Voi va rugati impreuna in familie?

[glykys]

În prealabil postat de CelMandru

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, sau de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evnaghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

Sa stii ca si eu am stat odata, acum niste ani, intr-o excursie, intr-o camera de camin cu o colega care mi-a spus, cu destula retinere, ca si-ar dori sa isi faca pravila si m-a rugat sa o las singura vreo jumatate de ora. Si m-am executat :). Bine, pana la urma, nu mai stiu daca si-a continuat sau nu canonul, dar stiu ca a fost foarte curajoasa sa imi ceara asta, in conditiile in care ma vazuse doar facandu-mi o cruce dimineata si una seara. Imi aduc aminte ca am fost impreuna la niste vecernii la catedrala din Constanta... mi s-a parut o persoana foarte evlavioasa la acele slujbe, iar in afara foarte dezinvolta si sociabila. Marturisesc ca a fost unul dintre colegii care m-au facut, prin exemplul personal si micile discutii, sa patrund mai in profunzime credinta ortodoxa.

În prealabil postat de zaharia_2009

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur . Si chiar mai mult decit atit , sa te inchizi tainic in inima ta . Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra, si unde dupa rugaciunile consacrate (cele din orice carte de rugaciune) incepe defapt ,,statul tau de vorba" cu Dumnezeu si cu sfintii . Adica incepe sa curga rugaciunea cea din inima ta , cu cuvintele tale , despre starea ta cazuta si despre nevoile tale ca si despre preamarirea care o aducem Domului .
Rugaciunea colectiva in famile se face deobicei cu anumite scopuri dintre care cel mai insemnat este acela de a-i invata pe copii sa se roage. Dupa aceasta fiecare trebuie sa se roage separat deoarece altfel nu se poate spori in concentrare, in profunzime si mai ales in vorbirea ta intima si proprie cu dumnezeirea , plus ca mereu avem de luptat cu formalismul, cu ,,teatralismul", cu care ne ispiteste cel mai des vrasmasul... uneori ne bintuie poetica , dictia, mierlosenia(confundata adesea cu pietismul ) sau chiar pietismul formal si nu spiritual.
Daca nu ne incormoram sa credem ca cemai mare treaba facem noi si de ce seri de rugaciune in familie suntem noi in stare, atunci cind ne rugam colectiv ,putem degraba a intelege ca aceasta forma este musai didactica pt. prunci dar ca adevarata rugaciune este strict individuala.
Exemple pt. aceasta avem cit este lumea : monahii nici o data nu se aduna 2-3-4 ca sa faca rugaciuni in comun chiar daca stau cite 1-2-3 in aceiasi chilie . Ba mai mult , monahii care sunt mult rivnitori de Dumnezeu si care cunosc lupta cea din vazduhul inimii cauta si mai mult linistea si izolarea devenind incet-incet sihastrii.
Sa nu intelegem gresit cuvintele Mintuitorului care spun ca ,,...acolo unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu , acolo sunt si Eu cu ei" ! Este valabil predominent pt. cultul public . In rest, ispita este atit de fina si de inselatoare incit mult mai tirziu vedem ce roade culegem . Rugaciunea in comun , familiala sau interfamiliala este insa aproape specifica zelotistilor exaltati : Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi care de enorm de multe ori seamana cu serile culturale si misionarorante cu scop bine definit !
Rugaciunea colectiva este cea de la biserica sau in mod exceptional in familie dar in ajunul unor sarbatori cind se face cite un acatist in comun dupa care fiecare se separa si isi continua pravila .
Pericolul mare , asa cum am spus deja, al rugaciunii colective este teatralismul ... ei , si desigur , nu cel de prost gust ci cel desavirsit , ca doar ispititorul nu vine sa ne insale cu ceva la care am putea sa ii rezistam ci ne ,,cumpara" cu ceva frumos, grozav, deosebit , tocmai ca sa nu ne putem da seama decit f. tirziu de timpul care l-am irosit si de cugetul nu tocmai bun avut.

Si daca si daca , avem indoieli despre rugaciunea individuala si ne suparam rau daca cumva incearca cineva sa ne contrazica ca nu am proceda bine rugindu-ne colectiv in familie (desi noi avem o parere, asa, calda, buna, tandra, mierosa, frateasca si ,,buba" de iubire) nu ne ramine decit sa recitim la Matei ,cap. VI, 5; 6;7. invatatura data noua de Hristos pt. modul in care sa ne rugam , indiferent ca suntem copii sau adulti, in familie sau singuri, la oras sau la tara, sanatosi sau bolnavi ,etc.
Noi, adulti fiind , cind cercetam calugarii pt. a spori duhovniceste (nestiind cum se fac anumite lucruri) acestia ne invata , de cele mai multe ori, teoretic, ne spun cum sa facem si nici decum ca ar incepe sa se roage cu noi ca sa vedem noi cam cum sta treaba si sa ,,invatam tare bine " .
Si exemplele si consideratiile pot continua mult de tot .

Asadar , asta este parerea mea , motivata , si asa si cred ca este cel mai potrivit . In rest fiecare poate face cum doreste : sa faca seri cultural religioase in care sa invita la rugaciune si 1-2 prieteni, vecini, cunoscuti sau frati de biserica mai evlaviosi ... sau cine stie cum ii mai vine in minte ca ar fi bine si nimerit . Omul este liber sa faca cum voieste , dar ma gindesc ca daca dupa o perioada de timp mai mare constati ca tot asa te rogi, ca si acum 7 ani, si ca nu ai sporit mai cu nimic sau altfel spus , ca de 7 ani bati pasul tot pe loc , probabil ca aceasta ar trebui sa te puna pe ginduri . Dar daca iarasi , nu te pune pe ginduri, insemneaza ca deja esti in rai si nu iti mai este de folos nici un spor duhovnicesc, sau nevointa si totul este bine !

Frate Zaharia, eu nu stiu exact ce ganduri te anima pe tine cand scrii un mesaj. Incerc sa adun cu bunavointa tot ce imi poate folosi. Pentru restul, Dumnezeu sa aiba mila de tine si de noi toti. Te-am rugat intr-o zi sa ma inveti cu blandete, dar din pacate tu esti foarte trist si chiar sa vrei, nu poti imparti din ceea ce nu ai: bucurie, blandete, caldura sufleteasca.
Nu vreau sa spun mai mult fiindca as deveni rautacios, asa cum esti tu in fiecare mesaj, nu conteaza cui te adresezi. Ma rog sa-mi dea Dumnezeu rabdare si sa reziste "vaccinul" mai departe, astfel incat sa nu fiu pus in situatia sa redevin intr-o zi cel ce-am fost odata, numai pentru a-ti da "o lectie"... Nici tu nu ti-ai dori asta. Dar te rog, omule, daca iubesti pacea, fii cu pace si folos in sfaturile tale!...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de CelMandru

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, sau de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evnaghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!

Mda, ai o preocupare mai exista a exemplelor dar nu asta este pacat . Pacat ca pui problema pamfletar .
Eu insa iti dau un exemplu si mai serios decit al studentului tau care are multe locuri in camera lui de camin (in timpul zilei sau a noptii cind altii dorm sau sunt absenti) sau inafara caminului (te gindesti tu singur , ia sa vedem poti intui ?) pt. a se ruga . Pt. a fugi de formalism si de rugaciunea din buze si a cauta nu vorbe multe ,,precum neamurile" ci a scoate din inima rugaciunea sa .
Deci spuneam , oare cum s-or fi rugat studentii din puscaria Pitestiului a anilor '50-'52 care nu numai ca erau 40-50 cantonati in ,,Camera 4 spital" dar ca erau urmariti continuu pe durata unei zile tocmai pt. a nu-i lasa sa se roage si care macar atunci cind exista suspiciunea ca s-ar ruga erau luati la bataie .
Immm ? Si ce rugaciuni faceau ?
Dar parintele Arsenie Papacioc ,care in volumul ,, Imn pt. crucea purtata" este prezentat de Virgil Maxim ca era in celula Aiudului si se ruga in patul sau in timp ce in celula ceilalti discutau sau faceau rugaciunea ,,Candela vesnica" , se deschisese usa, la un moment dat, si intrase un gardian pt. un control, s.a.m.d. iar el cind a fost miscat de Maxim atunci a revenit din transa si s-a interesat ce s-a intimplat.
Dar cei 8 bolnavi de TBC izolati in zarca Aiudului, care au fost inspectati de catre Nikolscki si a constat ca erau emaciati , retine, emaciati, vlaguiti de putere (nu ca studentul) imbracati dor in zeghe in iarna si in infometare de 4 zile ... deci Nikolscki interesindu-se de ei ce fac de nu mor a poruncit sa li se taie si piinea si sa nu li se mai dea medicamente anti-TBC, a primit ca raspuns ca nu mai traiesc decit cu rugaciunea . Astfel, a poruncit sa fie impiedicati sa se mai roage, ca sa se termine odata cu ei !
Asadar, cum rauseau acesti morti in viata sa se mai roage ?
Deci acestia, si si altii asemenea lor, si in conditii exceptional diferite de ale studentului tau, cum crezi ca faceau rugaciunea adevarata , din inima si nu din gura ????
Ori despre rugaciunile lor stim f. bine din memorialistica inchisorilor comuniste, iar ca au ajuns sfinti cei mai multi dintre ei stim din existenta sfintelor moaste descoperite la Aiud in Ripa Robilor !

In esenta, conteaza daca vrei sa te rogi , ca de vrei , gasesti si locuri si timpuri si si concentrare si tot ce-ti trebuie . Daca nu, duci legata de gitul tau o traista de scuze .

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Frate Zaharia, eu nu stiu exact ce ganduri te anima pe tine cand scrii un mesaj. Incerc sa adun cu bunavointa tot ce imi poate folosi. Pentru restul, Dumnezeu sa aiba mila de tine si de noi toti. Te-am rugat intr-o zi sa ma inveti cu blandete, dar din pacate tu esti foarte trist si chiar sa vrei, nu poti imparti din ceea ce nu ai: bucurie, blandete, caldura sufleteasca.
Nu vreau sa spun mai mult fiindca as deveni rautacios, asa cum esti tu in fiecare mesaj, nu conteaza cui te adresezi. Ma rog sa-mi dea Dumnezeu rabdare si sa reziste "vaccinul" mai departe, astfel incat sa nu fiu pus in situatia sa redevin intr-o zi cel ce-am fost odata, numai pentru a-ti da "o lectie"... Nici tu nu ti-ai dori asta. Dar te rog, omule, daca iubesti pacea, fii cu pace si folos in sfaturile tale!...

Nu ma intelege gresit. Eu nu am treaba cu tine . Nici macar nu am preluat postarea ta ca punct de plecare pt. parerea mea .
Am scris despre subiect .
In final am si precizat ca fiecare este liber sa faca cum vrea . Mai mult de atit ce vrei sa iti spun ?
Te rog sa nu faci exces de menajamente cu mine pt. ca nu este firesc , asa vad eu . Daca tot ai dori sa sti parerea mea (deci numai daca ai dori) eu intotdeauna am fost pt. marturisirea parerii propri , a adevarului si a dreptatii franc, in fata , deschis, barbateste, principial .
Daca vrei insa poti sa o faci cum vrei tu, chiar depasind aceste criterii , doar atit ca nu iti voi mai raspunde !
Nu ma supar . Sunt obisnuit cu barbatia franca ! Ia incearca-ma tu !

[arwein]

Noi ne rugam in casa separat; niciodata imreuna; poate ca inca nu ne-a venit vremea sa o facaem asa. M-am rugat impreuna cu nepotii mei, care nu traiesc in Romania si erau in vacanta, deci m-am rugat cu ei ca sa-i invat cum se face. E si ceva demonstrativ in asta, dar nu ma gandeam deloc la asta atunci, ma gandeam numai " Da, Domane, sa se prinda de ei!" Si a dat Dumnezeu si s-a prins cate ceva, astept urmatoare vacanta sa fac bilantul si sa merg mai departe. Am avut o mare strangere de inima cand am inceput sa fac asta, mai ales ca stiam ca practica religioasa in familia lor era.... ca sa zic asa (eufemistic)- slaba; dar copii sunt receptivi, a fost un dar si pentru mine sa ma rog cu ei!

În prealabil postat de zaharia_2009

eu intotdeauna am fost pt. marturisirea parerii propri , a adevarului si a dreptatii franc, in fata , deschis, barbateste, principial .

Fiecare dintre noi este incredintat ca detine un adevar si in numele acelui adevar, isi spune deschis parerea, respectand-o in acelasi timp si pe-a celorlalti. Oricum, adevarul nu-l detin eu si nici tu, asa cum vrei sa lasi impresia. Fiecare caz e izolat, iar eu pot sa-ti spun despre aceiasi sfinti ai inchisorilor ca ar fi dat orice sa se poata ruga impreuna... Daca era imposibil, nu inseamna ca asa voiau sau asa trebuia. In fiecare familie e altceva. Unii stau inghesuiti intr-o singura camera, altii cine stie din ce motive le ingaduie Dumnezeu sa se roage cu folos impreuna, fara sa fie in nu stiu ce secte. Dar daca duhovnicul ne da incredere ca facem bine ce facem, parerea ta nu stiu cat mai conteaza. Nu pentru ca n-ai avea ce spune, ci fiindca aduni doar subiectiv, fara sa pui suflet, dragoste si intelegere, ca despre smerenie, n-are sens sa mai vorbim.

În prealabil postat de zaharia_2009

Daca vrei insa poti sa o faci cum vrei tu, chiar depasind aceste criterii , doar atit ca nu iti voi mai raspunde !
Nu ma supar . Sunt obisnuit cu barbatia franca ! Ia incearca-ma tu !

Nu stiu la ce barbatie te referi. Ceea ce faci tu e departe de a putea fi numita astfel.

[CelMandru]

Frate, ai dreptate. Asta voiam să spun şi eu. Dar se pare, că din nepricepere, nu am reuşit să mă fac înţeles. Iartă-mă! Nu am intenţionat să am un stil pamfletar. Iar ce am scris, am vrut să fie spre atenţionare, nu spre ocară. Atenţionarea că mai există un alt exemplu, care nu mai fusese menţionat înainte, şi pe care să încercăm să-l dezbatem cu calm, cu discernământ.

În prealabil postat de zaharia_2009

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur

De aici am pornit. M-am gândit şi eu la primul exemplu care mi-a venit în minte, în care un om nu poate fi singur. Din păcate, nu am fost în stare să mă duc cu el până la capăt. Până la sfinţii închisorilor comuniste.

În prealabil postat de CelMandru

să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului!

În prealabil postat de zaharia_2009

Deci acestia, si si altii asemenea lor, si in conditii exceptional diferite de ale studentului tau, cum crezi ca faceau rugaciunea adevarata , din inima si nu din gura ????

Iarăşi, îmi pare puţin rău că nu m-am făcut înţeles. Iertare! Am crezut că e lesne de înţeles că nu e vorba de o rugăciune rostită cu voce tare, ci una mentală. Rostire în gând, mai întâi, aşa cum poate, căci pân la inimă, studentul meu o mai avea de lucrat săracul, că vorba aceea, nu e cu cuţitul la os.. nu e la carceră, în frig şi în mizerie. Dar lui tot i se pare că nu are linişte. Nu? Cum să nu i se pară? Că doar toţi căutam liniştea la rugăciune. Şi dumneata spuseşi adineauri "Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra". Acuma, discuţia era, în cazul în care nu se poate. Este clar că rugăciunea trebuie făcută în orice condiţie, şi bineînţeles că cel mai bine este să fie tainică. În inimă.

Ceea ce am vrut să spun, ca şi dumneata, este că nu trebuie căutate scuze ca să te rogi. .

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Fiecare dintre noi este incredintat ca detine un adevar si in numele acelui adevar, isi spune deschis parerea, respectand-o in acelasi timp si pe-a celorlalti. Oricum, adevarul nu-l detin eu si nici tu, asa cum vrei sa lasi impresia. Fiecare caz e izolat, iar eu pot sa-ti spun despre aceiasi sfinti ai inchisorilor ca ar fi dat orice sa se poata ruga impreuna... Daca era imposibil, nu inseamna ca asa voiau sau asa trebuia. In fiecare familie e altceva. Unii stau inghesuiti intr-o singura camera, altii cine stie din ce motive le ingaduie Dumnezeu sa se roage cu folos impreuna, fara sa fie in nu stiu ce secte. Dar daca duhovnicul ne da incredere ca facem bine ce facem, parerea ta nu stiu cat mai conteaza. Nu pentru ca n-ai avea ce spune, ci fiindca aduni doar subiectiv, fara sa pui suflet, dragoste si intelegere, ca despre smerenie, n-are sens sa mai vorbim.



Nu stiu la ce barbatie te referi. Ceea ce faci tu e departe de a putea fi numita astfel.

Daca duhovnicul invata asa, atunci nu mai avem ce discuta !

Nici macar nu ai patruns , ca de obicei de altfel, ceea ce am scris eu !
In orice postare a mea relativismul , privitor la existenta si a altor pareri, este prezent , numai ca tu nu il vezi nici o data iar pe mine nu ma ipiedica sa imi spun parerea franc. Ca nu vezi, este treaba ta !
Dar ca nu esti apreciat pt. ceea ce faci , pt. pareri, pt. idei, pt. iubirea aproapelui, pt. pacea si linistea lumii de fiecare data cind defapt iti doresti acest lucru, se vede din atitudinea ta .
Eu nu mi-am propus sa stau si sa ma tot explic pina ce vei intelege si tu . Daca intelegi bine , daca nu, este treaba ta , dar eu la pareri superficiale privitoare la postarile mele nu-ti voi mai raspunde !

[zaharia_2009]

În prealabil postat de CelMandru

Frate, ai dreptate. Asta voiam să spun şi eu. Dar se pare, că din nepricepere, nu am reuşit să mă fac înţeles. Iartă-mă! Nu am intenţionat să am un stil pamfletar. Iar ce am scris, am vrut să fie spre atenţionare, nu spre ocară. Atenţionarea că mai există un alt exemplu, care nu mai fusese menţionat înainte, şi pe care să încercăm să-l dezbatem cu calm, cu discernământ.



De aici am pornit. M-am gândit şi eu la primul exemplu care mi-a venit în minte, în care un om nu poate fi singur. Din păcate, nu am fost în stare să mă duc cu el până la capăt. Până la sfinţii închisorilor comuniste.





Iarăşi, îmi pare puţin rău că nu m-am făcut înţeles. Iertare! Am crezut că e lesne de înţeles că nu e vorba de o rugăciune rostită cu voce tare, ci una mentală. Rostire în gând, mai întâi, aşa cum poate, căci pân la inimă, studentul meu o mai avea de lucrat săracul, că vorba aceea, nu e cu cuţitul la os.. nu e la carceră, în frig şi în mizerie. Dar lui tot i se pare că nu are linişte. Nu? Cum să nu i se pară? Că doar toţi căutam liniştea la rugăciune. Şi dumneata spuseşi adineauri "Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra". Acuma, discuţia era, în cazul în care nu se poate. Este clar că rugăciunea trebuie făcută în orice condiţie, şi bineînţeles că cel mai bine este să fie tainică. În inimă.

Ceea ce am vrut să spun, ca şi dumneata, este că nu trebuie căutate scuze ca să te rogi. .

Este bine ca avem o parere comuna ! Te rog sa ma ierti pt. eventuala neintelegere si pt. continuarea in contradictoriu a parerii tale !
Bine este ca rugaciunea sa fie facuta asa cum trebuie ca sa ne fie de folos si sa-i putem culege roadele cit de devreme .
In rest , asa cum spun de fiecare data : fiecare sa faca cum crede de cuviinta .

[cristiboss56]

În prealabil postat de CelMandru

nu trebuie căutate scuze ca să te rogi. .

Precum , nu trebuie sa existe scuze ca nu poti merge in fiecare Duminica , cel putin , la Sfanta Biserica ! Ma ingrozesc cand citesc zeci de mesaje postate , in timp ce la Sfanta Biserica se savarseste Sfanta Liturghie , sau mesaje scrise in miez de noapte de sambata spre duminica , cu tot felul de istorioare si amintiri "crestine " , siropoase . Cu siguranta ca acesti autori nocturni de pe forum , nu au cum sa mai participe la Sfanta Liturghie , sau sa se mai roage nici macar de forma ! Ma intreb atunci , de ce atata falsitate la unii , si cui serveste ? Sa ne rugam oricum , dar sa ne rugam cu mintea si de se poate cu sufletul , si precum a spus colegul nostru , sa nu cautam scuze la lipsa de simtire !
Doamne ajuta !