Acum ce facem?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Un articol de genul "Actor s-a culcat cu regizorul gay pentru un rol mai bun!" sau "Angajat a acceptat relatii homosexuale pentru o marire de salariu!".
Sau orice altceva.

Aaaa, pai daca vrei exemple concrete, intra in culisele lumii teatrului si o
sa vezi.De fapt nici nu-ti trebuie sa cauti mult in momentul ce intrii in aceea
lume de underground al teatrului.

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Aaaa, pai daca vrei exemple concrete, intra in culisele lumii teatrului si o
sa vezi.De fapt nici nu-ti trebuie sa cauti mult in momentul ce intrii in aceea
lume de underground al teatrului.

O sa ma interesez pe acest subiect. Am prieteni in lumea teatrului.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

O sa ma interesez pe acest subiect. Am prieteni in lumea teatrului.

Si eu am cunostiinte in lumea teatrului.

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

A genetic analysis of 409 pairs of gay brothers, including sets of twins, has provided the strongest evidence yet that gay people are born gay. The study clearly links sexual orientation in men with two regions of the human genome that have been implicated before, one on the X chromosome and one on chromosome 8.
http://www.newscientist.com/article/...l#.VHde0TGUeVN

Se spunea ca si alcoolismul e dat de o gena. Toate viciile creaza dependenta, pare ca acel om asa s-a anscut si nu poate sa renunte. Doar ceva fizic determinat genetic (o boala, de exemplu) nu se poate remedia, dar altfel e doar o mare aberatie. Cuiva ii plac spaghetele, nu pentru ca are ceva genetic. Si isi poate schimba preferinta, daca are vointa. Sa ne gandim la cei ce iau droguri, cat de greu este sa se lase. Astfel de studii exista de mult timp, unele sunt comandate chiar de homosexuali.

[Ioan_Cezar]

Alcoolismul este condiţionat genetic (deşi nu se declanşează întotdeauna, aşa cum schizofrenia este condiţionată genetic dar nu se declanşează, ca tablou simptomatologic de amploare clinică, la toţi purtătorii). Din acest motiv şi este o boală incurabilă (nu poţi să îţi schimbi genele, poţi doar să lupţi împotriva manifestării lor), odată ce se declanşează.
Boala asta evoluează "pe dedesubt", indiferent dacă persoana consumă sau nu alcool. Dovadă că este evolutivă, progresiv, este că toţi cei care s-au reîntors la consum după o perioadă de abstinenţă semnificativă (câţiva ani) fie au murit în scurt timp de la reînceperea băutului fie au trăit experienţe mult mai severe decât înainte de intrarea în abstinenţă, coborând încă un pas sau mai mulţi pe scara invalidării şi a distrugerii personale.
Ceea ce poate face alcoolicul pentru a nu declanşa simptomele expresive ale bolii, seamănă foarte bine cu ceea ce poate face diabeticul ca să nu se declanşeze simptomele, coma şi moartea: să nu consume substanţa şi să se ţină de terapie, care în cazul alcoolismului este în primul rând spirituală, secundar psihologică şi, eventual, medicamentoasă (în perioadele când comorbiditatea cu tulburări asociate este manifestă - de pildă în perioade cu pusee de depresie şi/sau anxietate, când creşte riscul de a consuma alcool).
Alcoolismul este o boală: constă în principal într-o anumită organizare interioară (ar fi multe de spus şi nu e locul aici) precum şi în alergia la cantităţi de alcool fie şi moderate (un pahar de bere, o gură de vin), alergie care se manifestă printr-un şir de reacţii din sfera "tulburarea comportamentului şi a stărilor subiective" (simţire, gândire, voinţă etc.).
*
Viciul băutului este altceva. Beţivul şi alcoolicul nu sunt aceeaşi persoană. Nu poţi fi şi beţiv şi alcoolic, deşi mulţi alcoolici şi-au dat seama că sunt de fapt alcoolici (iar nu beţivi) după ani de beţie. Una din principalele dificultăţi în identificarea bolii este lipsa de cunoştinţe privind conţinutul şi manifestarea acestei tulburări precum şi mecanismul de negare, corelat cu o disfuncţei pe linia atribuirii cauzelor nefericirilor personale (alcoolicul crede că bea pentru că are probleme, neînţelegînd că de fapt are probleme pentru că bea, respectiv pentru că chiar dacă nu bea e totuşi bolnav de o maladie complexă - genetică, spirituală, psihologică).
Beţivul consumă pentru că-i place să consume şi pentru că s-a obişnuit cu alcoolul şi cu modul de a fi ca beţiv - pe care îl preamăreşte şi îl promovează, în timp ce alcoolicul nu are plăcere pentru consumul de alcool, ar vrea să scape de conduita adictivă dar nu poate. Nu singur.
Beţivul nu se plânge că e beţiv, precum omul nu se plânge când nu are o boală. El se simte bine aşa cum e - beţiv. Precum prostul nu se plânge că e prost pentru că prostia nu doare, ba dimpotrivă îşi preamăreşte condiţia şi râde dispreţuitor de ceilalţi pe motiv că nu sunt ca el, aşa şi beţivul. Se simte împăcat cu sine, mai ales dacă are şi "una mică" în buzunar. Şi de obicei are, cum să nu aibă!
Alcoolicul suferă, se tânguie, îşi împărtăşeşte povestea (vezi în acest sens şi grupurile AA), spune tuturor că e omorât de alcool, caută soluţii pentru a scăpa de belea, de obicei îşi petrece mulţi ani prin biserici şi pe la doctori, face multă consiliere/psihoterapie însă leacul nu vine musai când vrea el. Ci doar când voieşte Bunul Dumnezeu. Vine spontan, într-o clipă sau vine dureros, cu răbdare şi stăruinţă, în trepte. Domnul hotărăşte, după cum e omul care s-a dus în sfârşit la Doctor! De obicei depinde mult de dispoziţia bolnavului de a fi onest cu sine şi de a se abandona cu smerenie şi credinţă. Adică de a renunţa la voinţă (exact contrar cum crede înţeleptul popor român, mă rog, partea aceea a poporului care le ştie întotdeauna pe toate). La voinţa de a lupta cu alcoolul, la voinţa de a se abţine. Terapia nu constă în abţinere, ci în abandonarea de sine, care duce spontan sau progresiv la abstinenţă. Abţinerea şi abstinenţa sunt lucruri diferite şi adeseori antagonice. dar românul e convins că totul ţine de voinţă, mai puţin de ştiinţă şi cunoştinţă/conştiinţă, că românu-i voluntar, el face şi desface, dacă vrea el. Te pui cu românul? Nu e el buricul pământului? Nu e el şmecher? Nu e el omniscient şi omnipotent? Ba da. Păi vezi?
Alcoolismul este o boală camuflată în spatele multor aparenţe. De aceea băutorii sociali îşi dau seama foarte târziu că sunt de fapt alcoolici. Unii dintre băutori nu îşi dau seama şi mor aşa, în nebăgare de seamă, în neconştientizare de sine... Însă un medic bun ştie să distingă un alcoolic de un beţiv. Inclusiv la morga.
Boala alcoolismului este foarte puţin cunoscută la noi. În ciuda faptului că românul le ştie (crede el) pe toate. Sau poate tocmai de aceea!

[Ioan_Cezar]

Cătălin, m-aş bucura să fii mai reţinut, pe viitor, când faci afirmaţii despre alcoolism,
cu atât mai mult cu cât prezinţi (tu ştii de ce) alcoolismul cu homosexualitatea la pachet.
Pentru ca bucuria mea să devină mai probabilă, măcar în imaginaţia mea, fac câteva precizări distinctive sub formă de întrebări:

1) câţi alcoolici (membri AA sau nemembri) ai văzut să facă ceva similar "parada gay"?
2) câţi alcoolici se zbat să nu fie "discriminaţi" şi luptă pentru drepturile lor, arătînd lumii, opiniei publice şi guvernelor ceea ce arată de obicei homosexualii?
3) aici pe forum ai văzut mulţi alcoolici activi (sau în abstineţă) care vin să racoleze semeni pentru a împărtăşi aceeaşi condiţie? Ai văzut pledoarii pentru alcool, mai direct sau mai camuflate? Dar în privinţa homosexualilor? (sper că îţi aminteşti disputele aspre de anii trecuţi când şi eu şi parcă chiar tu ne împotriveam unor homosexuali care voiau să ne convingă că noi greşim iar ei au dreptate şi care ne invitau pe privat la una sau la alta...) Ai întâlnit aşa ceva la vreun alcoolic aflat în recuperare? La vreun membru AA?
4) dacă homosexualii fac din elementul genetic (da, face parte din sistemul de factori ai tulburării lor) o scuză şi un paravan, ai văzut că alcoolicii fac acelaşi lucru? Unde? Când? Aici pe forum ai vreun exemplu? Oare nu, mai degrabă, cei izbăviţi din patima alcoolului afirmă contrariul? Adică, pe scurt, ei afirmă că există o soluţie şi anume lăsarea pe mâna Doctorului nostru, Iisus Hristos, la modul cel mai concret cu putinţă. Prin cele ale Bisericii şi prin AA, apoi prin terapie psihologică şi psihiatrică.
5) Cum îţi explici că bisericile din România sunt sediile pentru 90% din şedinţele AA? Deşi terapia AA a fost adusă de o sectă din America, mai exact de către mormoni,, cum îţi explici că din grupările AA cea mai mare parte a oamenilor sunt astăzi ortodocşi "practicanţi" iar nu mormoni? Cei cre nici nu voiau să audă de Biserică (atei, uneori agnostici sau chiar de diverse alte orientări religioase) au devenit, în scurt timp de la intrarea în AA credincioşi ortodocşi. Aproape toţi din România sunt aşa astăzi. Cum îţi explici?
6) Cunoşti multe biserici din ţară unde se ţin întruniri ale homeosexualilor? De ce oare nu există?
7) Cunoşti mulţi preoţi homosexuali care au fost izbăviţi de patimă prin vreo formă de terapie binecuvântată de Biserică? dar preoţi izbăviţi de alcoolism în AA? (îţi spun eu: sunt mulţi, dacă voieşti poţi să îi cunoşti personal, că nu au nimic de ascuns, dimpotrivă, dau slavă lui Dumnezeu că i-a izbăvit de chin).

Ar fi multe altele de întrebat şi de afirmat dar mă opresc aici. M-aş bucura să nu mai amesteci lucrurile, întrucât nu doar că semeni confuzie şi faci nedreptate dar îmi faci şi mie rău. De ce? Pentru că văd nedreptatea ta şi modul în care, poate fără să vrei, întuneci lumina pe care recunoştinţa alcoolicilor o întoarce, ca răspuns umil, înapoi la Lumina lui Dumnezeu.

Cât priveşte homosexualitatea, nu sunt cunoscător al acestei probleme însă îmi închipui că, asemenea oricărei alte patimi, ea are o soluţie sau mai multe. Numai să vrea omul şi să fie dispus să caute ajutorul lui Dumnezeu, ajutor care lucrează (şi) prin oameni. În orice caz, găsesc că homosexualiatea nu e de luat în râs, nu e de luat la pietre, nu e pentru făcut băşcău.
Avva Theodotos a zis: Nu-l judeca pe curvar numai fiindcă tu te înfrânezi. Şi tu încalci legea, doar altfel. Întradevăr: cel care a zis "nu preacurvi" a zis şi "nu judeca pe alţii".

[AlbertX]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Beţivul nu se plânge că e beţiv, precum omul nu se plânge când nu are o boală. El se simte bine aşa cum e - beţiv. Precum prostul nu se plânge că e prost pentru că prostia nu doare, ba dimpotrivă îşi preamăreşte condiţia şi râde dispreţuitor de ceilalţi pe motiv că nu sunt ca el, aşa şi beţivul. Se simte împăcat cu sine, mai ales dacă are şi "una mică" în buzunar. Şi de obicei are, cum să nu aibă!

Frumos spus, as remarca ca in loc de "betiv" se poate pune orice alt viciu, inclusiv cel al celor care au patima jocurilor de noroc. Doar ca homosexualitatea e un pic altceva. Se pare ca doar homosexualii sunt cumva blamati de societate nu si lesbienele ... dorite de majoritatea barbatilor in fanteziile lor sexuale. Instinctul de reproducere este cel mai puternic instinct al oamenilor, el ca si foamea, trebuie satisfacut ... intr-un fel normal pentru unii si anormal pentru altii. In momentul in care ne raportam la pacatul desfranarii lucrurile devin foarte clare si evidente ... dar daca ne raportam la filosofia libertinajului atunci lucrurile sunt exact pe dos. Important este la ce sistem de valori ne raportam, la un sistem de valori stabil si probat in mii de ani definit de morala crestina sau la filosofia trecatoare a vremurilor noastre ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AlbertX

Frumos spus, as remarca ca in loc de "betiv" se poate pune orice alt viciu, inclusiv cel al celor care au patima jocurilor de noroc. Doar ca homosexualitatea e un pic altceva. Se pare ca doar homosexualii sunt cumva blamati de societate nu si lesbienele ... dorite de majoritatea barbatilor in fanteziile lor sexuale. Instinctul de reproducere este cel mai puternic instinct al oamenilor, el ca si foamea, trebuie satisfacut ... intr-un fel normal pentru unii si anormal pentru altii. In momentul in care ne raportam la pacatul desfranarii lucrurile devin foarte clare si evidente ... dar daca ne raportam la filosofia libertinajului atunci lucrurile sunt exact pe dos. Important este la ce sistem de valori ne raportam, la un sistem de valori stabil si probat in mii de ani definit de morala crestina sau la filosofia trecatoare a vremurilor noastre ?

Poate că lesbienele sunt mai puţin blamate întrucât nu sunt luate prea în serios. Fie şi pentru că într-o societate tradiţional paternalistă (nu mă refer la cea creştină, la Biserică, unde femeia are cu totul alt statut) femeia a fost luată adeseori ca pe un bun personal, ca pe un obiect de satisfacere, ca pe ceva derizoriu care nu merită prea multă atenţie. Deci nu le luăm în serios, să facă cum or vrea, că oricum nu contează şi nici nu ne pasă... Ştim precis ce vrem de la ele şi în rest e treaba lor.
O astfel de mentalitate fireşte că a produs reacţia de protest numită feminism. E de înţeles. Ce nu mai înţeleg, însă, e faptul că acest curent care amenda un abuz şi o desconsiderare patologică, în fond, a pătruns şi la noi. Unde, se presupune, femeia creştină nu avea acelaşi statut ca în vestul sălbatic. Sau avea? Sau, mai degrabă, deşi nu avea, s-au găsit imitatori necritici, adică snobi şi snobinete, care să importe modelul transoceanic (şi vest-european) fără să cugete vreo clipă.
Cu toate acestea, sunt destui bărbaţi care nu agreează nici lesbianismul. Poate doar infantilii fără vârstă şi puştii, curioşi şi plini de imaginaţie (compensatorie a frustrărilor nesfârşite) să se mai dea în vânt după showuri lesbi şi după alte închipuiri.
*
Cât priveşte instinctul de reproducere, să fiu iertat dar mă tem că i se acordă o poziţie prea înaltă... Sunt alte instincte mult mai puternice şi mai greu de controlat, unele care însoţesc omul toată viaţa. De pildă "foamea de atingere", ceea ce englezii numesc "stroke". Un om poate trăi fără sex, însă fără contact cu semenii nu poate trăi. Are nevoie vitală, încă de la concepţie, de atingere fizică şi/sau psihică, fie şi de certare (care e formă a iubirii, a luării în considerare, a preţuirii ca persoană, adeseori). În trecut, după cum am citit, bastarzii închişi în Turnul Londrei primeau tot ce aveau nevoie, chipurile: hrană îndestulătoare, haine bune etc. Dar nu primeau atingere. Erau ignoraţi. Rezultatul? Mureau din cauze aşazis naturale, nimeni nu îi schingiuaia, nu le tăia capul, nu îi spânzura. În realitate erau supuşi unui supliciu teribil pentru fiinţa umană: erau lăsaţi să moară de foame, foamea de relaţie interumană, de contact sufletesc. Foamea de comunitate, de comuniune, este cu adevărat ucigaşă. Iar asta se înţelege tot mai puţin, culmea, în familiile de azi, moderne, unde fiecare stă la laptopul lui sau la televizorul personal, ba chiar în comunităţile care se vor eclesiale. Ne însingurăm/izolăm singuri, tot mai meşteşugit, şi suntem încântaţi de asta. De ce? Nu ştiu...
P.S. Poate înţelegem acum ceva mai bine de ce e oribil să lăsăm pe bătrâni singuri... Poftele sexuale le-or fi scăzut sau or fi dispărut complet, însă nevoia de atingere umană le-a rămas neştirbită, ba chiar, ţinînd cont de suferinţele vârstei, mă tem că e mai crescută ca în restul vieţii... Şi mulţi sunt părăsiţi, abndonaţi, uitaţi, lăsaţi să se chinuiască şi să moară în solitudine completă. Asta e problema, iar nu preferinţele sexuale care de care mai bizare, azi şi mereu, ale nu ştiu căror libertini extravaganţi... Dar, hotărât lucru, deviaţiile sexuale nu trebuie încurajate, ci amendate şi tratate. Lucru greu, întrucât puţini sunt cooperanţi. Oh, tinereţea e o fiară!...

[catalin2]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cătălin, m-aş bucura să fii mai reţinut, pe viitor, când faci afirmaţii despre alcoolism,
cu atât mai mult cu cât prezinţi (tu ştii de ce) alcoolismul cu homosexualitatea la pachet.

Nu am prezentat la pachet, am amintit doar de alcoolism. In rest nu am spus nimic din ce nu scrie in orice articol. Ca e dependenta (sau viciu) scrie in orice articol, iar ca sa si exemplific, un articol de pe sfatul medicului: http://www.sfatulmedicului.ro/Alcool...-dependenta_22
La fel sunt si alte dependente (in diferite grade), cea de tigari, de stupefiante, chiar de mancare (bulimia). Dar exista si alte dependente, asa cum spun si sfintii, mai intai e pacatul, odata repetat duce la dependenta. La inceput creaza o placere, ca sa poata fi repetat, apoi trebuie repetat des pentru ca placerea se diminueaza. Dependenta face ca sa fie grea renuntarea la viciu, chiar daca omul acela doreste sa scape. Ne spunea un preot la predica despre roscovele pe care le manca fiul ratacitor. Ele ar reprezenta pacatele, la inceput sunt dulci, apoi devin amare.

[catalin2]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

6) Cunoşti multe biserici din ţară unde se ţin întruniri ale homeosexualilor? De ce oare nu există?

Prin aceasta intrebare se poate raspune la mai multe. Nu se tin pentru ca multi homosexuali nu vor sa se schimbe. Spre deosebire de alte vicii. Altfel nu ar fi vreo problema sa se intalneasca si intr-o biserica. In alte tari exista organizatii care ii ajuta pe homosexuali (majoritatea folosind si credinta), iar multi se si schimba, devin heterosexuali.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

aici pe forum ai văzut mulţi alcoolici activi (sau în abstineţă) care vin să racoleze semeni pentru a împărtăşi aceeaşi condiţie?

Homosexualii fac asta si pentru ca acest viciu se face impreuna cu alta persona. In cazul unor alte dependente nu e nevoie de partener. Ca sa fumeze cineva nu are nevoie de alta persoana.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

În orice caz, găsesc că homosexualiatea nu e de luat în râs, nu e de luat la pietre, nu e pentru făcut băşcău.
Avva Theodotos a zis: Nu-l judeca pe curvar numai fiindcă tu te înfrânezi. Şi tu încalci legea, doar altfel. Întradevăr: cel care a zis "nu preacurvi" a zis şi "nu judeca pe alţii".

Dar cine a zis ceva de judecata?