrumati la centre sa vadac copii.

Poate ca totusi in tara se mai face si asa si te duci si gasesti copilul privat sau abandonat in spital. Dar nu stiu daca ti-l si da institutia.
Trebuie multe acte si conditii.

Se poate face asa, daca persoana in cauzqa nu cauta un anume tip de copil, daca nu il intereseaza etnia copilului sau credinta care o au sau nu o au parintii biologici etc. Ti-i da institutia, si putin mai repede hiar daca se gaseste cuplu de parinti adoptatori si parinte care vrea sa ii dea copilul spre adoptie; desiur, actele se fac la fel si dureaza si asa, dar e putin mai usor pentru ca acceptul se poate primi si mult mai repede.


Pentru Corinusha

Este parerea ta si ti-o respect. Eu am cunoscut si alte pareri.
Si tu prin prisma ta vezi lucrurile totusi prea simplist. Dar in fine. Asa a fost in cazul tau.
Dar sunt oameni si oameni. Unii mai sensibili, care analizeaza mai mult lucrurile.
Nu sunt nici infantilisme si nici prostii. Pana si la un catel si tot iti pui niste probleme inainte sa-l iei, daramite la un copil.

Unii isi pun problemele astea, desi sincer, mie personal mi se pare o prostie a-ti pui atatea probleme, o data ce sti ca copilul e sanatos si punct. Pot aparea pe parcurs destule, si fra ca copilul sa aiba ceva genetic. La fel e si cu un catel. Eu mi-am ales catelul in functie de culoare, sa semene la culoare cu tatal lui. Atat. Nu mi-am pus problema ca se va imbolnavi sa ca nustiuce. Sunt costienta ca poate avea probleme, dar sunt dispusa sa am grija de el. La fel vad lucrurile mai ales in cazul unui copil. De ce cauta cuplurile "copilul perfect", care sa fie alb, cu ochii nustiucum, sa nu fie tigan, sa nu x, sa nu y etc? Pentru ce? Adopta copil in loc de trofeu sau cre0i faza la chestiilea astea "stetice" Adica un copil tigan nu are dreptul la o familie, la fel ca un copil roman?! Nu e asta ipocrizie?

[quote]Eu una nu inteleg de ce trebuie sa spui copilului neaparat si mai ales de mic ca este adoptat. La ce-i ajuta si de ce fac asa un teatru daca li se spune mai tarziu, cand sunt mai maturi si pot sa inteleaga?
Cam ce ar trebui dupa parerea ta sa spui unui copil la 1 an, 2 sau 3?
Si ce intelege?
Copiii (indiferent) la ce varsta afla sufera. Este un soc mare. Indiferent la ce varsta. Macar la varsta mai mare intelege si daca nu-i convine poate sa plece in legea lui daca asa doreste. [quote]

Pentru ca asa e corect si pentru ca asa e el mai bine. Nu ii zici copilului ca e adopat doar 1 data, cand are 1 an sau 2 sau 3, ci ii explici frumos, pe intelesul lui, de fiecare data cum sta treaba. Nu e mare luru si cu siguranta copilul alanu va sufri ca a aflat ca e adoptat. Trust me, nu-s singura in situatia asta.
E un soc doar daca afla tarziu; habar nu ai ce se pot intreba copiii aia, chiar si daca afla la 6-7 ani.

Da, am citit si auzit la televizor cazuri reale care au urat pe parintii adoptatori, care nu au fost de acord ca au fost adoptati.
Altii care s-au infuriat ca au fost conceputi cu ajutorul medicului si celule donate.
Sunt cazuri si cazuri. Nu putem generaliza! Oamenii sunt diferiti, reactioneaza si gandesc, simt diferit.

In cazurile de la televizor nu zice nimni de apt de ce au urat copiii aia pe prinii adoptatori sau de ce s-au infuriat ca au fost conceputi in laborator. Aici e problema. E cam cum zice Alin (cand s-a referit la cazul colegului meu de liceu).

Exista oameni care nu inteleg cum este sa-ti doresti sa ai copil si sa nu poti. Pur si simplu. Nu inteleg, nu au trecut prin asta si nu stiu cum este si atunci ii calca in picioare pe acesti oameni pentru ca au ales alte cai si s-au zbatut.
Nici nu stiu cata suferinta si efort se ascund in spatele acestor alte cai.

Da, asa e. Ai dreptate. Ca om care ai copii, nu poti sa iti imaginezi cum e sa iti doresti copii si sa nu ai. Asa e. Dar nu inteleg de exemplu, de ce multi parinti adoptatori, sunt terfeliti pentru ca au adoptat. Ai mei au trecut printr-un episod similar din partea uneu matusi si a unui unchi. A durat aproape 3 ani, pana au cunocut "plodul infiat", a.k.a pe mine. Culmea, m-au indragit din prima secunda, dupa ce, ni e-a randul i-au pus pe ai mei la zid ca "de ce au facut prostia asta?"

Si Corinusha - da conteaza cine a nascut copilul. Pentru ca sunt si lucruri genetice. Si mai este vorba si de alte lucruri.

Alte lucruri, cum ar fi ce anume? Ca in afara de genetica chiar nu ma pot gandi la altceva.

Uite de exemplu pe acest forum este asa o inversunare a oamenilor impotriva altor confesiuni sau religii. Crezi ca ei ar adopta un copil care sa nu fie din oameni ortodocsi?
Important este si cum este crescut copilul. Categoric.
Important este si prin ce traume a trecut.
Sigur si copilul propriu poate trece prin traume. Este valabil pentru toti copii.

Pai copilul ala, la cateva luni-1 an-2 ani, stie oare de ortodoxie sau religii? Crezi ca are in sange conesiunea sau lipsa acesteia a parintilor? HAI SA FIM SERIOSI.
dE CE NU AR ADOPTA COPII CARE SA PROVINA DIN FAMILII NEORTODOXE/ATEE/BUDISTE/ETC? Pentru ca ce?

[Corinusha]

Cel mai important este ca parintii sa se potriveasca in final cu copiii. Sa aibe bucuria si multumirea in suflet. Ca si la casatorie.
Il iei pe cel care-ti place si pe care il iubesti si cu care cel putin crezi ca vei trai o viata intreaga.

Potrivirea asta e o prostie. Ea nu exista. Daca ai posibilitatea sa fci proprii tai copii, oare ai posibilitatea sa le alegi culoarea ochilor, parului, intelignta, etc? Nu, nu ai cum. Si copilul nu mosteneste naparat (fizic vorbind) parintii, ci isi poate mosteni bunicii si chiar strabunicii (aia care habar nu ai cum aratau macar). Nici cu copilul biologic nu e sigur ca te vei potrivi. Si copiii au personalitatea si temperamentul propriu, diferit de al vostru, al parintilor. Idde e ca tu, ca parinte, ori accepti si iti iubesti copilul asa cum e, ori nu il accepti si nu-ti pasa de el. Asta e valabil si in familii naturale.

Nu se poate face cu forta nici casatoria si nici adoptia. De aia te si intreaba (din cate am inteles) in formular daca vrei fata sau baiat, sau frati, varsta, nationalitate, sanatate.

Asta se face tocmai pentru ca exista oameni carora le pasa atat de mult de aspectul ast fizic si estetic al copilului. Oameni care nu inteleg ca un copil e un copil, chiar daca nu e "copilul ideal", care oricum nu exista. Deloc.

Nu te inteleg totusi!!! De ce sa obligi un om sa traiasca o viata langa cineva cu care nu poate?
De unde ideea asta?
E vorba de anumite afinitati. Nu e vorba de discriminare sau lipsa de respect.
Eu aici cunosc oameni de diverse nationalitati si ne respectam. Nu avem probleme.
Dar nu m-as putea casatori cu oameni de anumite nationalitati sau chiar religii.
Sunt de condamnat?
In schimb as fi atrasa de alte nationalitati. E vorba de mai multe lucruri nu numai de aspectul fizic. De intreaga cultura a omului, de tara din care provine.
Sunt tari care nu dau in nici un caz copii spre adoptie la cei straini de religia lor, sau de tara lor. Mi se pare ca Thailanda, tarile arabe, nu stiu daca nu si Grecia etc.

Nu e vorba de obligat nimic. E vorba pur si simplu de ipocrizia umana. Si aici ma refer la modul cel mai general, mai ales cand vin vorba e aspectul fizic si estetic. Si a, sa fim seriosi, omul e ipocrit si pace.
Si nu e vorba de casatorit, e vorba de adoptat un copil; nu e totuna deloc. Iti poti alege sotul, dar oricum ai da-o, nu-ti poti alege copilul (asta daca ai copilul tau); doar in adoptii se poate asa ceva pentru ca, omul, in general, vrea ca copilul ala sa nu fie asa si pe dincolo s a fie altfel etc. Mi e pare ok sa poti alege sexul si varsta copilului. OK. Dar mi se pare idiot sa iti alegi copilul dintr-un catalog, dupa culoarea ochilor, nationalitate si etnie, culoarea pielii, a parului etc. Nu esti la piata.
Si cum poti stii din capul locului ca nu se poate trai cu un copil care nu e "copilul perfect, ideal" care l-ati dorit voi dpdv fizic, ci ca, poate e tigan (cu ei au majoritata o problema majora)? Cum poti sti tu asta, ca om? Cand nu sti daca poti trai alaturi de copilul natural, care e din "ingineria" gentica a familiei tale+a familiei sotului (familii pe care oricum nu le cunosti destul de profund sa stii ce elemente pot fi mostenite de copil si de la cine).

Dar asta e oar pararea mea, cre tiu ca nu coincide cu a majoritatii. Am mai avut discutia asta si in real life si stiu cum e; stiu ce li se pare majoritatii ok.

Daca adopti un copil, la fel ca si la casatorie, intri si in mediul acelui copil. Sa-i sti originea, cultura, limba. Ma refer la unul strain.
Nu poti sa-l rupi de radacini, de origine.

Oricum il rupi de origini, poate si de cultura si limba; pentru ca, parintele biologic iese total din ecuatie de cele mai multe ori. Pentru ca e normal, e ok. Iar copilul nu simte asta; nu daca e sub 1 an si jumatate, 2 ani. Iar un copil trecut deja de 3 ani cam stie de ce e el la centru/orfelinat/plasament etc. si nu prea ii pasa unde ajunge, atata timp cat va avea "o mama si un tata" sau macar "un parinte care sa il iubeasca" (citate exacte folosite de copiii de prin orfelinate/centre etc.)

Am citit despre copii adoptati ai caror parinti au tinut sa le mentina acest contact: sa-i invete limba respectiva, traditii, sa-i duca in vacante in tara respectiva, sa manance mancarurile lor traditionale.
Asta inseamna sa intri si tu in cultura respectiva. Si mai tarziu isi va cunoaste poate si rude pe acolo.
Nu traiesti cu sotul/sotia sau copilul adoptat sub clopot de sticla.
Alti copii dimpotriva habr nu au despre originea lor si se simt straini acolo.

Si asta e perfect ok.
Dar sa nu crezi ca cei care nu isi stiu originile se simt straini unde sunt. Alea-s cazuri de copii care au perceput schimbarea de cultura/tara etc; si sunt cazuri destul de rare in viata reala.
Sunt foarte multe site-uri (straine mai ales) si forumuri pe tema asta. Ai sa fii surpeinsa poate sa afli cati copii romani au fost adoptati de americani si canadieni; culmea, nu se simt straini acolo absolut deloc, chiar daca unii au fost saisi vizitele tara "biologica".

Toul, zic eu, tine de felul cum va fi crescut acel copil in familia adoptiva si foarte mult, enorm chiar, conteaza dac copilul stie adevarul de la bun inceput sau nu.
Eu imi sustin cauza si ii sfatuiesc pe parintii adoptivi sa le zica adevarul acestora inca de dinainte de a sti sa vorbeasca. O sa ii ajut enorm, iar socul e extrem de mic spre inexistent in cazul asta. Si asta nu o zic doar eu; ci e poate vedea in cazurile din jur (si nu ma refer aici doar la cazuri de la tv; undeoricum nu stim destule informatii).

Poate am fost putin judgemental sau prea directa sau prea rea, nu neg asta, dar imi asum fiecare cuvintel pe care l-am zic, pentru ca tot ceea ce am zis e in concordanta cu principiile mele.

ps: am mancat multe litere, am greseli typo, dar am scris rapid si am probleme cu tastatura; nu am mai corectat si abia acum vad ca e full de greseli. Sorry.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

din pacate i-a zis bunica, nici macar parintele care l-a infiat. Numai ca, din pacate nu e singurul care a reactinat nasol cand a aflat, ci mult copii infiati reactioneaza aiurea cand afla, daca afla tarziu, dar mai ales daca afla de la altii. nu ma pot pune 100% in locul lor; cum ziceam, ai mei mi-au zis de cand ma stiu, dar consider ca foarte bine au facut. Si asa, se gasesc oamni care sa-mi zica ca as avea o sora geamana, o bunica care mi-a zis ca as avea un frate mai mic, in conditiile in care nici unul din persoanele care mi-au zis lucrurile astea nu au cces la asemenea informatii. Probbil oi avea vreun frate/sora mai mica; femeia era abia o fata; avea 16 ani; m-as mira sa nu fi facult alt copii si/sau sa nu se fi casatorit or whatever niciodata.

Repet, cauza nu este faptul in sine (ca sunt infiati) ci situatia familiala de asa natura.

Daca lucrurile au mers prost in familia respectiva, copilul gaseste o explicatie imediat "aha, de asta nu ma iubeau, am fost infiat".

Cei care sunt din familii naturale, nu au nici macar subtrefugiul asta..

[Corinusha]

Clar, ai dreptate. Acum pricep la e te refereai exact.

Copiii adoptati care afla tarziu, oricum sunt ei afectati de soc; in prima instanta se gandesc la tot felul de nebunii, cea mai deasa fiind aceea ca au trait pana acum in minciuna - pe ei asta ii deranjeaza de fapt, faptul ca nu li s-a spus de la bun inceput adevarul, insa daca relatiile parinte adoptiv - copil adoptat sunt bune totul se rezolva frumos si destul de repede, fara prea multa drama, cu explicatii de fiecare parte. Daca relatiile sunt proaste, atunci se ajunge la ce a ajuns colegul meu, iar daca nu intervine cineva, se poate ajunge si mai rau (alcoolism, droguri, fugit de-acasa etc.)

[Yasmina]

Aia care vor sa aiba copii-trofeu,cei mai frumosi,cei mai destepti nici nu merita sa aibe copii de loc!
Daca il faceau ei cine stie cum iesea,mai prost decat unul infiat;nu poti sa vii cu pretentii cand infiezi un copil ca doar nu iti iei animal de companie pe alese,dupa culoarea blanii si personalitate. Un copil este o viata,un suflet,un individ care reprezinta umanitatea;doctorul de maine,pompierul,salvatorul altora,bunul samaritean...

Tot respectul pt cei care infiaza si sunt parinti mai buni chiar decat cei mai multi parinti naturali.

Despre tigani se spun multe...pana nu esti pus in fata experientei de a infia copii tigani,nu o sa stii adevarul.
Eu am vazut copii tigani infiati care au o cariera,sunt oameni integri si respectati in societate.

[Corinusha]

^ mi-a ajuns la suflet postarea ta; asa gandesc si eu in privinta adoptatului.

Si copiii tigni sunt exact ca si copiii netigani. Ambele categorii pot avea probleme, traume, frustrari etc. Nu se poate spune ca un copil tigan este inferior unui copil netigan (a se inlocui tigan cu orice alta clasa de oameni nupreaagreati din cinestiecemotive); e o aberatie absoluta.

În prealabil postat de ungureanuralucalaura

as vrea un raspuns. Imi doresc prea mult un copil.

Pentru a adopta un copil trebuie să te prezinţi la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din zona în care locuieşti. Aici vei primi toate informaţiile necesare pentru a adopta un copil. Copiii nu sunt obiecte şi nu sunt de vânzare. Nu m-ar suprinde faptul ca scopul tău să fie cu totul altul.

În prealabil postat de tabitha

Puneti aici mai multe detalii (locatie, contact, etc.), poate se găseste cineva doritor.

Cum să posteze pe un forum public datele confidenţiale ale unei alte persoane? Uite aşa dăm totul pe tavă traficanţilor de carne vie.

În prealabil postat de tabitha

Păcat că pentru străinătate nu se se pot da în adoptie copii mai mici de 3 ani (după legislatia actuală).

De ce să ne dăm copiii noştri străinilor?